Albastreaua, floarea vietii si a fertilitatii

Imprimare

Printre cele mai frumoase flori de camp europene se numara albastrelele. Alaturi de maci si alte flori si ierburi de camp, pot alcatui buchete foarte aspectuoase. Albastrelele sunt destul de discrete, insa, atunci cand ne atrag privirile, pe campurile nesfarsite, nu ni le mai putem dezlipi de ele. Dupa cum le spune si numele, florile lor sunt albastre, insa nuantele variaza de la albastru deschis pana la albastru-violet, violet, roz-violaceu sau chiar alb. Iubesc soarele si uscaciunea, insa doresc un sol fertil. Le intalnim la tara, pe marginea drumurilor sau pe campuri, in apropierea campurilor cu cereale – de aceea, albastreaua mai este numita si floarea graului, iar in limba engleza, cornflower, adica floarea porumbului. Insa ea are si alte nume populare, ca albastrita, floarea vanata, albastrica, vinetica, ghioc, zglavoc, floarea paiului, clopotel, iarba frigurilor, maturice, tataisa vanata. Uneori, din cauza culorii florilor, e confundata cu cicoarea. Numele stiintific al florii, Centaurea cyanus, vine de la centaurul Chiron, care le-a facut cunoscute oamenilor proprietatile vindecatoare ale plantelor medicinale, si de la zeita Flora sau Cyanus, a carei floare preferata era albastreaua.

