Merele sunt printre cele mai apreciate, cele mai populare si cele mai cautate fructe de pe glob, caci sunt dulci, zemoase, delicioase si foarte sanatoase. De asemenea, marul este unul dintre cei mai vechi pomi cultivati de catre om. Nu sunt prea multe plante care sa aiba atatea povesti si simboluri ca marul. Acestea sunt prezente mai ales in Asia si in Europa. Marul este fie un fruct mistic, fie unul interzis. Dupa cum ne spune Biblia, lumea noastra a inceput cu un mar, atunci cand Eva a muscat din fructul interzis, care era un mar, i l-a dat apoi lui Adam, iar din acel moment ochii li s-au deschis, afland adevarul, cunoscand binele si raul. De aceea, marul este in acelasi timp fructul pacatului si fructul cunoasterii. Fara el, lumea asa cum o stim astazi nu ar fi existat.
Malus pumila, marul din gradina Edenului, a primit o mare incarcatura simbolica de-a lungul timpului. Cuvantul latin malus, care desemneaza un intreg gen botanic, inseamna rau. Insa marul este totodata ceva bun, caci Yehova spune, in Vechiul Testament, despre poporul ales ca este marul ochiului Meu, adica pupila, centrul, miezul.

In mitologia greaca, una din cele 12 munci ale lui Hercule a constat in a aduce din Gradina Hesperidelor merele de aur din Copacul Vietii, care crestea chiar in mijlocul acesteia. Foarte cunoscuta este legenda marului discordiei. Eris, zeita greaca a discordiei, a fost nemultumita de faptul ca nu a fost invitata la nunta lui Peleus cu Thetis. Ca razbunare, ea a aruncat la petrecerea de nunta un mar pe care scria Kalliste (pentru cea mai frumoasa). Trei zeite au spus ca marul este al lor: Hera, Atena si Afrodita. Paris din Troia a fost desemnat sa o aleaga pe cea careia ii fusese trimis marul. Toate cele trei zeite au incercat sa-l mituiasca, insa Afrodita i-a promis-o pe cea mai frumoasa femeie din lume, Elena din Sparta. Paris i-a dat marul Afroditei, gest care a cauzat Razboiul Troian. Datorita acestei legende, in vechii greci considerau ca marul este sfant pentru Afrodita, astfel ca a-i arunca cuiva un mar insemna a-i declara, simbolic, ca-l iubesti. La fel, a prinde marul aruncat de cineva insemna a-i accepta iubirea. O epigrama atribuita lui Platon spune cam asa: Iti arunc marul, iar daca tu vrei sa ma iubesti ia-l si imparte-ti fecioria cu mine; daca gandurile tale nu se potrivesc cu ce spun eu, ia-l totusi si mediteaza la cat de scurta e viata frumusetii.
In mitologia popoarelor nordice, mai exact in Snorra Edda (Islanda, secolul al XIII-lea), se spune ca zeita Iounn le furniza zeilor mere, iar acestea le confereau tinerete vesnica. Marul era prezent in practici religioase ale popoarelor germanice. S-au gasit mere si nuci in mai multe morminte germanice din Anglia, Novegia si alte locuri de pe continent. Se pare ca exista o legatura intre mere si Vanir, un trib de zei asociat cu fertilitatea in mitologia nordica. In Volsunga saga, marea zeita Frigg ii trimite regelui Rerir un mar dupa ce acesta se roaga lui Odin sa ii dea un copil. Mesagerul zeitei, deghizat in corb, ii arunca regelui marul in poala, cand acesta statea asezat pe o colina. Sotia lui Rerir mananca marul si ramane insarcinata, nascandu-l apoi pe Volsung, un erou important.
La celti, marul avea legatura cu mai multe lucruri, printre care plenitudinea, puritatea si intelegerea. Celtii considerau marul o comoara. Florile sale minunate, albe si roz, usor parfumate, care apar primavara, iti innobileaza spiritul. Vechii celti isi decorau dormitoarele cu muguri de flori de mar, ca un semn al fertilitatii si un tribut adus frumusetii si vietii indestulate. De asemenea, marul, fructul, era un simbol puternic. Druizii considerau ca, atunci cand mancau mere, se transformau din punct de vedere al calitatii, ca si cum aceste fructe i-ar fi putut transporta in alte lumi, in lumi paradiziace. Desigur, ei puteau obtine si alte stari, prin stoarcerea merelor si fermentarea acestora, obtinand un cidru concentrat. Celtii apreciau foarte mult merele datorita faptului ca, depozitate intr-un loc rece, rezistau foarte mult timp. Erau un simbol al prezentei iubirii, caci ele rezistau mult timp dupa ce se coceau, simbolizand dragostea care dureaza chiar si dupa ce pasiunea se domoleste. Celtii apreciau toate calitatile marului si il considerau benefic. El era chiar un simbol al creativitatii si al creatiei si era des intalnit in arta si in poezie. Era asociat, de asemenea, cu virtutea. Atat pomul, cat si fructul simbolizau, in acelasi timp, puritatea si maternitatea. Se considera ca forma pomului era una feminina, astfel ca marul era considerat un simbol al fertilitatii. Intr-adevar, lemnul de mar era ars in timpul riturilor de fertilitate, considerandu-se ca acest lucru va le va asigura familiilor, primavara, bunastare si fertilitate.
