Osteoporoza. Preventia incepe din copilarie cu calciu si vitamina D

Imprimare

Osteoporoza reprezinta o degradare a calitatii osului ce depinde de o multitudine de factori si se produce odata cu inaintarea in varsta, avand ca efect, in primul rand, o scadere a rezistentei mecanice ce poate culmina cu producerea unor fracturi chiar in timpul unor miscari normale. In acelasi timp, se poate ajunge la o deformare dureroasa a oaselor, la o incovoiere a spatelui si la pierderi in inaltime.
Astfel, osteoporoza reprezinta o boala scheletica sistemica, ce este caracterizata prin scaderea masei osoase, alterarea microstructurii tesutului osos si, prin urmare, duce la cresterea riscului de fractura.
Rezistenta pe care o vor avea oasele la batranete depinde de modul in care acestea s-au intarit incepand din copilarie si pana la maturitate, cand debuteaza procesul de degradare osteoporotica, mai sever la femei si la persoane cu anumite afectiuni, dar care, intr-un grad mai mare sau mai mic, afecteaza orice persoana trecuta de 30-40 de ani.

Procesul osteoporotic nu este inca pe deplin inteles. El depinde de modul in care se degradeaza procesul de reinnoire a masei osoase, pentru ca trebuie sa stim ca osul reprezinta o structura vie, un sistem extrem de complex in care au loc in permanenta o serie intreaga de procese de care depinde sanatatea noastra.
Osteoporoza nu iarta pe nimeni, chiar daca nu se face simtita decat in stadiile avansate, in care incepe sa ne degradeze viata intr-un mod semnificativ, motiv pentru care este numita si "dusmanul din umbra".
Cel mai sigur mod de a lupta impotriva ei il reprezinta miscarea moderata, dar sistematica, zi de zi, pastrarea unei greutati normale, nici subponderal, nici supraponderal, asigurarea unei alimentatii echilibrate cu un aport suficient de calciu si de vitamina D. Aceste doua elemente, calciul si vitamina D, reprezinta principala arma impotriva osteoporozei, fiind substante ce nu au voie sa ne lipseasca nici o zi, incepand din perioada prenatala si pana in ultima zi de viata.

Sistemul osos
Sistemul osos este mentinut sanatos prin exercitii fizice regulate si printr-o alimentatie sanatoasa, in primul rand printr-un aport adecvat de calciu si de viatamina D.
Pentru a intelege cum si de ce se produc modificarile caracteristice osteoporozei trebuie stiut ca osul reprezinta o structura vie, in continua prefacere si cu o dinamica intensa, fiind supus unor modificari continue.
El are un rol esential in sustinerea corpului, in protectia diferitelor organe, de exemplu, in protectia creierului, a inimii, a plamanilor, a maduvei spinarii, dar si in metabolism.
Osul prezinta o rezistenta mecanica ce poate fi asemuita cu cea a betonului armat, dar este mult mai usor. Este format din 8% apa si din 92% substanta solida (uscata), din care 65% reprezinta substanta minerala si 35% substanta organica. Osul contine 99% din totalul de Ca2+ din organism, 85% din fosfor, 66% din magneziu si 60% din sodiu. Substanta anorganica mai contine si carbonati, fosfati si fluor, dar si plumb, strontiu si radiu.
Masa osoasa este de doua tipuri: cea spongioasa, numita trabeculara, si cea compacta, numita si corticala.

Osul trabecular sau spongios reprezinta un procent de 20% din intregul masei osoase, are aspect de burete si este mai putin dens si mai putin rezistent la solicitari mecanice, ocupand in general partea interioara a oaselor, ca in cazul vertebrelor. Este puternic vascularizat si contine de multe ori maduva osoasa, unde are loc hematopoieza (producerea celulelor de sange), ce reprezinta un proces vital, fara de care viata nu este posibila. Datorita caracterului spongios, osul trabecular prezinta o suprafata mult mai mare si este caracterizat printr-o activitate metabolica intensa, cum ar fi schimbul de ioni, in primul rand al celor de calciu. Este tipul de os cel mai sever afectat de osteoporoza.

