Salcamul, un copac melifer deosebit

Imprimare

Vorbim despre un copac foarte raspandit pe glob, caci salcamul este deosebit de decorativ, dar si foarte util. In plus, are o mare versatilitate, putand fi utilizat intr-o serie de domenii. Originar din America de Nord, mai exact din partea de sud-est a acestui continent, Robinia Pseudoacacia (denumit popular in limba engleza black locust) este un copac melifer (albinele fac miere din florile sale), are frunze cazatoare si este inrudit cu mazarea si fasolea (familia Leguminaceae).

A fost adus in Europa pe la inceputul secolului al XVII-lea, unde astazi creste in multe parti, ajungand in nord pana in Olanda. Pe continentul nostru, salcamul este foarte iubit ca pom ornamental – ii vedem ciorchinii de flori parfumate, care infloresc in iunie si iulie, peste tot prin parcuri sau pe marginea drumurilor, precum si in gradinile decorative...
Salcamul ajunge pana la 25 de metri inaltime, are o coroana rotunda, frumoasa, iar trunchiul sau poate atinge 1 metru in diametru. Scoarta sa este de un gri-maro si este aspra. Europenii au creat numeroase varietati hibride de salcam, unele cu frunze elegante, altele cu culori si forme deosebite ale florilor. De multe ori, in salcami creste vascul, o planta parazita care are proprietati medicinale foarte apreciate, dar care e apreciata si ca planta ornamentala.
Cele mai multe specii au frunze mici, divizate, verzi, oarecum asemanatoare cu ferigile. La unele specii care cresc in desert, unde exista foarte putina apa, frunzele lipsesc, rolul lor fiind preluat de spini, care pot fi mai mici sau mai mari. Florile salcamului sunt cu totul deosebite: au forma de pastaie, sunt aranjate in ciorchini compacti, sunt albe sau galbene si sunt pozitionate la marginea crengilor. Exista soiuri care au flori albe, roz, iar frunzele pot fi de un verde-galbui cu irizatii metalice. Iar fructul salcamului este o pastaie maro, lunga, care contine cate 5-6 seminte. Combinatia dintre frunze, flori si pastai creeaza o imagine foarte decorativa.
Totusi, trebuie sa spunem ca, in ciuda calitatilor sale ornamentale, acest copac poate deveni invaziv, caci face o multime de seminte si se raspandeste rapid, inclusiv prin drajoni (proveniti din radacina). Pe de alta parte, datorita prezentei unor bacterii in nodulii radacinilor sale, salcamul fixeaza nitrogenul din sol, ajutandu-l foarte mult. De aceea, poate fi plantat in zone degradate, cu soluri sarace in nutrienti, in care nu creste aproape nimic. Dupa o perioada, acolo vor incepe sa creasca si alte plante, multumita salcamilor.
Trebuie sa stim ca lemnul de salcam a constituit resurse pretioase pentru constructorii de corabii din anii 1700. Tot in secolul al XVIII-lea, datorita faptului ca lemnul de salcam e foarte rezistent la putrezire, din el se faceau podele, stalpi pentru garduri si roti pentru care si carute. Iar in zilele noastre, multe specii de salcam au devenit o resursa economica nationala importanta in unele tari mai sarace, cum ar fi India, alte tari din Asia, tari din Africa... Acolo, din acest copac se fabrica produse de prima necesitate. Din lemnul de salcam se produc parchet, mobilier, arme, jucarii etc. Rasina de salcam este un ingredient prezent in unele medicamente alopate, in unele sortimente de guma de mestecat si intr-un agent de închegare. Taninul extras din scoarta sa se foloseste in prepararea unor vopseluri.
Semintele de salcam pot fi consumate crude, raw sau pot fi macinate si adaugate in sosuri. Se pare ca, pe vremuri, pastaile de salcam reprezentau un aliment de baza pentru aborigenii din Australia...
Florile de salcam sunt, de asemenea, comestibile. Le intalnim adaugate in deserturi si lichioruri, iar uleiul esential obtinut din aceste flori e folosit in parfumerie. Evident, din nectarul florilor de salcam, albinele obtin o miere delicioasa si de calitate inalta, mai ales in Europa si in America de Nord. De altfel, mierea de salcam este considerata una din cele mai pure mieri. De asemenea, e una dintre cele mai dulci mieri, având și un iz floral pronunțat – de aceea, e foarte apreciata. Mierea de salcam Roua Florilor de la Apidava, avand un continut mare de fructoza, isi pastreaza consistenta lichida mult timp. E indicata diabeticilor si copiilor, caci nu contine zahar. Nu schimba deloc gustul si aroma bauturii in care este pusa pentru indulcire. In plus, aceasta miere deosebita curata ficatul, ajuta tranzitul intestinal si sistemul respirator.
Sa mai spunem ca numele Genului Robinia a fost dat de catre savantul botanist suedez Carl Linnaeus in onoarea botanistului francez Jean Robin (1550 – 1662) si a fiului sau, Vespasien Robin (1579 – 1662), care au fost gradinari ai Regelui Henric al IV-lea al Frantei. Vespasien a fost primul care a plantat un exemplare de Robinia pseudoacacia in gradina Jardin des Plantes din Paris, in anul 1601, astfel ca aceasta specie a fost introdusa la scurt timp dupa aceea si in alte tari, in primul rand in Anglia.
Un salcam plantat in anul 1762 este unul dintre cei mai batrane exemplare de salcam cunoscute astazi. El poate fi admirat in celebra gradina botanica Royal Botanic Gardens Kew (Marea Britanie). (Foto: www.istockphoto.com, www.apidava.ro)