Zambila, parfum dulce

Imprimare

Cu totii cunoastem delicata si inmiresmata zambila, care ne incanta prin mirosul ei dulce, patrunzator si in acelasi timp subtil si seducator, precum si prin culorile ei vii in fiecare inceput de primavara! Ea este, cu adevarat, o floare a bucuriei, a buneidispozitii si a fericirii, caci ne reaminteste in fiecare an ca natura renaste, la fel cum o fac celelalte flori ale inceputului de sezon cald. Cu siguranta nu este o intamplare faptul ca Ziua Internationala a Zambilei a fost stabilita in data de 7 martie…

O floare nascuta din sacrificiu
Zambila, aceasta minunata floare a primaverii, se numeste in latina Hyacinthus orientalis. In limba romana, denumirea a venit pe filiera turca, din sumbul. In romana i se mai spunea, odinioara, iacint. Numele ii vine de la un erou din mitologia greaca, Hyakinthos. Acesta era un foarte frumos print spartan, un tanar deosebit. El era iubit atat de catre Apollo, zeul soarelui si al artelor, cat si de Zephyr, vantul de apus, zeul vestului. Cand Apollo l-a invatat mestesugul aruncarii discului, Zephyr a devenit gelos si, sufland, a facut ca discul sa vina inapoi, omorandu-l pe tanar. Indurerat, marele Apollo nu a dorit sa i-l lase pe tanar lui Hades, ci a preferat sa faca din sangele sau niste flori deosebite, zambilele. Pe petalele acestora a fost inscris cuvantul ai, din expresia Ai, alas!, ca semn al durerii profunde a lui Apollo, care sa danuiasca etern in amintirea oamenilor. Intr-adevar, petalele zambilelor au unele mici pete intunecate care ar putea fi interpretate cu literele a si i din alfabetul grecesc. Poetul latin Ovidiu spunea, mai tarziu, ca lacrimile lui Apollo au fost cele care au marcat petalele acestor flori cu cuvantul ai.
Originea printului Hyakinthos nu este foarte clara. Potrivit diferitelor surse, el era fie fiul lui Clio si al regelui Pieros, fie al lui Oebalus, regele Spartei, fie al lui Amyclas, regele Spartei, parintele poporului Amyclae, care locuia in aceasta cetate. Locuitorii Thessaliei aveau o versiune proprie a mitului lui Hyakinthos, pe care il numeau si Hymenaios, ceea ce inseamna din imnuri. La fel ca nimfa Daphne, echivalenta sa feminina, Hyakinthos din nord era asociat cu Valea Tempe, pe raul Pineios, sediul cultic al lui Apollo. Tatal sau ar fi fost regele Magnes (sau Magnesia) sau Pieros din Pieria (cele doua regiuni care marginesc valea). Chiar si spartanii se pare ca cunosteau aceasta traditie, caci ei il descriau pe Hyakinthos ca fiind fiul printesei lapite Diomede din Thessalia. Dupa opinia lui Parthenius, nimfa Daphne, marea dragoste a lui Apollo, era fiica lui Amyclas, prin urmare sora vitrega a lui Hyakinthos.
Cultul lui Hyakinthos este vechi, datand din epoca miceniana si fiind localizat in Amyclae, in sud-vestul Spartei. Acolo i-a fost ridicat un sanctuar, langa mormantul sau si la picioarele statuii lui Apollo. Hyankinthos era zeitatea tutelara a principalului festival spartan, Hyacinthia, care se tinea in fiecare vara. Acesta tinea trei zile - prima era zi de doliu pentru erou, iar celelalte doua zile celebrau renasterea eroului ca Apollo Hayakinthios, caci unele mituri locale il identifica pe Hyakinthos cu Apollo. Deoarece numele acestui erou mitologic are origine preelenica, iar Apollo era, la origine, o zeitate doriana, se considera ca mitul lui Hyakinthos este o metafora clasica a mortii si renasterii naturii, similara mitului lui Adonis. S-a sugerat chiar ca Hyakinthos ar fi fost o zeitate preelenica, inlocuita, in urma mortii sale, de catre Apollo, fapt pentru care cei doi raman uniti in epitetul Apollon Hyankinthos. 