Osul cortical sau compact reprezinta 80% din masa osoasa, este mult mai dur, mai dens, cu o rezistenta mecanica mult mai mare, are un aspect stratificat si acopera toate oasele, formand o parte importanta a oaselor lungi. Structura lamelara ii permite sa formeze un sistem de canale vasculare longitudinale si transversale cu diametrul de 50-90 de micrometri.

Vascularizare si inervatie
Osul primeste 10% din debitul cardiac, fiind vascularizat prin arteriole ce provin din artera nutritiva a osului respectiv. La randul lor, venulele se aduna in venele medulare cu o capacitate de 6-8 ori mai mare decat capacitatea arteriala. Este prezenta, in acelasi timp, si o vascularizare limfatica si o importanta inervatie prin prelungiri nemielinizate ale nervilor.
Osul contine diferite tipuri de proteine, un rol esential jucandu-l vitamina D, dar si K.

Structura osului
In formarea osului trebuie sa distingem doua elemente esentiale. Acumularea unei proteine moi, numite colagen, si impregnarea acesteia cu saruri minerale, continand in special calciu. Aceasta determina duritatea osului, iar reteaua proteica - elasticitatea sa. Structura submicroscopica a osului este extrem de complicata si de interesanta.
Colagenul, care se prezinta sub forma de fibre cu diametrul de 50-70 de nanometri, reprezinta 90% din substanta organica. Depozitele submicroscopice de fosfat de calciu se transforma in asa-numita hidroxiapatita, cristale sub forma de bastonase lungi de 40 de nanometri si cu diametrul de 1,5-3 nanometri, ce se dispun in lungul fibrelor de colagen. In cadrul acestor procese sunt inca multe aspecte neelucidate.

Remodelarea osoasa
In remodelarea osoasa un rol esential il joaca doua tipuri de celule.
Celulele osteoclaste contribuie la eliminarea tesutului osos vechi, adica la resorbtia acestuia, formand cavitati microscopice.
Celulele osteogeneratoare, care contribuie la formarea tesutului osos nou si la coordonarea acestui proces cu actiunea osteoclastelor, sunt de mai multe feluri. Dintre acestea osteoblastele sunt cele care conduc efectiv la formarea tesutului osos nou, umpland cavitatile generate de osteoclaste. Acest proces este mult mai activ la nivelul osului trabecular, la nivelul caruia are loc 80% din remanierea osoasa, cu toate ca el reprezinta doar 20% din masa osoasa.
Prin acest proces osul isi poate modifica atat forma, deci inclusiv lungimea si grosimea, dar si structura, deci, densitatea.
In fiecare moment, circa 5% din tesutul osos se gaseste in acest proces, care de la inceputul resorbtiei osoase locale si pana la maturizarea noului tesut dureaza cateva luni.
La individul tanar in fiecare an este inlocuita, prin remodelare, 10% din intreaga masa osoasa. 
Astfel, osul este inlocuit in mod constant, pe tot parcursul vietii, adaptandu-se fortelor mecanice la care este supus. Remodelarea osoasa are loc prin coordonarea unor procese complexe care nu sunt inca deplin intelese. Un rol important il joaca echilibrul hormonal, aportul de calciu, vitamina D, care este esentiala in absorbtia calciului, exercitiile fizice, dar si o serie intreaga de substante ce tin de alimentatie sau de poluare.
Pana la varsta de aproximativ 20 de ani, bilantul procesului de remodelare osoasa este pozitiv, adica este creata o masa osoasa mai mare decat cea eliminata. Apoi, pana in jurul varstei de 30 de ani, masa osoasa ramane relativ stationara si, foarte important, calitatea acesteia ramane relativ stabila. Aceasta o putem evalua cel mai simplu prin densitatea osoasa.

