Violete pentru fete!

Imprimare

Violetele sunt acele frumoase si delicate flori de culoare violet care ne incanta si ne bucura in fiecare primavara, vestindu-ne, alaturi de celelalte flori timpurii, renasterea, reinvierea naturii. Cu toate acestea, ele nu sunt niste plante infatuate si semete, fiind numite si florile modestiei, deoarece isi ascund gingasele flori indaratul frunzelor in forma de inima.

Florile renasterii si ale dragostei
Chiar daca apar dupa ghiocei, violetele simbolizeaza si ele renasterea vegetatiei, inocenta naturii si bucuria primaverii. Insa ele semnifica patimile cauzate de iubire, durerea, dar si romantismul si triumful iubirii. In tara noastra, traditia considera ca aceia care planteaza in gradina violete devin instariti, bogati.
Aceste flori au peste 200 de nume populare, dintre care multe au legatura cu dragostea si senzualitatea. Li se spune si alinarea inimii, ochiul pasarii, nasi sau nase, John-cu-ochi-roz, idolii dragostei, alinta-ma, cheama-ma-la-tine, trei-fete-sub-gluga, intalneste-ma-la-intrare, saruta-ma-la poarta-gradinii, sarut-o-in-camara, panselute salbatice etc. Se pare ca numele de violete vine de la cuvantul via, care in latina inseamna drum, marginea drumului.
In mitologia vechii Grecii, Persefona, fiica lui Zeus si a lui Demeter, zeita recoltelor, a fost rapita de regele lumii de dincolo, Hades, in timp ce culegea flori. Iar aceste flori ar fi fost tocmai violete. Mai tarziu, Hades a facut o intelegere cu Zeus, lasand-o pe Persefona jumatate de an pe pamant, dar tinand-o la el in cealalta jumatate de an. Astfel, Persefona, preluata mai tarziu de romani sub numele de Proserpina, reprezenta ciclul naturii, ciclul vegetatiei, de la germinare pana la recoltare. De altfel, ea si a devenit zeita lumii tenebrelor si a vegetatiei.
O alta legenda spune ca insasi zeita Venus a dat culoarea violetelor, avand o controversa cu Cupidon, fiul sau, in legatura cu cine este mai frumos dintre ea si un grup de fete. Netemandu-se de mama sa, Cupidon a spus ca fetele. Acest lucru a infuriat-o in asemenea hal pe Venus, incat le-a batut pe acele fete pana cand pielea lor s-a invinetit, iar apoi le-a transformat in violete.
O poveste englezeasca spune ca neinduplecatului Rege de Gheata i-a fost adusa ca sotie o fata pe nume Violeta, frumoasa si sfioasa. Regele a inceput sa aiba mila de cei din jur, lasand vremea sa fie mai calda timp de jumatate de an si permitandu-i Violetei sa-si viziteze supusii in fiecare primavara, sub forma florii care ii poarta numele.
Intalnim violetele in poemele lui Shelley, ca semn al iubirii pierdute, la Shakespeare, ca simbol al iubirii neimpartasite, in povestea lui Napoleon, care promitea ca revine de pe Insula Elba atunci cand infloresc violetele, sau in iubirea lui Chopin pentru scriitoarea George Sand. In concursurile de poezie medievale, trubadurii primeau violete drept premiu.
In Evul Mediu, unii calugari crestini numeau Viola tricolora floarea Sfintei Treimi, herba trinitas, vazand in cele trei culori simbolul Treimii. Tot crestinismul le pune in legatura cu rastignirea lui Iisus Hristos, caci ele isi ridica spre cer "capul" pana in ziua rastignirii, apoi se rusineaza si isi pleaca cu umilinta caliciul… Un alt nume al violetelor este smerenia-Maicii-Domnului, deoarece se spune ca ele ar fi inflorit atunci cand, raspunzandu-i Arhanghelului Gabriel care o anunta ca-l va naste pe Fiul Omului, Maria a spus: Iata slujitoarea lui Dumnezeu, fie mie dupa cuvantul Tau.
Aceste flori sunt atat de iubite, incat oamenii le-au preluat ca prenume: Viola, Violeta, Viorica, Viorel si Viorela, cu variantele Violetta si Violette sau Wiola, Wioleta, Wioletta in poloneza. Numele de fata Violet a fost foarte frecvent in Statele Unite intre anii 1880 si 1910, cand prenumele preluate de la flori erau in mare voga. Dupa aceea, interesul a mai scazut. La noi, Viorica provine de la viorea, numele local al violetei. Latinescul viola a devenit, in romana, si vioara. Iar la noi chiar exista si prenumele feminin Vioara, fapt atestat intr-un document din secolul al XVII-lea din Moldova. De la Viorica s-a format prenumele masculin Viorel, apoi, de la acesta, Viorela. Persoanele numite Violeta au o personalitate puternica, sunt foarte altruiste, au o mare sensibilitate si o intuitie remarcabila. Isi doresc o lume mai buna si ii ajuta pe cei mai putin privilegiati de soarta, interesele materiale nefiind pe primul plan pentru ele. Pot fi uneori prea sensibile si fragile emotional, dependente de altii si usor influentabile. Avand un temperament pasional si traind in tensiune, echilibrul lor emotional nu este foarte stabil. De aceea, tre buie sa-si cultive si sa-si exerseze in mod continuu autonomia si independenta, precum si simtul responsabilitatii. Uneori, Violeta are tendinta de a se refugia in propriile sale vise si fantasme. E atrasa de tot ceea ce inseamna evadare: calatorii, tari straine si indepartate, oameni noi, din culturi diferite de a sa, misterele, spiritualitatea si muzica. Este o idealista, astfel ca isi va alege profesii din domeniul artelor, al psihologiei sau cu implicare sociala puternica. Desigur, toti cei care poarta acest nume sunt sarbatoriti in Duminica Floriilor din calendarul crestin.
Americanii iubesc mult aceste flori – nu degeaba Viola sororia, violeta comuna, a devenit floarea oficiala a patru state americane: Illinois, Wisconsin, New Jersey si Rhode-Island. Iar intre anii 1915 si 1970, in Australia a fost organizata actiunea Ziua Violetei, in scopul strangerii de fonduri pentru familiile soldatilor din Primul Razboi Mondial. Prima Zi a Violetei a fost organizata in data de 2 iulie 1915, cand buchetele de violete au fost vandute pe strazile orasului Adelaide. Acestea erau legate cu panglici violet pe care scria In Memory.