Semnificatii… intense
In vechime, datorita originii sale mitologice, zambila devenise cu precadere un simbol al jocurilor sportive. Celebrul poet grec Homer si poetul latin Vergiliu au laudat parfumul unic al zambilei in creatiile lor. Simbolizand sportul si joaca in limbajul florilor, zambila reprezinta in acelasi timp indrazneala, graba si mandria. Intr-un alt registru, ea inseamna insa constanta, continuitatea si fidelitatea in cuplu. Astazi, zambila este perceputa mai ales ca o floare a dragostei si a iubirii. De ziua indragostitilor, iubitii isi ofera, pe langa alte flori, zambile. Solitara sau in combinatie cu alte flori, zambila poarta un mesaj de dragoste. Zambila albastra exprima sinceritatea, zambila roz, joaca si bucuria renasterii naturii, iar zambila alba, dragalasenia si inocenta copilariei. Zambila violet inseamna scuze si iertare, iar zambila galbena este un semn al geloziei. Insa zambila semnifica, in general, si calitati precum bunatatea, tandretea si amabilitatea.
Numele grecesc al zambilei a devenit, dupa cum era de asteptat, si prenume. Hyacinthe sau Hyacinth sunt nume atat masculine, cat si feminine. In zilele noastre, Hyacinthe este de obicei masculin, iar Hyacinth e considerat feminin. Alte variante sunt Hyacintha sau Hyacinthia (engleza), Hyacinthe (franceza), Hyacinthie (germana), Jacinto si Jacinta (spaniola, portugheza) sau Jacinda (spaniola si greaca), Giacinta (italiana), Jacintha si Jaxine. Exista mai multi sfinti crestini cu acest nume: Hyacinth din Cezareea, martirizat in anul 120 d.H., sfantul Hyacinth, martirizat in anul 257 (alaturi de Protus) si sfantul Hyacinth (1185-1257), preot polonez canonizat in anul 1594, dar si Giacinta Marescotti, un sfant Italian. De asemenea, exista mai multe cantarete cu numele de Jacinta.
Cei ce poarta numele Hyacinth sunt personalitati destul de stranii, caci traiesc sufleteste doua tendinte opuse: pe de o parte, sunt deschisi, doritori de aventura si de excese, refuzand orice constrangeri, pe de alta parte, sunt cerebrali, introspectivi, rezervati si meditativi. Daca aceste doua tendinte se armonizeaza, ei vor avea o personalitate completa, fiind capabili de mari realizari. Daca insa vor pendula mereu intre rationalitate, scepticism si mistic, intuitiv, acest lucru nu se va intampla. Sunt curiosi, adaptabili, abili, insa pot deveni impulsivi si se pot expune unor accidente. Ii intereseaza tot ceea ce este apocrif, neoficial, bizar, neobisnuit, straniu si ultramodern, avangardist. Din cand in cand, au nevoie de un loc linistit si calm in care sa se reculeaga, sa mediteze in pace asupra lucrurilor. Din punct de vedere sentimental, sunt pasionali, dar nu prea stiu sa-si exprime sentimentele, fie din cauza timiditatii, fie din cauza ca sunt prieteni mai mult cu actiunea decat cu cuvintele. Si sexualitatea lor este puternica, complexa, anticonformista si libertina. Isi vor alege fie o profesie care cere studii indelungate si complexe (inventator, inginer, informatician, medic etc.), fie o ocupatie din domeniul calatoriilor, sportului, vanzarilor, publicitatii si marketingului.