Instalarea osteoporozei
Dupa 30-40 de ani, se instaleaza o continua degradare a structurii oaselor, atat din cauza faptului ca se creaza o masa osoasa mai redusa decat cea eliminata, cat si din cauza degradarii calitatii acesteia.
Osul normal are trabeculele dese si groase. Pe masura ce se instaleaza osteoporoza trabeculele devin mai rare, mai subtiri si, pe alocuri, rupte. Cu alte cuvinte, osul devine poros. De altfel, termenul de osteoporoza provine din latina insemnand "os poros".
Aceasta treptata degradare a masei osoase este normala, ea manifestandu-se odata cu varsta la toti oamenii. Viteza cu care evolueaza difera insa in functie de diferiti factori, uneori chiar foarte mult.

Femeile. Osteoporoza afecteaza in special femeile, atat din cauza acumularii unei mase osoase mai mici in tinerete, cat, in special, din cauza sensibilitatii hormonale sporite, a pierderii de estrogeni odata cu menopauza sau din cauza unor dereglari hormonale ce pot interveni mai devreme. Riscul pentru femei este de doua ori mai mare decat la barbati. Ele ating maximul masei osoase la 20-24 de ani, in timp ce barbatii continua sa-si creasca masa osoasa pana la 30 de ani. Apoi intervine pierderea masiva de masa osoasa in perioada postmenopauza.

Barbatii. Daca degradarea osoasa apare la femei in special pe seama unei resorbtii excesive in timp, barbatii par sa sufere in special de o formare osoasa deficitara. Si la barbati echilibrul hormonal joaca un rol important, in acest caz fiind implicat testosteronul.
Dar la barbati osteoporoza imbraca in general forme mult mai usoare si se manifesta mult mai tarziu. Reprezinta insa un mecanism descifrat in mai mica masura decat la femei. Un avantaj il reprezinta si acumularea in tinerete a unei mase osoase semnificativ mai mari. Dar si la ei osteoporoza se poate instala devreme si in forme severe, mai ales ca urmare a unor boli, a unor tratamente medicamentoase, alcoolismului etc.

Copiii. Mai rar, osteoporoza se intalneste, totusi, si la copii, in special, ca urmare a anumitor boli sau a administrarii a diferite medicamente, dar si ca o tulburare genetica ce impiedica formarea tesutului osos corespunzator.
Cateodata, cauzele sunt necunoascute, vorbindu-se de o osteoporoza idiopatica juvenila sau infantila. Aceste cazuri sunt insa extrem de rare si de multe ori acest tip de ostoporoza dispare de la sine in 2-4 ani, neafectand cresterea si nelasand vreo invaliditate datorita posibilitatii de recuperare ulterioara a masei osoase deficitare. Semnele de alarma includ: fracturi atraumatice, mai ales la nivelul membrelor inferioare, durere lombara sau la nivelul soldurilor, picioarelor, genunchilor sau gleznelor, dificultati la mers. Cea mai buna conduita este de a proteja coloana vertebrala si membrele de fracturi pana ce boala se auto-limiteaza.

Evolutia osteoporozei
Osteoporoza mai este numita si "hotul tacut", pentru ca ea slabeste treptat oasele, transformandu-le intr-un fel de burete cu gauri mari inauntru, fara sa dea nici un semn pana ce apar primele fracturi. Mai grav este faptul ca in cazul osteoporozei aceste fracturi se repara mult mai greu.
Aceasta rarefiere incepe dupa 35-40 de ani.
La femei apare la menopauza o accelerare galopanta ce poate dura in jur de 10 ani. In mod normal, pierderea de masa osoasa este in jur de 0,3-0,5% pe an, iar in perioada menopauzei de 1-4%. Astfel, in urma menopauzei poate apare o pierdere de 25-30% din masa osoasa.
In cazul inlaturarii ovarelor se inregistreaza insa, in mod frecvent, o pierdere de 12% in primii doi ani dupa operatie.
Aceste evolutii ce pot imbraca forme dramatice se datoreaza rolului estrogenului. Acest hormon joaca un rol extrem de important in cadrul remodelarii osoase, o scadere a nivelului de estrogen conducand la o accelerare a scaderii densitatii osoase. Astfel 30-40% din femeile ajunse la varsta de 50 de ani prezinta deja o grava diminuare a masei osoase. In general, nu sunt constiente de acest lucru deoarece osteoporoza reprezinta o boala asimptomatica, nefiind sesizata de multe ori nici macar la aparitia primelor fracturi.

