Va propun o cura cu lamaie si usturoi, eficienta impotriva aterosclerozei cerebrale si coronariene. Cei care au urmat aceasta cura sustin ca au simtit efectul dupa trei saptamani, au simtit ca organismul lor intinereste, se revigoreaza si nu mai oboseste. Efectele secundare ale aterosclerozei dispar pe parcurs (dupa cura): vederea slaba, auzul slab, problemele de somn, bolile dentare-gingivale, tensiunea arteriala dereglata, depunerile de calciu se dizolva. Exista persoane care au urmat aceasta cura si au scapat de operatia pe cord (de inima). Cei care au trecut de varsta de 40 de ani pot face aceasta cura si daca nu au vreo afectiune.

Tinea cruris sau dermatofitia inghinala (opareli) este o afectiune micotica determinata de o ciuperca a pielii (de tipul Tricophiton rubrum, Epidermophiton floccosum, Tricophiton mentagrophites interdigitale). Apar placi eritematoase sau eritematoscuamoase (rosietice), cu periferia mai intens colorata decat restul leziunii, insotite de mancarime intensa. Se localizeaza la nivel inghinal. Se poate extinde la nivelul organelor genitale, in zonele interfesiera, pubiana, poate cuprinde abdomenul inferior sau portiunea superioara interna a coapselor.

Deseori, se spune ca stramosii nostri erau mai sanatosi decat noi. Ganditi-va la alimentatia simpla si naturala! Poate e in stransa legatura cu secretul longevitatii. M-am gandit, dragii mei prieteni Dacic Cool, sa va vorbesc despre o leguma minune cunoscuta din timpuri stravechi ca aliment si medicament, cu un gust dulceag si o culoare care iti imbie vazul, sfecla rosie. Cel mai adesea, am auzit despre sfecla rosie ca regleaza tensiunea arteriala. Dar are si alte numeroase beneficii.

Era o vreme in care vechii egipteni o tineau la loc de cinste, se inchinau ei si chiar o foloseau ca moneda de schimb pentru a-si asigura un loc in Rai. Faptul ca era singura leguma care nu se strica pe timpul anotimpului rece, dar si inelele concentrice au condus la convingerea ca ceapa era o leguma sacra, intruchiparea eternitatii. Mai apoi, in Grecia Antica, ceapa era nelipsita din dieta sportivilor, intrucat se credea ca intareste organismul. Nu se stie daca mai apoi foloseau patrunjelul pentru a indeparta mirosul neplacut, se stie doar ca aveau convingerea ca ceapa le va spori fortele.

Era o vreme in care oamenii puneau mare pret pe remediile naturale si le foloseau atat pentru prevenire, cat si pentru tratarea anumitor maladii. De la acele vremuri si pana astazi s-au schimbat multe, oamenii au devenit din ce in ce mai grabiti, incercand sa trateze bolile inca din starea lor incipienta, cu medicamente bazate pe substante chimice puternice, gata sa elimine boala intr-un timp record. Si totusi, cu timpul, maladiile si-au largit spectrul, marindu-se astfel si paleta de medicamente care sa le combata. Suntem ca intr-o cursa contra cronometru in care maladiile apar si trebuie gasit imediat un antidot. E un continuu stress, pe care stramosii nostri, adevarati iubitori si cunoscatori de plante, nu il cunosteau.

Este primul fruct despre care se face referire in Biblie, fructul caruia Eva n-a reusit sa-i reziste, e fructul cu care vrajitoarea a incercat sa o otraveasca pe Alba-ca-Zapada sau marul discordiei atunci cand vine vorba despre conflicte intre oameni. Marul este unul dintre cele mai raspandite fructe, fiind cultivat in peste 7.000 de soiuri. Un mar pe zi tine medicul departe, spune un proverb englezesc, iar beneficiile marului pentru sanatate au fost folosite inca din cele mai stravechi timpuri, la inceput sub forma de piureuri cu care se acopereau ranile sau se inlaturau bolile de piele. Tot in trecut, atunci cand raia devenea o amenintare serioasa pentru toti membrii unei comunitati, se scobeau merele in interior si se umpleau cu sulf, se puneau la cuptor si se obtinea o pasta cu care se ungeau portiunile din piele afectate de raie. De atunci si pana astazi, odata cu trecerea timpului, marul a devenit un fruct folosit cu predilectie pentru calitatile sale asupra sanatatii.

