Rahitismul, vitamina D si uleiul de peste

Imprimare

Primele descrieri stiintifice ale rahitismului apar in secolul al XVI-lea fiind datorate doctorului Daniel Whistler si profesorului Francis Glisson. Intelegerea bolii nu a fost insa posibila decat la inceputul secolului al XX-lea, atunci cand Sir Mellaby a reusit sa vindece boala cu ajutorul unui adaos alimentar de tipul uleiului de ficat de cod, substanta pe care a denumit-o vitamina antirahitica.

De-abia in 1922, McCallum denumeste acest nutrient, considerat miraculos, vitamina D. Sunt cinci tipuri de vitamine D, dintre care cele mai importante sunt D2 si D3. Pentru determinarea structurii chimice a primelor trei, chimistul german Adolf Windhaus a obtinut Premiul Nobel pentru chimie, in 1928.

Dar ce este, de fapt, rahitismul?

Rahitismul este o boala a copilariei si adolescentei, care se caracterizeaza prin mineralizarea incompleta a oaselor in conditiile carentei de vitamina D. Aceasta se datoreaza pierderii de calciu din oase, care devin flexibile si se deformeaza.
In sens larg, rahitismul cuprinde un grup de boli care au in comun insuficienta mineralizare cu calciu a tesutului osteoid la un organism in crestere. Cel mai frecvent se intalneste rahitismul carential, cauzat de deficitului de vitamina D si definit in mod curent ca o tulburare metabolica ce conduce la afectarea cresterii osoase si aparitia deformarilor scheletului. Este important de inteles ca, in absenta acestei vitamine, organismul foloseste calciul din oase pentru a proteja nivelul de calciu din sange.
Rahitismul este o boala a perioadei de crestere rapida in care se inregistreaza o cerinta mai mare de calciu si fosfor, al caror metabolism depinde de vitamina D. Boala se instaleaza in general in primele luni de viata, existand insa si forme cu debut tardiv, in primii 2-3 ani. Boala afecteaza in primul rand segmentele osoase care cresc rapid.
La inceput se manifesta, de obicei, prin semne de spasmofilie, hiperexcitabilitate neuromusculara si, uneori, convulsii sau spasm laringean, prin transpiratii la nivelul capului si apoi prin deformari osoase ale craniului, membrelor si toracelui, urmate mai tarziu, dupa un an, de deformari ale coloanei vertebrale, scaderea tonusului muscular si tulburari de mers. Copilul prezinta intarzieri ale dezvoltarii neuromotorii, reflexe, ale mersului si ale  pozitiei. Astfel, se evidentiaza fruntea bombata, craniul mare si moale, proeminenta asimetrica a boselor frontale si parietale, aplatizare occipitala, fontanela anterioara larga si persistenta si dupa 18 luni. Toracele prezinta o baza largita, cu sternul infundat, iesind in final in afara, la fel ca si ultimele coaste, si cu nodozitati laterale. Genunchii se deformeaza conducand la pozitia in X sau in paranteza, iar membrele prezinta ingrosarea extremitatilor. Eruptia dentara este tarzie si incompleta, existand un risc sporit de carii. Abdomenul este destins, cu volumul crescut, din cauza tonusului muscular scazut. Deformarea toracica impinge ficatul si splina in jos. In acest caz exista un risc major pentru aparitia fracturilor osoase.

Diagnosticarea rahitismului
Rahitismul poate fi diagnosticat de orice medic pediatru cu experienta. De multe ori este totusi necesara urmarirea modificarilor biochimice prin determinarea concentratiei de calciu si fosfati in sange si urina. Cateodata este necesara si realizarea unor radiografii ale incheiturii  mainii si ale toracelui, dar nu trebuie facut abuz de radiografii, pentru a evita pe cat posibil iradierea copilului. Nu trebuie uitat nici faptul ca rahitismul carential este insotit de multe ori de anemie si rezistenta scazuta in special la infectii respiratorii.

Cauzele rahitismului
Cauza principala a rahitismului o reprezinta carenta de vitamina D, atat in perioada prenatala, cat si in prima copilarie.
Vitamina D este produsa la nivelul epidermei in timpul expunerii la soare sau poate fi absorbita in intestin. Dupa asimilare, functioneaza ca un hormon care regleaza absorbtia de calciu din intestine, dar si nivelul de calciu si fosfor din oase. Vitamina D actioneaza in acelasi timp la nivelul intestinului crescand absorbtia de calciu si de fosfor si mentinand sanatatea mucoasei intestinale, la nivelul rinichilor, regland eliminarea calciului prin urina, la nivelul musculaturii, sistemului endocrin si al metabolismului, in general.
In cazul deficitului de vitamina D, din cauza scaderii nivelului calciului din sange, glanda paratiroida isi intensifica functionarea, conducand la o eliminare a calciului din oase pentru a compensa deficitul acestuia din sange. Acest mecanism este activat in cazul rahitismului, conducand la un deficit si mai accentuat de calciu si de fosfor in oase. Evident, in afara de carenta de vitamina D, si carenta de calciu si de fosfor din alimentatie favorizeaza aparitia si agravarea rahitismului.
Trebuie subliniat faptul ca laptele matern aduce necesarul de substante nutritive necesare dezvoltarii normale a copilului cu o exceptie. Vitamina D. De aceea, aceasta trebuie suplimentata profilactic. Aceasta suplimentare vizeaza atat mama in perioada de sarcina si de alaptare, cat si copilul - de la nastere si pana la o varsta de peste cinci ani.