Osteoporoza si densitatea osoasa
Cand vorbim despre osteoporoza trebuie sa avem in vedere tot timpul doi factori: volumul masei osoase si densitatea osului. Dintre acestia, densitatea reprezinta factorul principal, care determina rezistenta oaselor si este, in acelasi timp, principalul element afectat de osteoporoza.
Densitatea osoasa depinde de cantitatea de calciu, fosfor si alte minerale din os. Cand oasele contin mai putine minerale decat in mod normal, atunci devin mai putin rezistente si isi pierd structura interna de suport.
Daca, in mare, lucrurile sunt clare din punct de vedere al modului in care mineralele si, in primul rand, calciul afecteaza densitatea si rezistenta oaselor, cauzele care conduc la aceste modificari si procesele intime prin care se defineste aceasta evolutie mai au multe elemente care asteapta sa fie elucidate.

Fracturile si osteoporoza
Fracturile sunt cele mai frecvente si cele mai serioase complicatii ale osteoporozei. Incidenta fracturilor cauzate de osteoporoza este foarte mare, iar rata de aparitie a acestora la femei depaseste de 2-3 ori incidenta la barbati.
Fracturile apar in general in zona mainii, a bazinului, a soldului, a coloanei vertebrale, a coastelor si a humerusului.
In cazul osteoporozei trebuie avut in vedere ca fracturile se repara mult mai greu. Din aceasta cauza, prevenirea fracturilor joaca un rol foarte important. In plus, trebuie avut in vedere ca fracturile se produc mult mai usor, adica la traumatisme mult mai mici. Nu trebuie uitat nici faptul ca se ajunge, odata cu evolutia osteoporozei, in situatia in care fracturile se pot produce in lipsa oricarui traumatism, printr-o solicitare normala a scheletului din cauza tusei, a unei imbratisari sau la ridicarea unui obiect, pentru ca apoi sa se produca spontan… Acest tip de fracturi vizeaza in special vertebrele si apoi soldul.
Fracturile repetate de vertebre conduc la instalarea unei dureri acute sau cronice de spate, la deformarea coloanei si la o reducere de inaltime. Deformarea extrema a coloanei prin aplecare in fata conduce mai departe, prin strivirea abdomenului si apoi a toracelui, la probleme gastrointestinale si respiratorii.
Fracturile de sold sunt si ele extrem de periculoase, conducand in 12-20% din cazuri la deces in urma diferitelor complicatii, iar 68% dintre cei ce supravietuiesc nu pot merge apoi fara ajutor.

Clasificarile osteoporozei
Uneori, se face distinctia intre osteopenie, o scadere moderata a densitatii osoase, osteoporoza, ca stadiu in care scaderea densitatii osului devine deja periculoasa, si osteoporoza manifesta sau complicata, in care au inceput sa se inregistreze si fracturi cauzate de degradarea structurii osoase.
Se discuta, in acelasi timp, despre osteoporoza primara, asociata procesului normal de imbatranire, si despre osteoporoza secundara, care poate fi cauzata de o afectiune sau de un medicament care impiedica reformarea osului.
In cadrul osteoporozei primare se mai face distinctia intre tipul I, care se refera la osteoporoza postmenopauza, cauzata de scaderea concentratiei de estrogeni si care afecteaza in special osul trabecular si, prin aceasta, in primul rand coloana vertebrala, si tipul II, care se refera la osteoporoza cauzata de varsta, ce apare in general la peste 70 de ani si afecteaza atat osul trabecular, cat si osul cortical.