Fara indoiala, toamna este apreciata nu doar pentru paleta de culori cu care acopera intreaga natura, ci si pentru gama variata de arome fine sau intense care se gasesc in fructe. Prunele fac parte dintre cele mai iubite fructe ale toamnei, nu doar datorita gustului placut, ci si calitatilor sale terapeutice. Se pare ca prunul, cunoscut si sub denumirea de pomul vietii, isi are originele undeva in campiile si dealurile inverzite din Asia Mica, apoi de acolo s-a raspandit in intreaga lume. Din prima jumatate a secolului I, cand romanii au extins cultivarea prunului in intreaga lume si pana astazi, se cunosc peste 2.000 de specii ale acestui minunat pom.

Nascut pe taramurile indepartate ale Asiei, cultivat acum cu predilectie in regiunile mediteraneene, Laurus Nobilis este cunoscut inca din cele mai vechi timpuri ca o planta nobila, prin virtutile sale terapeutice. Se spune ca atunci cand si-au dorit sa cucereasca Dacia, soldatii romani isi revigorau organismul cu infuzii din frunze de dafin, pentru a alunga oboseala si pentru a avea mai multa forta in lupta. De atunci si pana astazi, de-a lungul timpului, beneficiile dafinului asupra organismului au fost descoperite unul cate unul, iar medicina actuala si cosmetica sau alte domenii folosesc dafinul in cele mai variate scopuri.

Se spune despre vracii din cele mai vechi timpuri ca erau iscusiti in a cauta remedii pentru sanatate, atat in paduri, pe campii sau in munti, cat si in pamant, intuind ca acolo, ascunse de ochii lumii, se gasesc cele mai pretioase comori. Asa s-au descoperit beneficiile aduse de radacinile unor plante. Daucus Carota - pentru oamenii de stiinta, morcov - pe numele sau popular, aceasta planta, atat de cunoscuta si de folosita in tara noastra, inca din cele mai vechi timpuri, reprezinta un remediu natural eficient atat in prevenirea, cat si in tratarea anumitor afectiuni.

Ma bucur ca retetele mele ajung la publicul larg. Retetele au cautare si in strainatate. Pana a gasi Dacic Cool, imi parea rau ca la noi in tara nu exista un site care sa-mi publice retetele. Bolnavi sunt foarte multi la noi in tara, iar multi dintre ei apeleaza la terapia naturista, la fitoterapie. Va veni si la noi vremea in care fitoterapia va fi la mare cinste. Noi suntem foarte bogati in acest domeniu, multe tari nu au flori de arnica, afin etc. – noi avem din belsug.

Domnul Marcus Ioan din Aiud, cititor fidel, ne-a trimis o noua reteta "din farmacia naturii", pe care ne grabim sa o publicam.
Ingrediente: brusture, radacina – 1 lingurita; bubernic, partea aeriana, frunze – 1 lingurita; catina, fructe – 1 lingurita; cimbrisor, partea aeriana – 1 lingurita; conuri de hamei – 3 lingurite; echinacea, partea aeriana – 2 linguri; macese, 1 lingurita; galbenele, flori – 2 linguri; ghimbir, radacina – 1 lingurita; iarba mare, radacina – 1 lingurita; ienupar, fructe – 1/2 lingurita; lemn dulce, radacina – 1 lingurita; marul lupului, frunze – 2 lingurite; musetel, flori – 1 lingurita; nuc, frunze – 1 lingurita; patlagina, frunze – 1 lingurita; pelin alb, partea aeriana – 1 lingurita; rocoina, partea aeriana – 1 lingurita; rointa proaspata, partea aeriana – 3 linguri; rostopasca, partea aeriana – 1 lingurita; trei frati patati, partea aeriana – 1 lingurita; trifoi rosu, flori – 1 lingurita; urzica vie, frunze – 1 lingurita; usturoi – 3-4 catei razuiti; vita-de-vie, frunze – 1/1 lingurita.