De toate felurile, pentru toti
Varietatea violetelor este uimitoare. Ele reprezinta genul cel mai numeros din familia Violaceae, avand aproape 600 de soiuri si varietati. Unele dintre ele sunt plante perene, altele sunt anuale, dar unele soiuri cresc ca tufe. Cele mai multe soiuri le intalnim in Emisfera Nordica, dar exista violete si in Australia, in Asia de Sud-Est, in Muntii Anzi si chiar in insulele Hawaii, cel mai izolat loc din lume. Violetele cresc, in general, in gradini, fiind cultivate pentru frumusetea florilor. Soiurilor cu flori mari, multicolore, cultivate anual sau bienal in rasaduri, din seminte li se mai spune si panselute, iar celor cu flori mici li se spune in mod obisnuit violete sau viole.
Florile acestor plante gingase nu sunt doar violet, ci le intalnim si in tonuri de albastru, galben, alb si crem. Unele sunt chiar bicolore, adeseori in galben si albastru. Inflorirea lor este, de cele mai multe ori, abundenta, durand toata primavara si mare parte din vara. Unele violete au un parfum foarte subtil si greu de detectat. Alaturi de terpeni, florile lor contin un compus numit ionona, care "anesteziaza" receptorii mirosului din nas, facandu-i sa nu mai simta deloc acest parfum pentru o vreme, ci doar dupa ce "isi revin". Violetele au in general petale mari si sunt polenizate de insecte, insa exista unele specii care fac flori… fara petale!
Violetele sunt impartite in doua grupe distincte. Cele din grupul Viola odorata sunt parfumate, fiind numite si violete dulci. La noi li se mai spune toporasi, coltunasi, carligei, tamaioare, cocosei, vioare sau flori domnesti. Cele din grupul Viola canina, violete cainesti, sunt numite asa pentru a fi diferentiate de celelalte. Le intalnim in foarte multe locuri, inclusiv in Romania, unde li se mai spune viorele salbatice sau coltunii popii. Sunt de un violet intens. Tot in flora spontana de la noi intalnim Viola alpina, numita si toporas, viorica sau micsunea de munte.
Iata cateva soiuri mai cunoscute: Viola sororia, violeta obisnuita, numita si violeta cu gluga, Viola arvensis sau panseluta de camp, V. hederacea si V. banksii, originare din Australia, cu frunze asemanatoare cu ale iederei, V. betonicifolia, tot din Australia, V. labradorica sau violeta alpina, V. hirta sau violeta paroasa, V. corsica sau panseluta corsicana, V. praemorsa sau violeta canarului, V. persicifolia sau violeta de lunca, V. pubescens sau violeta galbena pufoasa, V. riviniana sau violeta carligel, V. pedunculata, galbena, V. rostrata sau violeta pintenata. V. biflora sau violeta galbena de padure, V. tricolor sau panseluta salbatica, numita si alinarea inimii. V. cheiranthifolia sau violeta de Teide (munte vulcanic in Insulele Canare), V. glabella sau violeta de rau. V. rotundifolia, V. cornuta.
Violetele de Parma reprezinta un grup mai exotic de violete. Au flori asemanatoare cu ale levanticai, de diferite marimi, si sunt originare din bazinul mediteraneean, aparand pentru prima data in Italia, in secolul al XVI-lea. Nu se stie exact cum au aparut, dar se pare ca sunt o incrucisare intre doua soiuri diferite de Viola alba. Au ajuns la Napoli in secolul al XIX-lea, atunci cand contele Pierre Savorgnan de Brazza le-a adus pentru prima data in Udine. Soiul d’Udine are flori foarte mari, albastrui ca levantica, cu parfum foarte puternic. Soiul Napolitan, mult mai sensibil, infloreste rar, iar florile au o culoare mult mai deschisa. Exista o singura varietate alba, soiul Contele De Brazza, cu parfum delicat.
Violetele africane nu sunt inrudite cu violetele, ci au fost numite asa din cauza asemanarii florilor. Exista in jur de 20 de soiuri de violete africane, care fac parte din genul Saintpaulia, apartinand familiei Gesneriaceae, si sunt plante erbacee perene tropicale. Provin din Kenya si mai ales din Muntii Nguru din Tanzania, unde cresc si astazi, in mod natural, multe subspecii. Au fost numite dupa baronul Walter von Saint Paul-Illaire, comisionarul provinciei Tanga, care le-a descoperit in Tanganika (Tanzania de astazi) in anul 1892 si a trimis seminte de-ale lor, in Germania, tatalui sau, care era un pasionat de botanica.
Nici asa-anumitele violete dinte-de-caine nu sunt inrudite cu genul Viola. Numele lor botanic este Erythronium dens-canis, apartin familiei Liliaceae si sunt plante bulboase perene originare din sudul Europei. Chiar daca sunt atat de frumoase, violetele nu sunt iubite de toata lumea. In Statele Unite, de exemplu, multi considera violeta salbatica o buruiana care dauneaza ierbii din gazon, indepartand-o.