Inca din cele mai vechi timpuri, albastreaua a primit o simbolistica importanta. Era asociata cu invierea, cu reinnoirea naturii, datorita faptului ca, desi este o planta anuala, ea creste an de an, din nou, din seminte, deschizandu-si frumoasele si delicatele flori. Persistenta ei ne aminteste de schimbare, de curgere si de trecerea umanitatii prin veacuri. Este o planta care a insotit agricultura inca din Epoca de Piatra, caci ea germineaza si creste alaturi de cereale si deodata cu acestea. Odinioara, baietii purtau albastrele si, in functie de cat de repede se ofileau florile, stiau ca vor avea mai mult sau mai putin noroc in dragoste. Frumusetea, optimismul si seninatatea albastrelele i-au inspirat pe poeti, mai ales pe romanticii germani din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Gasim frecvent motivul florii albastre si in opera lui Mihai Eminescu.
In vechiul Egipt crestea o alta varietate de albastrea, Centaurea depresa, care fusese probabil adusa din Asia de Vest sub forma de seminte, prin importul de grane. Exista acolo reproduceri ale albastrelei care dateaza din mileniul IV i.H. (trecerea de la Epoca de Piatra la Epoca de Bronz). Datorita asocierii sale cu cerealele si culorii sale asemanatoare cu a lotusului albastru (Nymphaea coerulea), devenise un simbol al vietii si al fertilitatii. Era cultivata si ca planta decorativa de gradina, era pictata pe frize, pe pereti si pardoseala, in case si palate, mai ales in perioada Amarna (mileniul II i.H.). De asemenea, era prezenta pe obiecte casnice ceramice emailate, precum si pe cercei si coliere. Incepand cu dinastia a XVIII-a si pana la in perioada greco-romana, egiptenii decorau mormintele cu flori de albastrele (fara coada).
Albastreaua este, astazi, floarea nationala a Estoniei. In Europa, ea crestea mai ales pe campurile cu secara, insa acum, din cauza ingrasamintelor chimicale utilizate de oameni, a inceput sa fie din ce in ce mai rara in multe parti de pe continent. In Evul Mediu, a existat o perioada in care albastrelele erau considerate daunatoare, pentru ca reduceau recolta de cereale si toceau taisul secerelor si al coaselor.
Pe langa efectul lor decorativ, albastrelele sunt foarte utile si ca plante medicinale. Interesant este ca in acest scop sunt folosite doar florile albastre, nu si cele violacee sau albe. Au un efect astringent, reducand inflamatiile, si un puternic efect diuretic, reusind sa ajute la vindecarea a numeroase boli. Din punct de vedere terapeutic, pot fi utilizate atat in uz intern, cat si in uz extern, fara risc de efecte secundare. Florile de albastrele sunt bogate in saruri minerale si contin pectina, o fibra solubila nedigerabila, o substanta amara. Contin calciu, care este esential pentru dezvoltarea oaselor, precum si antociani si flavonoizi, componente care le cresc mult valoarea medicala. Fiind bogate in saruri de potasiu si taninuri, albastrelele au, pe langa efectul astringent si antiinflamator, un bun efect antiseptic, calmant si linistitor. Mineralele ajuta, de asemenea, la reglarea nivelurilor pH-ului din sange. Albastrelele sunt bogate si in vitamina C, acid folic si alti compusi organici care ajuta la detoxifierea organismului.
Albastrelele se remarca mai ales prin beneficiile in ingrijirea si tratarea ochilor. Ele calmeaza iritatiile oculare, mancarimile la nivelul ochilor, conjunctivitele, urciorul si chiar iritatiile pielii din jurul ochilor. Infuzia de albastrele e folosita pentru spalarea ochilor umflati, obositi sau durerosi.
Si mierea de albastrele e recomandata pentru afectiunile oftalmologice si ale ficatului. Aceasta miere are culoare deschisa si o un gust fin, cu o nuanta usor amaruie. Mierea de albastrele de la Apimond este obtinuta din apicultura ecologica romaneasca, fiind recoltata prin metode traditionale. E un sortiment cu totul deosebit, care, daca e pastrata pana la 40 de grade Celsius, mentine intacte toate calitatile nutritionale ale florilor de albastrele: enzimele, vitaminele, dar si aroma specifica.
Biotina din compozitia albastrelelor ajuta la intarirea unghiilor, previne si tratarea infectiilor de la nivelul unghiilor, precum si probleme ale parului, cum ar fi matreata. Albastrelele sunt folosite in multe produse de igiena a parului si a pielii deoarece au proprietati antifungice, antibacteriene si antiinflamatorii. Sunt utilizate chiar si in sampoane si produse care trateaza eczema scalpului.
Amareala albastrelelor le face un remediu natural pentru problemele digestive si gastro-intestinale, de la constipatie, diaree, gaze pana la indigestii. In plus, stimuleaza pofta de mancare, fiind folosite si in tratarea anorexiei.
Florile de albastrele sunt folosite ca expectorant, diuretic, stimulant al vezicii biliare si al functiilor ficatului. De asemenea, ajuta la reglarea functionarii rinichilor. Ele sunt aplicate si pe rani, taieturi sau ulceratii. In acelasi scop poate fi folosit si sucul obtinut din frunzele de albastrele. Albastrelele sunt si un astringent oral, fiind folosite pentru a curata ulceratiile de la nivelul gurii. Calmeaza, de asemenea, crampele menstruale sau neplacerile asociate cu endometrioza. Dar albastrelele au un efect calmant si asupra sistemului nervos, ajutandu-i pe cei care sufera de anxietati, stres, depresii sau alte probleme asemanatoare.
Si in industria cosmetica, albastrelele sunt un ingredient de baza. Le intalnim in lotiuni de plaja, in demachiante, in farduri pentru ochi sau pentru ten, in lotiuni si creme hidratante, in pudre pentru ten, fond de ten, masti si tratamente antiimbatranire etc.
Si la noi exista produse cosmetice naturale, cum ar fi apa de flori de albastrele de la Apimond, obtinuta prin distilarea acestora. Ea pastreaza parfumul acestor flori si contine multe principii active, avand efecte calmante si regenerative. Apa de flori de albastrele e foarte buna pentru ochi obositi si iritati si pentru pielea uscata si devitalizata, curatand tenul si dandu-i un aspect proaspat, curat si luminos. Poate fi folosita si pe post de after shave. (Foto: Wikipedia)

Despre semnificatiile, legendele si beneficiile albastrelelor a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor de pe TVR 1, realizata de Carmen State.




http://www.kssocium.com.ua/
http://www.mega-turnik.com.ua