Parfum pretios
Originara din Asia (Liban, Turcia, Iran si Turkmenistan), zambila (Hyacinthus orientalis) a ajuns intai in Europa in vremea romanilor, insa apoi a cazut in uitare. A revenit in Europa mult mai tarziu, in secolul al XVI-lea. O legenda povesteste ca o nava comerciala din Genova a naufragiat. La bordul ei existau bulbi de zambila, care au ajuns, pe apa, pana la tarmul Tarilor de Jos. In scurt timp, campurile s-au umplut cu minunate zambile colorate si frumos mirositoare. Localnicii au fost incantati de aceste flori, astfel ca au inceput sa le cultive in gradinile lor.
Altii sustin ca un medic german, Leonjardt Rauwolf, ar fi adus zambila din Turcia si din alte regiuni mediteraneene pe care le-a vizitat.
Multa vreme, zambila a fost privilegiul europenilor bogati, caci olandezii, care au inceput sa o comercializeze din secolul al XVII-lea, o vindeau foarte scump. Din aceasta cauza, zambila a devenit populara abia din secolul urmator, cand si oamenii obisnuiti au avut acces la ea. Se spune ca in secolul al XVIII-lea olandezii ajunsesera sa aiba in jur de 2.000 de soiuri de zambila. In epoca victoriana, zambilele erau plantate in randuri paralele, grupate pe culori.
Zambila comuna (Hyacinthus orientalis) mai este numita si zambila olandeza sau zambila de gradina. Ea poate fi plantata in mai multe feluri, fiind foarte decorativa: fie in covoare de flori, fie grupat, fie de-a lungul bordurilor si aleilor, fie in stancarii.
Bulbii de zambila se planteaza toamna intr-un sol bine drenat, dupa care se uda bine. Planta va rasari in primavara. Ea prefera locurile insorite, dar se simte bine si in zone semiumbrite. Zambila poate fi insa fortata sa rasara si iarna, in interior. Pentru aceasta, bulbii se planteaza lasandu-li-se varful afara din pamant, in ghivece cu gauri pentru scurgere. Apoi se lasa timp de 10 saptamani intr-un loc intunecat si rece (dar nu sub zero grade). Dupa ce planta incepe sa creasca, se creste treptat nivelul de caldura si de lumina. Se uda cu atentie, fara a se inunda ghiveciul si fara ca apa sa atinga planta. Dupa ce infloreste in casa, zambila poate fi transplantata in gradina, iar ea va inflori in anii urmatori.
Astazi exista peste 30 de soiuri de zambile, care au diferite culori, de la alb, crem si galben pana la roz, oranj, albastru, ciclam, violet sau chiar indigo. Unul dintre cele mai apreciate soiuri de Hyacinthus orientalis este Miss Saigon, care are boboci ingramaditi si flori roz-violet. Un alt soi iubit in Europa este Delft Blue.
Pe langa Hyacinthus orientalis, mai exista insa doua specii de zambila, mai putin cunoscute: Hyacinthus litwinowii si Hyacinthus transcaspicus. Spre diferenta de zambila comuna, acestea sunt originare din sud-vestul Asiei.
Zambila salbatica (Hyacinthus nonscriptum), numita si clopotel albastru, e originara si creste din abundenta in vestul Europei si mai ales in padurile si pe pasunile din Marea Britanie. Nu este foarte clar daca face parte din acelasi gen cu zambila, insa frumusetea si culoarea violet a florilor sale a facut ca ea sa fie asociata cu aceasta. Deoarece pe petalele sale nu se regasesc acele mici pete intunecate ale zambilei (literele a si i), ea a fost numita nonscriptus. Acestei flori i-a fost dat, mai tarziu, numele generic de Agraphis (nutans), care in greaca inseamna tot nemarcat, nescris. Sucul abundent din bulb si din tulpina era folosit, in trecut, pentru apretarea hainelor si mai ales a gulerelor, dar si pentru lipirea penelor la capatul sagetilor, in loc de adeziv.
Zambila strugure (Muscari armeniacum) este o ruda a zambilei, apartinand tot familiei Asparagaceae. Face flori mici si delicate, de culoare albastru cobalt, care infloresc in aprilie si care arata incantator atunci cand formeaza covoare in gradina. E originara din sud-estul Europei (inclusiv Armenia), pana spre Caucaz.
Exista, de asemenea, asa-numita zambila de apa (Eichhoria crassipes), care de fapt nu este inrudita cu zambila, insa seamana mult cu ea. E originara din America de Sud, are flori frumoase, colorate de la albastru deschis pana la violet si este o specie invaziva. Pluteste pe apa si poate forma covoare groase de vegetatie, care reduc oxigenul din apa, daunandu-le pestilor.
Exista si planta numita fasole zambila sau vita-zambila, utilizata adeseori in peisagistica, caci florile sale violacee sunt foarte frumoase la sfarsit de vara. Numele ei botanic este Lablab purpureus si face parte din familia Fabaceae. Ea face si niste pastai cu samburi, tot de culoare violet, care sunt comestibile, desi nu la fel de gustoase ca fasolea sau mazarea. Insa pastaile trebuie fierte in mai multe ape, caci altfel sunt toxice. Originara din Africa, aceasta planta mai este numita fasole indiana, fasole-rinichi egipteana, chicaro sau mazare australiana.

Optimism si vioiciune
Insa zambilele nu sunt apreciate doar pentru frumusetea si parfumul lor, ci si pentru efectele benefice pe care le au asupra organismului si psihicului nostru. Uleiul esential de zambila e utilizat in aromaterapie, ajutand la calmarea pielii si la relaxarea si detensionarea muschilor de la nivelul gatului, fetei si umerilor. Uleiul de zambila intensifica, de asemenea, activitatea emisferei drepte a creierului, responsabila pentru creativitate si increderea de sine.
Nu intamplator, in Grecia antica, zambilele erau prezente in ceremoniile de inmormantare, fiind asociate doliului, caci in aceste moment de tristete ele reuseau, prin parfumul lor, sa-i calmeze si sa-i invioreze pe cei prezenti. Parfumul zambilelor ne imbunatateste starea de spirit, mai ales iarna sau in zilele mohorate. De asemenea, radacinile uscate si pisate ale acestei plante au si ele efecte calmante.
Odinioara, zambila salbatica era si ea utilizata in medicina populara, fiind considerata cel mai bun remediu pentru leucoree. Insa recent s-a constatat ca bulbii ei proaspeti pot fi otravitori. (Foto: Wikipedia, Arhive personale)
Despre semnificatiile si legendele zambilelor a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor, realizata de Carmen State.