Macesele reprezinta un aliment care intra in reteta multor mancaruri, sosuri sau supe, dulceturi, siropuri, lichioruri, dar si a unor produse cu un efect terapeutic mult mai pronuntat, precum vinul, maceratul, uleiul, pulberea si ceaiul sub diferitele lui forme de decoct, infuzie sau decoct si infuzie combinate. Pentru toate acestea pot fi folosite atat fructele, cat si florile sau frunzele. Preparate insa incorect, ele isi pot pierde foarte usor calitatile si, ca atare, efectul benefic pentru sanatatea noastra.

Macesul este o adevarata planta panaceu. Cu greu poti gasi o afectiune indiferenta la actiunea nenumaratelor principii active pe care le contine aceasta. Din primele zile de viata si pana la adanci batranete, macesele ar trebui sa ne insoteasca in permanenta. Am fi cu mult mai sanatosi si mai fericiti. Invaluita in legende si ajunsa astazi obiect de studiu a nenumarate colective de cercetare din lumea intreaga, intrand in compozitia a mereu mai multor produs farmaceutice, aceasta planta-minune nu conteneste sa ne uimeasca cu efectele ei aproape miraculoase si cu gustul minunat al ceaiului, vinului, dulcetii, sosurilor sau a supei de macese.

Feniculul, folosit deja din Antichitate, atat in bazinul mediteranean, cat si in Asia, cultivat astazi pe toate continentele, seamana, ca aroma si infatisare, pe de o parte cu anasonul si mararul, iar pe de alta cu chimionul si chimenul, toate facand parte din familia Apiaceae (Umbeliferae). Asemanarile dintre plante au facut ca, de multe ori, sa fie folosite denumiri comune pentru cate un grup de plante. Denumirile difera destul de mult de la o zona la alta. Este interesanta denumirea greceasca, marathon, care trimite la maratonul din Grecia Antica, dar si la madhuraka din sanskrita, respectiv la radacina indoeuropeana medhu care inseamna dulce. Si feniculul are intr-adevar un gust usor dulceag... Este interesant ca numele seamana izbitor cu romanescul marar. Cele doua plante, care seamana intre ele, asa cum am mai spus, au denumiri comune in mai multe limbi.

Dragoste, plante aromate, afrodiziace si legende. Toate stau ascunse sub acelasi nume, menta. Se spune ca zeul tenebrelor, Hades, s-ar fi indragostit de frumoasa nimfa Mintha, iar sotia acestuia, Proserpina, innebunita de gelozie ar fi transformat-o pe aceasta intr-o planta. Exista insa si varianta in care Hades insusi, pentru a o scapa de furia Proserpinei, ar fi transformat-o intr-o planta frumos mirositoare. Dar tot legenda ne spune ca, de fapt, zeul intunericului, Pluton, s-ar fi indragostit de frumoasa nimfa si sotia acestuia, Persephona, ar fi ingropat-o in pamant, dupa care, fiindu-i mila de ea, Pluton ar fi transformat-o in planta frumos mirositoare care ii poarta numele. Tinand cont de frumusetea nimfei si de calitatile incredibile ale acestei plante nu e de mirare ca zeii se intrec in a-si revendica dragostea nimfei si, prin urmare, calitatile acestei plante de exceptie.

Musetelul este de departe cea mai raspandita planta medicinala. Datorita capacitatii sale miraculoase de a scadea febra, vechii egipteni il considerau floarea zeului Soare. Facand parte din familia Asteraceae, poarta denumiri pompoase, precum Chamomilla recutita sau Matricaria suaveolens. Numele de Matricaria provine din latinescul mater, etimologie usor de inteles, tinand cont de utilizarea sa in bolile mamelor si ale femeilor in general. Denumirile populare sunt foarte variate: mamorita, mositel, musatea, romanita, ochiul boului, poala Sfiintei Marii, marariul cainelui sau, in Transilvania, romanica.

Sorbim zilnic din ceasca de ceai cu increderea ca, odata cu savoarea licorii aburinde, avem parte de un adevarat elixir al sanatatii. Pentru a realiza mereu noi retete de ceai este nevoie de multa munca, de stiinta si - de ce nu? - chiar de o adevarata arta. Despre toate acestea am stat de vorba cu inginerul Radu Moldovan, seful Departamentului de Cercetare al Laboratoarelor Fares Bio Vital din Orastie.