Denumirea stiintifica a bubernicului este Scrophularia nodosa L., iar popular mai este numit si branca, branca porcului, buberic, buruiana de buba, caprita, grumazare de porci, guster,  iarba porcului, iarba sarata sau poala.
Este o planta perena cu rizom tuberiza, tulpina dreapta, nearipata, simpla, de 30-80 cm inaltime, frunze alungite, ovate, cu baza cordata sau trunchiata, cu margini dublu serate si flori brun-rosietice grupate cate 3-4. Inflorirea are loc in lunile iunie-august. Fructul este de tip capsula.
In scop medicinal se utilizeaza radacinile, florile uscate si frunzele proaspete.

Sambucus nigra, cunoscut sub denumirea polulara de soc, este un arbore de inaltime medie, cu ramurile de o frumoasa culoare cenusiu-verzui si frunze crestate pe margini. Il gasim prin paduri, prin preajma paraurilor, iar cand este inflorit raspandeste arome imbatatoare. Din mai pana in iunie, florile mici si albe incanta simturile cu parfumul lor placut. Atat frunzele, cat si florile sau fructele mature contin tanin, vitamina C, azotat de potasiu, avand un rol important in reglarea metabolismului si excelente proprietati diuretice si purgative. Socul este recunoscut datorita continutului mare de vitamina B, fiind folosit ca ingredient in diverse suplimente nutritive sau medicamente.

Am primit doua noi retete ale unor preparate naturale, foarte utile si usor de obtinut. Vi le prezentam mai jos.

Tinctura de tapasnic
Se foloseste tapasnic cu flori galbene si cu flori roșii. 200 parti planta maruntita, uscata, se pun in 365 parti apa. Se lasa planta la umectat timp de 24 de ore. Se pun la macerat 300 parti alcool de concentratie 96%, iar dupa 5 zile de maceratie se adauga in amestec. Apoi se adauga din nou 335 parti alcool 96% si se continua macerarea timp de 10 zile

Cititorul nostru Ioan Marcus din Aiud ne-a trimis o noua reteta naturala. Ii multumim! Va prezentam mai jos ingredientele, modul de preparare si beneficiile acesteia.
Ingrediente: Ardei iute rosu - 1 bucata; radacina de brusture; frunze si flori de bubernic; frunze si fruct de castan salbatic; fructe de catina; flori de coada-soricelului; foi de dafin; frunze de vita-de-vie; flori de galbenele; ghimbir (radacina); hrean ras; fructe pisate de ienupar; flori de levantica; frunze de lumanarica; frunze de maghiran; frunze de marul-lupului; muguri de pin; flori de musetel; frunze de nuc; pelin alb (partea aeriana); frunze de rozmarin; flori si frunze de salvie; sanziene (partea aeriana); frunze si radacina de spanz; sunatoare (partea aeriana); tapasnic (partea aeriana); radacina de tataneasa; frunze de urzica vie; usturoi ras – 4 catei. Pot fi folosite plante uscate sau proaspete. Eu am folosit tapasnic cu flori roșii (Galeopsis ladanum) și tapasnic cu flori galbene (Galeopsis speciosa).

Planta provine de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma. In prezent, patrunjelul este cea mai folosita verdeata din bucatarie. Frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa vitamina C decat portocalele si de 2,5 ori mai multa decat lamaile. Datorita bogatiei sale de vitamine, minerale ÅŸi oligoelemente, patrunjelul contribuie la intarirea sistemului imunitar, evitarea hipertensiunii sau formarii calculilor biliari. Frunzele de patrunjel combat radicalii liberi, ducand la evitarea imbatranirii premature. Vitamina B12, care se gaseste intr-o cantitate foarte mare in patrunjel, ajuta la combaterea bolilor precum cancerul, bolile digestive si cerebrale, dar ajuta si pentru fertilitate si potenta.

Unguentul a carui reteta o prezentam aici are proprietati vindecătoare asemanatoare cu ale ghearei diavolului (Harpagophytum procumbens), ale unguentului din radacina de gheara diavolului, pentru ca tapasnicul, lumanarica si bubernicul contin iridoide ca harpagozida, harpagid, la fel ca radacina de gheara diavolului. In varianta cu gelatina, acest unguent este eficient si pentru artroze, gonartroza, reface lichidul sinovial vascos dintre cartilaje (genunchi).