Preventia
Lupta impotriva unei osteoporoze avansate este extrem de dificila. De aceea, preventia reprezinta aspectul principal in combaterea ei. Si aceasta cu atat mai mult cu cat nimeni nu este ferit de osteoporoza. Dupa 30-40 de ani acest "hot tacut" mananca pe nesimtite din oasele noastre… Sigur, la unii mai repede, la altii mai incet, dar nimeni nu i se poate sustrage.
Cea mai sigura arma o repezinta acumularea unei mase osoase cat mai mari in perioada de crestere, pana la 20-30 de ani.
Calitatea masei osoase de care dispunem la un aumit moment depinde, evident, atat de varsta si de ritmul de degradare, cat si de calitatea la care aceasta a ajuns la maturitate. Din acest motiv, putem spune ca trebuie sa incepem sa luptam impotriva osteoporozei chiar de la inceput, de la nastere sau chiar mai devreme.
Prevenirea si combaterea rahitismului reprezinta primul pas in combaterea osteoporozei. Apoi asigurarea formarii unei structuri osoase cat mai solide in adolescenta si, in continuare, pana la varsta de 30-40 de ani, cand incepe sa se manifeste in mod explicit procesul osteoporotic de degradare osoasa, reprezinta actiunea de preventie cea mai importanta.
Pornind de la o structura osoasa cu adevarat rezistenta degradarea osteoporotica va avea mult de "muncit" pana sa reuseasca sa reduca rezistenta acesteia la nivele periculoase.
Pentru aceasta, indiferent de varsta, aportul corect de calciu si de vitamina D este esential. In absenta lor, remodelarea oaselor va produce o structura deficitara ce va favoriza degradarea osteoporotica.
Nu trebuie sa uitam ca osteoporoza este o boala produsa prin demineralizare sau prin carenta de vitamina D.
Astazi, deficienta de vitamina D si de calciu este generalizata. Astfel 80% din totalul celor internati in spitale, din diferite motive, prezinta un deficit de vitmina D. Cauzele sunt atat alimentatia deficitara in vitamina D, cat si insuficienta expunere la soare. De aceea, suplimentarea aportului zilnic de vitamina D cu cel putin 800 U.I. si a celui de calciu cu 1.500 mg este absolut necesara.
Pentru a ne asigura un sistem osos solid si sanatos, pe tot parcursul vietii, uleiul de peste ar trebui sa nu lipseasca din alimentatia zilnica. Astfel, ne putem asigura necesarul de vitamina D, dar ne asiguram insa si o excelenta sursa de proteine si acizi grasi Omega 3 cu actiune antiinflamatoare.
Trebuie stiut ca dupa varsta de 30-35 de ani, laptele dulce nu mai constituie o sursa de calciu, din cauza instalarii deficitului enzimei numite lactaza. 
In afara de calciu si vitamina D, care reprezinta elementele esentiale in formarea oaselor, mai trebuie sa avem in vedere si celelate minerale, precum magneziu, potasiu, zinc, fosfor, fier, mangan, dar si bor. Si nu putem uita nici vitaminele K, C si B6, care detin si ele un rol semnificativ in procesul de remodelare osoasa.
Micronutrientii prezenti in fructe si legume au la randul lor un efect benefic asupra calitatii oaselor, conducand la o densitate osoasa mai mare. Alimentatia in ansamblul ei trebuie sa fie echilibrata, asigurand necesarul tuturor principiilor nutritionale.
Pastrarea greutatii in limite normale este, de asemenea, extrem de importanta. Trebuie stiut ca o greutate corporala scazuta inhiba formarea masei osoase.
Nu trebuie sa uitam nici faptul ca expunerea la soare stimuleaza producerea de vitamina D.
Studii intreprinse in America acum 30 de ani si uitate astazi in mare masura demonstrau ca otetul de mere are un puternic efect in stimularea fixarii calciului in oase, conducand la o crestere atat a masei osoase, cat mai ales a densitatii acesteia.
Exercitiile fizice moderate reprezinta la randul lor un mecanism extrem de important in prevenirea osteoporozei. Mersul pe jos, tinuta dreapta, jogging-ul, inotul si alte exercitii fizice sunt benefice atata timp cat ele nu solicita sistemul osos peste limita lui de rezistenta. Aceasta depinde in primul rand de stadiul de evolutie al osteoporozei.
Caratul greutatilor de peste 10 kg, mai ales daca nu sunt echilibrate in cele doua maini, este nociv pentru coloana vertebrala, umeri, solduri si genunchi.
Efortul fizic este benefic daca este efectuat cu masura, in conformitate cu nevoile si predispozitiile fiecarui organism si in concordanta cu varsta biologica. In general este recomandata consultarea unui fizioterapeut. In cazuri mai grave este recomandata utilizarea unui corset sau brau ortopedic.
Trebuie mentiont ca masa osoasa este grav afectata de fumat, repercusiunile putand fi extrem de severe.
Mai ales in primii 10 ani dupa menopauza, consumul de soia, datorita estrogenului natural pe care il contine, ajuta la pastrarea densitatii osoase si reduce riscul de fracturi.