Marul este, de asemenea, un important simbol crestin: taierea unui mar in doua, transversal, ne indica forma unei stele in cinci colturi, care a fost asociata cu pentagrama, numita si Steaua din Betleem, un simbol crestin important, care reprezinta cainta. Semintele din interiorul stelei reprezinta invierea si nemurirea. Prin urmare, marul simbolizeaza in acelasi timp nasterea, pacatul si moartea omului, dar si cunoasterea care il va face sa se caiasca, il va invia si ii va da viata vesnica.
Pictorii Renasterii au fost influentati, se pare, de povestea merelor de aur din Gradina Hesperidelor. Astfel, in povestea lui Adam si a Evei, marul a devenit un simbol al cunoasterii, nemuriri, ispitei, al caderii in pacat si al pacatului insusi. Marul lui Adam din laringe a fost numit asa pentru ca fructul interzis i-ar fi ramas in gat lui Adam.
Marul (Malus domestica, genul Malus, familia Rosaceae) era cunoscut deja din Epoca de Fier, fiind probabil primul pom domesticit de om. Exista indicii clare ca locuitorii din China, Babilon si Egipt stiau cum sa il cultive ca pom fructifer inca de acum doua milenii sau chiar mai mult. Totusi, se pare ca el provine din regiunea Asiei Centrale. Acolo, mai exact in sudul Kazahstanului, in Kirghistan, Tadjikistan si in regiunea Xinjiang din China, creste, inca, stramosul marului de astazi, si anume varietatea Malus sieversii. Cultivarea marului a inceput, se pare, in padurile din Muntii Tian Shan si a fost un proces care a durat mult timp, permitand o combinatie a genelor altor varietati. Malus sieversii s-a combinat mai ales cu Malus sylvestris, numit si mar paduret sau mar acru, o varietate cu spini, care si-a pus amprenta in mod semnificativ asupra varietatilor care au rezultat de aici. In Nordul Europei existau, se pare, varietati de mar, insa cu fructe mici si amarui. Noile soiuri de mar s-a raspandit odata cu extinderea Imperiului Roman in intreaga Europa, iar europenii au dus, mai tarziu, acest pom si in Lumea Noua. Si astazi, regiunea in care cresc cele mai multe varietati de mar este Estul Turciei.
In zilele noastre, marul este cea mai cultivata specie din genul Malus. Exista peste 7.500 de soiuri de mar si peste 30 de soiuri de mar salbatic. Merele reprezinta jumatatea din intreaga productie de fructe a lumii, mai exact 80 de milioane de tone pe an (date din 2013). China produce aproape jumatate din cantitatea de mere cultivate in intreaga lume, iar pe locul al doilea se afla Statele Unite ale Americii, insa la mare distanta, cu doar 6%.
Un mar pe zi tine doctorul departe – o zicere pe care o stim din copilarie si care, astazi, se dovedeste a fi adevarata si din punct de vedere stiintific. Marul contine foarte multi antioxidanti, mai ales in coaja si sub coaja, ceea ce il face deosebit de eficient in bolile cronice. De asemenea, el scade riscul imbolnavirii de cancer, de boli cardiace si ajuta in multe alte afectiuni. S-a descoperit ca marul protejeaza, de asemenea, celulele creierului, scade riscul unor atacuri cerebrale si reduce riscul imbolnavirii de diabet.
Marul este, de asemenea, un ingredient important in bucatarie, mai ales atunci cand vine vorba de placinte si de dulciuri. Fie ca il consumam ca atare, proaspat, fie uscat sau deshidratat, marul ne incanta simtul gustului in orice anotimp! Merele sunt mancate, de cele mai multe ori, proaspete si crude, dar le intalnim si in multe mancaruri preparate, mai ales in deserturi, precum si in bauturi.
Dulceturile Topoloveana, produse la noi in tara, nu contin zahar adaugat si nici conservanti. Singurul indulcitor adaugat este unul natural, si anume sucul concentrat de mar. In functie de fructele din care este obtinuta fiecare dulceata, continutul in suc de mar difera de la un produs la altul, putand ajunge la 65% (in cazul dulcetii din flori de salcam). (Foto: freeimages.com, www.magiun-sonimpex.ro)