Am primit de la un cititor fidel inca o reteta interesanta pentru un unguent de ienupar. Puteti citi modul de preparare si indicatiile mai jos.
Ingrediente: Frunze si fructe de castan salbatic, fructe de catina, flori de coada-soricelului, frunze de vita-de-vie, flori de galbenele, fructe de ienupar, flori de lavanda, frunze de maghiran, frunze de marul lupului, flori de musetel, frunze de nuc, pelin alb – partea aeriană, frunze de rozmarin, flori si frunze de salvie, sanziene – partea aeriană, sunatoare – partea aeriană, radacina de tataneasa, frunze de urzica vie.
Din fiecare planta se folosesc parti egale: cate o lingurita. Doar din fructele de ienupar se pun trei linguri (chiar si mai mult). Se pot folosi atat plante uscate, cat si proaspete.

Demult, tare demult, cand pamantul era locuit de zei si de zeite de o frumusete rara, se spune ca pe o pajiste inflorita Zeul Vantului de Sud a zarit, printre florile rosii, albe sau violete, o fata de o frumusete nemaintalnita, cu un par superb, galben si foarte lung. De frica sa nu sperie frumoasa creatura, Zeul Vantului de Sud nu s-a facut observat de catre aceasta, ci a suspinat privind-o in fiecare zi, nestiind cum sa faca sa fie impreuna pe vecie. Nu stia sarmanul zeu cum sa faca sa se imprieteneasca cu fata, dar spera ca intr-o buna zi ii va veni o idee si frumoasa va fi a lui pentru totdeauna. Vedeti voi, sarmanul zeu se indragosti atat de tare de fata, incat nici macar nu mai sufla nici peste vai, nici peste munti, nici peste ape… nu mai sufla deloc, statea toata ziua si privea pe cea care-i furase, fara macar sa stie, inima.

Va prezint o noua crema: este vorba despre o crema de fata cu gel din seminte de in si cu extract de tapasnic, foarte eficienta impotriva ridurilor.
Modul de preparare a gelului:
Mai intai preparam extractul concentrat de Tapasnic cu flori galbene (Galeopsis speciosa) in modul urmator: in 500 ml de apa fierbem un pumn de frunze timp de 20 de minute, apoi strecuram. Impreuna cu acest decoct (cam 300 ml) punem la fiert 2 linguri de seminte de in.

Tapasnicul sau limba boului (denumire oficiala, zeabra - Galeopsis speciosa ochroleuca) este o planta  anuala, inalta de 10-50 cm, in patru muchii, roscata in partea inferioara, fara umflaturi sub insertia frunzelor opuse cate doua, ovale, lungi, putin zimtate, catifelate pe fata dorsala. Corola, de 2-3 cm, este de trei, patru ori mai lunga decat caliciul. Floarea este de culoare alb-galbuie sau galbena, fiind formata din doua parti. Perioada de inflorire: iulie si august. Planta emana un miros puternic, neplacut. Perioada optima de recoltare: iulie, august, septembrie, octombrie. In scop terapeutic se foloseste partea aeriana a plantei (inflorescentele). Se pastreaza nu mai mult de un an. Aceasta planta este inrudita cu izma (menta) si creste spontan in desisul padurilor de la munte. Mai exista o specie de tapasnic, cu flori rosii (Galeopsis ladanum), care este bogata in calciu si fosfor.

Vara, tarabele din piete sunt pline de fructe fel de fel, tot mai aromate si mai colorate. Printre ele, celebrele afine ne incanta cu gustul lor dulce, dar si cu rolul pe care il poarta in sanatatea noastra. Folosit ca antidiareic si antihemoragic inca din Antichitate si Evul Mediu, afinul este astazi utilizat cu mare succes in industria medicamentoasa. Povestea afinelor incepe undeva departe in timp, pe taramul Americii de Nord, unde amerindienii au fost – se pare – primii care au studiat beneficiile acestei plante, constatand ca fructele pot fi conservate si folosite pe timp indelungat. Tot ei au fost cei care au inceput sa dea culoare hainelor cu ajutorul sucului de afine.