Factori de risc

In afara de menopauza, osteoporoza mai poate fi agravata de diferite boli, precum bolile de ficat, malabsorbtia intestinala, amenoree, adica absenta menstruatiilor, menopauza prematura, cresterea secretiei glandei tiroide, bolile cronice ale rinichilor, diabetul zaharat, afectiunile cronice ale intestinelor, sechelele dupa operatii de stomac si intestine, anemiile cronice, poliartrita reumatoida, imobilizarea indelungata la pat, suferintele psihice grave cu lipsa poftei de mancare, hiperparatiroidismul, scorbutul, sindromul Cushing, care apare atunci cand organismul este expus la o cantitate prea mare a hormonului numit cortizol, acromegalia, care reprezinta o boala hormonala provocata de hipersecretia hormonului somatotrop.
In acelasi timp, o serie intreaga de medicamente pot accelera evolutia osteoporozei, precum corticosteroizii, cum ar fi Prednisonul, anticonvulsivantele, antiacidele, care contin aluminiu, heparina, ciclosporina, litiu etc.
Factori importanti de risc sunt varsta avansata, predispozitii ereditare, structura osoasa fragila, intoleranta la lactoza, stilul de viata sedentar fara exercitii fizice, regimul alimentar cu aport scazut de calciu si de vitamina D, diferite interventii chirurgicale care afecteaza absorbtia sau utilizarea calciului de catre organism, cum ar fi gastrectomiile, adica inlaturarea unei portiuni de stomac, tratamentele de lunga durata cu unele medicamente antiinflamatorii steroidine sau antiepileptice, paralizia, chimioterapia, leucemia, anemia hemolitica, limfomul etc. Alti factori de risc sunt excesul de cafea, fumatul, care pare sa blocheze capacitatea estrogenilor de a proteja oasele, si alcoolul, care poate bloca absorbtia calciului si reduce cresterea osoasa, sedentarismul, curele de slabire, deficitul de estrogen.
Factorii de risc cheie pentru osteoporoza ii reprezinta factorii genetici, lipsa exercitiilor, lipsa de calciu si vitamina D, antecedente personale de fracturi din timpul perioadei de maturitate, fumatul, consumul excesiv de alcool, greutatea corporala scazuta sau excesiva.
Persoanele cu exces ponderal trebuie sa stie ca celulele grase din corp elibereaza hormoni cu rol de diminuare a calciului din oase.

