Ciocolata mascata

Imprimare

Nu-s nici pe departe vreo experta. Sunt doar un om preocupat sa manance cat poate de sanatos, cat mai putin spre deloc semipreparat. Apoi bucuria copiilor mei, cu linguritele la inaintare si mustatile lipicioase, nu este compensata de nici-o cutie colorata si nici o punga congelata. Am zis ca-ncerc sa limitez consumul unor alimente ce mi-ar putea afecta traseul pe-un termen nedefinit. Nici nu ma preocupa sa-l definesc, imi testez si vointa si limitele intrucat timpul nu iarta pe nimeni! Sa nu credeti insa ca eu nu gust! Tocmai, ca-s mai pofticioasa decat puii de om laolalta! Incerc, combin, gustam. Merge, va spun! Nu? Apoi nici ca zic ceva.

Ciocolata-i unul dintre pacatele mele, recunoscute. Mi se pare divina in orice combinatie, iar in ultima vreme mi s-or mai fi maturizat si rafinat gusturile intrucat o apreciez mai degraba in diferite combinatii coapte. Am ales sa impart cu voi o-ncercare reusita si fericita de desert. Am limitat cantitatea de carbohidrati in sensul ca nu am folosit zahar suplimentar si nu am pus faina. Se topesc la bain-marin 160 g unt cu 200 g ciocolata (am folosit 100 g cu lapte si 100 g neagra, cu 85% cacao). Dupa omogenizare se da vasul deoparte, se adauga 5 galbenusuri pe rand, 150 g nuca macinata sau migdale macinate si albusurile spuma. Am turnat amestecul intr-o tava rotunda in cazul meu, cu diametrul de vreo 25 cm, acoperita cu hartie de copt. A mers in cuptorul preincalzit, unde-a sezut binisor vreo 20 de minute, pana a devenit nelipicioasa la atingere. Iar rezultatul e de-o consistenta incredibila! Pentru cei cu gusturi mai dulci si nu vor sau nu pot fara, poate fi gustata cu un strop frisca, doua cupe de inghetata (de vanilie, bine parfumata, as folosi eu) sau stropita cu caramel facut in casa, asta-i alta poveste, alta chimie culinara netrucata. (Laura Nuta)