Garofite, culori vesele in gradina

Imprimare

Imbujorate si delicat mirositoare, garofitele ne zambesc din gradini, primavara si vara, inveselindu-ne si bucurandu-ne ochii. Albe, mov, grena sau rosii, insa mai ales roz, cu flori simple sau brodate, modeste sau mai semete, aceste flori ne fac zilele mai frumoase, pur si simplu.


O floare divina
Numele botanic al grupei garoafelor si garofitelor este Dianthus, un cuvant format din cuvintele grecesti dios = zeu si anthos = floare. Prin urmare, florile zeilor, caci grecii le inchinau lui Zeus si altor zei importanti, apreciindu-le pentru frumusete si parfum. Botanistul grec Teophrastus a fost primul care a utilizat acest nume pentru ele.
Garofitele, care mai sunt numite garoafe de gradina, fac parte din soiul Dianthus plumarius. Sunt originare din estul Europei, fiind introduse in Anglia in timpul cuceririi normande. Au flori mai mici, sunt ideale pentru curti si gradini si exista astazi intr-o multitudine de varietati, de diferite culori si forme. In mod interesant, in limba engleza, garofitelor li se spune in limba curenta pink, cuvant care inseamna si "roz". Este foarte posibil ca, in engleza, numele culorii roz sa provina tocmai de la garofite, caci verbul pink, care dateaza in engleza din secolul al XIV-lea, insemna "a decora cu model perforat", iar garofitele au marginea zimtata, ca si cum ar fi perforata.
In limba romana, numele garofita e un diminutiv de la garoafa, caci are flori mai mici. Fiind o floare foarte frumoasa si iubita, Garofita a devenit, la noi, si prenume feminin, semnificand frumusete, fertilitate si gingasie, dar si improspatarea dragostei in cuplu. Desi in limba greaca exista numele Garufalia, se pare ca nu exista nici o legatura intre cele doua nume, Garofita fiind o creatie a onomasticii autohtone.

Legenda romaneasca pentru o garofita-unicat
In tara noastra, in Muntii Piatra Craiului, exista o varietate de garofita unica in lume. A fost descoperita in urma cu un secol si jumatate si a produs o mare surpriza. Nu numai ca ea creste doar aici, nici macar pe culmile invecinate, dar aceasta garofita nu seamana cu celelalte, imprumutand caracteristici din doua grupe ale genului: Alpini si Glauci. Culoarea ei este rosu caramiziu. Originea sa nu este cunoscuta, dar este evident ca ea a fost ascunsa de privirile omului timp de secole, reusind sa reziste. Astazi, din cauza frumusetii sale, este pe cale de disparitie, caci oamenii nu s-au gandit sa o protejeze si au cules-o de cate ori au intalnit-o…
In Tara Barsei exista o frumoasa legenda care povesteste cum a aparut aceasta garofita nepereche. Este legenda Garofitei si a Degetarutului. Se spune ca, odata, la poalele muntilor traia un padurar care avea doi copii: un baiat, Degetarut, si o fata, Garofita. Acest padurar era foarte prietenos cu animalele, pe care le ajuta mereu. A avut grija si de un pui de pajura, pe care l-a crescut pana a ajuns mare. Intr-o zi, fiind singuri acasa, copiii au plecat intr-o calatorie purtati de aceasta pajura, ajungand pana hat, departe, pana deasupra Muntilor Pietrei Craiului. Au admirat de la inaltime padurile de brazi, apoi au coborat pe culmea muntelui, cam pe langa Lacul Balea, au cules flori si s-au jucat pe stanci toata ziua.
Insa pajura a mancat ceva otravitor si a murit. Cei doi copii au plecat spre casa pe jos, insa nu prea stiau incotro sa o ia. Dupa o vreme, spre asfintit, au dat de un castel, care era al unei zane. Copiii au rugat-o sa ii primeasca la ea, insa zana avea inima de piatra si i-a refuzat, spunandu-le ca in palatul ei de clestar nu au voie sa patrunda pamanteni. Apoi i-a transformat in doua flori, Garofita si Degetarutul, ca sa poata ramane, totusi, in preajma castelului. Vraja era facuta in asa fel incat cei doi puteau redeveni oameni doar daca cineva le dadea apa din sapte izvoare tamaduitoare. Dupa multi ani, un tanar pe nume Dunare-Voinic a plecat in cautarea dragostei. Lui i se ursise ca isi va gasi iubirea in munti, printre stanci, mergand pe firul apei si ducand cu el apa tamaduitoare de la sapte izvoare. Plecand la drum, voinicul a trecut, pe rand, pe la mai multe izvoare, de la care a luat apa: Calimanesti, Caciulata, Govora etc. A ajuns in Muntii Piatra Craiului, unde, ostenit, s-a culcat intr-o poiana de la poalele muntilor.
Acolo a visat ca dintre flori se desprinde una rosie, frumoasa, care se transforma in printesa florilor si care vine spre el. Vorbind cu ea, a aflat ca se numeste Garofita si i-a dat sa bea apa din urcior. Garofita s-a transformat pe loc intr-o fata neasemuit de frumoasa, de care tanarul s-a indragostit pe loc. Cei doi au facut legamant de iubire pe viata. Garofita l-a rugat insa pe voinic sa il trezeasca si pe fratele ei, Degetarut, ceea ce tanarul a si facut. Apoi au plecat toti trei catre casa parinteasca, gasindu-l pe tatal copiilor imbatranit. Dunare-Voinic i-a dat sa bea din apa miraculoasa, iar el s-a intremat intr-o clipa. Dupa aceea, au pornit cu totii catre castelul voinicului, caci acesta era un print dintr-un regat indepartat.
Garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), unica in lume, si degetarutul pitic alpin (Soldanella pussila) sunt doua specii de flori foarte frumoase si foarte rare. Sunt ocrotite si cresc in regiunea muntilor Piatra Craiului alaturi de alte plante ocrotite de lege: floarea de colt, ghintura, bulbucii si smardarul.