Teste necesare
Detectarea din timp a osteoporozei este foarte importanta pentru a incepe tratamentul care ar putea preveni fracturile. Nu trebuie uitat insa faptul ca ostoporoza este asimptomatica. Cu alte cuvinte, ea nu ne va da de stire. Si exista riscul ca inclusiv la aparitia primelor fracturi sa consideram ca acestea au aparut in mod natural din cauza diferitelor accidente. De aceea, controlul medical periodic este extrem de important.
Doctorii pot detecta osteopenia sau semnele timpurii ale osteoporozei folosind o gama de metode care determina densitatea osoasa. Cea mai buna procedura de monitorizare o reprezinta cea prin absorbtiometrie duala cu raze X (DEXA). Aceasta procedura este rapida, simpla si da rezultate clare. Ea permite masurarea densitatii osoase in coloana, sold si incheieturi - zonele cele mai afectate de osteoporoza - si este folosita pentru a observa modificari in timp ale oaselor din aceste zone.
Densitatea osoasa reprezinta cel mai important parametru ce este direct masurabil, in mod simplu si direct, dar rezistenta osului depinde si de alte elemente care tin de structura sa. De aceea stabilirea riscului de fractura pe baza densitatii nu poate fi realizata decat in mod aproximativ.
Testul densitatii osoase furnizeaza doua rezultate: scorul T si scorul Z.
Scorul T se bazeaza pe compararea densitatii osoase a pacientului cu cea a unei persoane ce reprezinta o densitate osoasa maxima, un tanar sanatos de 30 de ani. Un scor T de pana la -1 este considerat normal, intre -1 si -2,5 evidentiaza o osteopenie, iar la un scor T mai mic de -2,5 se discuta deja de osteoporoza.
Scorul Z compara densitatea pacientului cu cea a unei persoane de aceeasi varsta. Un scor Z pozitiv este considerat normal, iar unul negativ este interpretat ca un factor de risc, in cel mai fericit caz poate semnala doar o lipsa de vitamina D.
Alte teste care pot fi folosite includ ecografia, radiografiile si monitorizarea cu ajutorul tomografiei computerizate (CT).
Persoanele cu factori majori de risc ar trebui in mod necesar sa faca aceste teste.

Tratamentul osteoporozei
Tratamentul pentru osteoporoza, in plus fata de medicamentele pentru osteoporoza, include oprirea consumului de alcool si tigari, asigurarea unor exercitii adecvate si un aport suficient de calciu si vitamina D.
Tratamentul osteoporozei vizeaza in primul rand oprirea pierderii masei osoase, mentinerea sau chiar cresterea densitatii osoase, mentinerea capacitatii de miscare, prevenirea fracturilor si evitarea durerilor provocate de fracturi sau de modificari ale oaselor.
Tratarea osteoporozei vizeaza remineralizarea structurii osoase. Pentru aceasta trebuie avute in vedere eliminarea stresului si a obezitatii, reglarea sistemului endocrin, dar si detoxifierea tubului digestiv pentru a creste procentul de minerale absorbit. Astfel, poate fi utila si acupunctura, precum si apifitoterapia.
Uleiul de peste ar trebui sa fie nelipsit din alimentatia zilnica pe tot parcursul vietii, datorita aportului de vitamina D si de acizi grasi Omega 3 ce prezinta o intensa actiune antiinflamatoare.
O abordare corecta a osteoporozei trebuie sa vizeze in primul rand regimul alimentar, apoi regimul de viata si abia apoi recurgerea la medicamente si, in cazuri speciale, chiar la masuri chirurgicale, precum in cazul unui hiperparatiroidism sever, cand se poate ajunge pana la ablatia completa a glandelor paratiroide, pentru a se obtine astfel ameliorarea densitatii minerale a oaselor.
Pentru a avea efectele scontate tratamentele medicamentoase sunt de durata, trebuind sa fie continuate in unele cazuri pe o perioada de minim patru ani.
In faza acuta a tasarii coloanei vertebrale sunt recomandate analgezice, miorelaxante, caldura, masaj si repaus, conform indicatiilor medicului.