Violetele in bucatarie
Imediat cand se deschid, violetele pot fi folosite pentru decorarea salatelor sau in dressinguri pentru preparate din pasare sau din peste. Si sufleurile, cremele sau alte deserturi pot fi parfumate cu esenta de violete. Parfumul patrunzator al unor varietati de Viola odorata da o anumita dulceata deserturilor, salatelor de fructe sau ceaiurilor. Gustul ca de mazare al violetei tricolor se potriveste insa atat cu mancarurile dulci, cat si cu cele picante. Frunzele tinere ale violetelor, mai ales cele in forma de inima ale V. odorata, sunt si ele comestibile, proaspete sau in mancaruri. Florile si frunzele soiului Rebecca au gust de vanilie.
Intr-o culegere de retete din anul 1842, Mihai Kogalniceanu si Costache Negruzzi publicau o reteta numita zalatina de toporasi, care era de fapt o peltea de violete preparata din suc de violete indulcit cu zahar si inchegat cu gelatina obtinuta din oase de morun.
In orasul Toulouse, si astazi se mai prepara candid-violete sau violete cristalizate, care sunt numite asviolettes de Tolouse. Floarea de V. odorata se pastreaza in albus de ou si zahar cristalizat. Uneori, peste floarea proaspata se toarna sirop fierbinte si se amesteca pana cand zaharul se recristalizeaza. Aceste violete cristalizate se folosesc fie ca ingredient in deserturi aromatice, fie ca decoratiuni. Aceeasi metoda era aplicata odinioara petalelor de trandafir si florilor de portocal.
Tot francezii sunt cunoscuti pentru siropul de violete. Nord-americanii folosesc acest sirop frantuzesc pentru a face biscuiti de violete si bezele cu violete. Esenta de violete este adaugata in lichiorurile Creme Yvette, odinioara faimos, Creme de Violette si Parfait d’Amour, dar si in pastilele de supt traditionale englezesti Parma Violets.