Circumstante agravante
Copiii nascuti prematur sunt primii predispusi la rahitism din cauza faptului ca nu beneficiaza de rezervele de substante nutritive realizate in mod normal in timpul ultimului trimestru de sarcina. Dar in aceiasi categorie de risc intra si copiii ai caror mame nu au beneficiat de o alimentatie care sa le permita sa-i asigure fatului acest necesar.
Trebuie stiut insa si faptul ca o serie de afectiuni pot ingreuna absorbtia intestinala sau asimilarea vitaminei D si a calciului, chiar si in cazul in care aportul alimentar este satisfacator.
In toate aceste situatii trebuie intervenit din timp, inainte ca rahitismul sa se fi instaurat.

Prevenirea rahitismului
Pentru a preveni instalarea rahitismului este necesar ca deja de la inceputul ultimului trimestru de sarcina sa i se administreze mamei zilnic 1.000-1.200 U.I. de vitamina D si preparate de calciu. Fatul le va prelua de la mama si-si va realiza rezervele necesare. Dupa nastere, indiferent de alaptarea de la san sau cu lapte praf, se impune asigurarea unor suplimente de vitamina D si de calciu. In primii doi ani necesarul zilnic este considerat in jur de 500-800 U.I., iar apoi, pana la cinci ani, trebuie asigurat suplimentul necesar de vitamina D in timpul anotimpului rece, considerandu-se ca in timpul verii copilul sta suficient timp la soare.
Cu toate ca laptele matern nu asigura necesarul de vitamina D, acesta scade riscul de aparitie a rahitismului datorita unui raport optim intre calciu si fosfor si a unui complex de elemente care amelioreaza absorbtia.
In cazul aparitiei rahitismului dozele necesare sunt mai mari si este necesar instituirea unui tratament de catre medic.
Oricum, in toate situatiile, copilul trebuie urmarit cu atentie de catre pediatru, deoarece indiferent de suplimentele administrate, rahitismul poate sa apara in masura in care sunt prezente alte afectiuni, boli congenitale hepatice, ale cailor biliare, boli diareice cronice, boli renale, malabsorbtia intestinala etc., care inhiba asimilarea suplimentelor administrate. Trebuie analizate cu atentie si cazurile in care se urmeaza tratamente cu preparate cortizonice sau cu fenobarbital sau in cazul in care exista anumite predispozitii. Trebuie stiut ca exista si forme de diabet, in care tratamentul obisnuit cu vitamina D nu da rezultate. Alimentatia de baza, expunerea la soare, temperatura sunt, de asemenea, factori importanti ce trebuie avuti in vedere.
Trebuie avut in vedere si faptul ca fumul de tigara si poluarea, in ansamblul ei, influenteaza negativ metabolismul vitaminei D.

Pericolul supradozelor
Insa nici nu trebuie exagerat cu aceste suplimente! Dozele amintite nu sunt periculoase, dar depasirea lor poate conduce la intoxicatii. In cazul supradozelor, se instaleaza pierderea poftei de mancare, copilul plange si este agitat. Efectele nu apar insa imediat, ci la un interval de una-doua luni, deoarece vitamina D se depoziteaza in tesutul adipos, iar efectele devin vizibile doar in timp.

Rahitismul - o problema actuala
Trebuie stiut ca 20% dintre copiii mici din tara noastra sufera de rahitism. Dar rahitismul nu ridica o problema doar in Romania. Incidenta lui este in crestere in majoritatea tarilor. Dupa ce a fost una dintre problemele grave in vestul Europei, in perioada de inceput a industrializarii, din cauza poluarii, a alimentatiei nesatisfacatoare si a expunerii insuficiente la soare, rahitismul fusese contracarat cu succes prin administrarea in mod preventiv de ulei din ficat de cod, bogat in vitamina D. In plus, pentru a compensa expunerea insuficienta la soare se recurgea la lampile cu ultraviolete. Astazi, deficienta de vitamina D  afecteaza cea mai mare parte a populatiei tinere, dar nu numai. Studii din Marea Britanie arata ca si 50% din populatia adulta prezinta iarna deficiente de vitamina D. Conform unui articol din Daily Mail vinovat de cresterea incidentei rahitismului ar fi si sedentarismul, lipsa de miscare in aer liber, insuficienta expunere la soare. S-a ajuns astfel sa se discute de o adevarata "epidemie" de rahitism, considerandu-se ca statele europene ar trebui sa adopte politici sociale adecvate care sa promoveze o alimentatie corecta, adoptarea unui mod de viata mai activ al copiilor si asigurarea suplimentelor necesare.
Uleiul din ficat de cod cumuleaza efectele benefice ale vitaminelor A si D si ale acizilor grasi Omega 3, ajutand la fixarea calciului datorita continutului de vitamina D si scazand pierderea de masa osoasa, ceea ce il face un remediu simplu, natural si eficient in rahitism, osteoporoza si ajuta la refacerea osului dupa fracturi.
Islanda este producatoarea unora dintre cele mai bune produse de ulei de peste. Produsele traditionale islandeze, uleiul din ficat de cod natural Lysi si uleiul din ficat de cod cu aroma de lamaie Lysi, sunt usor de administrat si sunt pure si eficiente, fiind recomandate atat copiilor, cat si adultilor si seniorilor.

 

http://www.europosud.ua/
www.europosud.ua/