Medicamente
In final, vom aminti cateva din medicamentele mai des folosite in combaterea osteoporozei. Trebuie avut insa in vedere ca toate prezinta efecte secundare semnificative, dintre care unele chiar extrem de grave, precum cresterea riscului de aparitie a cancerului. De aceea, ele nu trebuie folosite decat strict la recomandarea medicului si sub control medical.
Numai sub indrumare medicala pot fi folositi de catre femeile ce au trecut de menopauza estrogenii, care la femeile cu uterul intact se asociaza cu progestina. Astfel, poate fi redus la jumatate riscul de fractura, dar creste riscul de cancer.
Costisitoare, dar eficace, pentru incetinirea pierderii de masa osoasa sunt injectiile cu hormonul numit Calcitonina, care pare sa reduca pierderile la nivelul coloanei vertebrale si are si efect impotriva durerii. Acesta poate fi administrat si sub forma de spray nazal.
Alfacalcidolul actioneaza ca un reglator al metabolismului calcic si fosfatic. Este indicat in osteoporoza senila, postmenopauza si in cea indusa de corticosteroizi. Scade resorbtia osoasa si, printr-un efect asupra fortei de contractie musculara, reduce riscul de caderi.
RH PTH, injectabil, stimuleaza preponderent celulele formatoare de os. Este recomandat persoanelor cu risc crescut de fracturi. Se administreaza zilnic, injectabil, subcutanat, pe o durata limitata de timp (18 luni).
Ranelatul de Strontiu este unul din cele mai noi produse antiosteoporotice inregistrate in Romania. Are efect de stimulare asupra formarii de os si de scadere a resorbtiei osoase. Creste semnificativ densitatea osoasa si scade fracturile vertebrale si de col femural.
Atat pentru prevenirea, cat si pentru tratarea osteoporozei, poate fi folosit si Alendronatul, care nu este un hormon.
Pentru a preveni osteoporoza fara a creste riscul de cancer poate fi folosit Raloxifenul. Este un medicament nou, care face parte din clasa modulatorilor selectivi de receptori estrogenici. Acesta nu este un hormon, dar are un efect similar estrogenilor, atat la nivel osos, cat si la nivel cardiovascular, in schimb, unul contrar la nivelul sanului si uterului, reusind astfel chiar sa reduca incidenta cancerului mamar. Se pare ca reduce aparitia fracturilor de coloana vertebrala cu 50%, dar nu are efect demonstrat in reducerea fracturilor nonvertebrale.
Mai trebuie mentionat si Tamoxifenul, care este tot un antiestrogen, dar si fluorura de sodiu cu eliberare lenta si Parathormonul in doza mica.
Teriparatidul este un hormon sintetic injectabil folosit in doza unica pe zi pentru tratamentul osteoporozei. Determina cresterea osului nou, fiind implicat in mecanismele de fixare a calciului si stimuland puternic osteoblastele. Din cauza efectelor secundare, precum dureri musculare, anemie, reactii alergice, tulburari digestive, se administreaza pe o durata maxima de 18 luni.   
Bifosfatii, precum Etidronatul, un bifosfat de generatia intai, reprezinta un mijloc terapeutic important pentru cresterea densitatii osoase si scaderea riscului producerii de fracturi. Din generatia a doua trebuie sa mentionam Alendronatul, care reduce frecventa fracturilor de sold si a celor vertebrale, fiind recomandat in tratamentul osteoporozei postmenopauza si a celei senile, a osteoporozei la barbati si a celei induse de corticosteroizi. Din generatia a treia putem mentiona Risedronatul, iar din ultima generatie aparuta la noi Acidul ibandronic, care se administreaza o data pe luna. Principalele efecte secundare le reprezinta cele gastrice.
La barbatii cu osteoporoza cauzata de scaderea nivelului de testosteron se poate folosi terapia cu substitute de testosteron. Administrarea lui in cazul unui nivel normal de testosteron nu va duce insa la cresterea masei osoase.
Trebuie subliniat inca o data ca la aceste medicamente nu trebuie apelat decat la sfatul medicului. In schimb, suplimentele nutritive, cum ar fi in special uleiul de peste, aportul corect de vitamina D si de calciu, impreuna cu celelate elemente amintite anterior, combinate cu exercitii fizice adecvate, reprezinta elemente sigure si eficace de lupta impotriva osteoporozei pe care le putem folosi fara nici un risc.



Cautati: Polivitamine naturale Hofigal cu calciu si magneziu, Ulei de peste Hofigal, Ulei din ficat de cod natural Lysi, Ulei din ficat de cod cu aroma de lamaie Lysi si Capsule cu ulei din ficat de cod Lysi.

http://europosud.ua/
www.europosud.ua/