Decorative si atragatoare in gradina
Garofitele sunt mai putin inalte decat garoafele, dar foarte rezistente. Cresc la nivelul solului, fiind foarte potrivite pentru a fi cultivate in gradini, dar si in stancarii. Totusi, soiurile mai inalte pot fi culese si pentru buchete. Infloresc o singura data, vara devreme, dar produc o abundenta de flori colorate mai ales in roz, penate, cu un diametru de 2 cm. Tulpinile ajung, in general, pana la 25 cm, iar frunzele sunt verzi-albastrui, formand manunchiuri. Se inmultesc usor, iubesc soarele si prefera un sol bine drenat, nesuportand umezeala in exces pe timp de iarna. De asemenea, au nevoie de o buna circulatie a aerului. Florile ofilite se indeparteaza imediat.
Cultivatorii amatori au extins, prin selectii repetate, gama de culori a garofitelor, creand flori cu benzi de culoare contrastante in jurul marginilor si in centru, care formeaza un ochi intunecat, si varietati cu numar mai mare de petale. Foarte inmiresmate si intr-o multitudine de culori, garofitele moderne pentru borduri formeaza covoare de frunze gri-verzi si flori franjurate. Unele varietati de garofite, mai ales dintre cele perene, au un miros puternic si aromat, de mirodenii.
Exista trei grupe principale de garofite: garofitele de moda veche – soiuri vechi, plante perene vesnic verzi, care formeaza movilite de frunze verzi-albastrui si care infloresc abundent vara, crescand pana la 45 cm in inaltime; garofitele moderne – soiuri noi, la fel de inalte, care infloresc de doua sau de trei ori pe an; garofitele alpine – plante perene, inalte de doar 10 cm, care formeaza covoare, fiind ideale pentru gradini alpine sau stancarii.
O varietate foarte frumoasa, veche, este Dianthus Inchmery, care dateaza din secolul al XVIII-lea. Ajunge pana la 30 cm in inaltime, suporta canicula si umiditatea din aer. E rara, dar poate fi inca gasita la pepinierele specializate. Are flori duble, de un roz delicat. Dianthus Mrs. Sinkins este tot o varietate veche, care a avut o mare popularitate. Atinge doar 20 cm in inaltime, insa face flori albe duble, cu un parfum intens si cu petale atat de abundente, incat florile ei par niste miniverze decorative!
Garofitele au si unele proprietati medicinale. Florile sunt comestibile, din petalele lor preparandu-se siropuri, extracte tonice, sosuri sau otet. Se considera ca au proprietati antitusive si ajuta in afectiunile respiratorii si gripe. De asemenea, atenueaza durerile de cap. Insa cele mai mari beneficii le aduce garofita sufletului, pe care il invioreaza si il umple de viata si optimism.
Despre semnificatiile si legendele garofitei a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor, realizata de Carmen State. (Foto: Wikipedia, Arhive personale)