Alte utilizari
Multe specii de violete contin antociani (pana la 14) si antioxidanti, avand activitate antioxidanta. Ele contin, de asemenea, cyclotide, care au proprietati antimicrobiale, anti-HIV si pot actiona ca insecticide. Viola canescens, un soi originar din India, actioneaza impotriva agentului Trypanosoma cruzi. Violetele contin, de asemenea, acid salicilic natural, saruri minerale, vitamina C, alcaloizi, terpeni, flavonoizi, carotenoizi, mucilagii, acid malic etc. Au efect expectorant, cicatrizant, antiinflamator, diuretic si laxativ, antiseptic, sedative si chiar antireumatic.
Romanii credeau ca violetele te scapa de betie si alunga mahmureala, astfel ca, la banchete, decorau mesele cu aceste flori, iar dupa festinuri si orgii isi puneau pe cap cununi de violete. Pe de alta parte, tot ei faceau un fel de vin din petalele acestor flori aromate.
Odinioara, se credea ca ajuta in bolile de inima, de unde si numele lor popular alinarea inimii. Deja persii si grecii le vedeau ca medicamente pentru inima si cap. De-a lungul timpului, oamenii au considerat ca Dumnezeu a facut frunzele violetelor in forma de inima tocmai pentru ca erau destinate vindecarii inimii.
Tot legat de forma de inima a frunzelor, se credea mai demult ca violetele au proprietati afrodiziace, fiind folosite ca ingrediente in potiunile de dragoste. Dar grecii le foloseau si impotriva insomniei si pentru vindecarea maniei. Pliniu le recomanda ca leac pentru bolile de splina si pentru guta. In Evul Mediu, se credea ca balsamul obtinut din violete calmeaza durerile si vindeca chiar tumorile.
Celtii si bretonii foloseau violetele in scopuri cosmetice, preparand alifii pentru pielea fetei. Astazi, mai ales soiul Viola odorata este folosit in industria parfumurilor. Este apreciat pentru aroma sa senzuala si in acelasi tip subtila, care dispare si revine mereu, efect care se datoreaza iononei continute de florile sale.
In Evul Mediu, tot din violete se extragea pigment albastru, cu care se vopseau tesaturile. (Foto: Wikipedia, Arhive personale)
Despre semnificatiile si legendele violetelor a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor, realizata de Carmen State.



goldenflower.com.ua/
maindress.com.ua/