O planta deosebit de atragatoare, atat in gradina, afara, cat si in vaza, in interior, bujorul ne incanta cu florile sale mari, colorate si aspectuoase, care atrag atentia tuturor. Bujorul ne aduce, de asemenea, unele binefaceri medicale. Scriitorul american Henry Mitchell (1923-1993) il descria cam asa: Cea mai infoiata si cea mai formidabila dintre flori, o rara combinatie de moliciune si majestate, bujorul infloreste acum... Iar Alice Harding scria in Cartea bujorului: Daca as avea la dispozitie doar cativa centimetri patrati de pamant, as planta un bujor in colt si as incepe sa-l venerez.

Frumusete, fericire si belsug
Bujorul (Paeonia officinalis) este o planta erbacee impresionanta, foarte decorativa, asemanatoare oarecum trandafirului. De altfel, in Europa i se si spune "trandafirul fara spini". Bujorul a fost dintotdeauna asociat cu frumusetea, cu feminitatea si cu vitalitatea, dar si cu onorurile si bogatia, cu romantismul, cu prietenia, cu echilibrul sufletesc sau cu o casnicie fericita. La noi, despre o fata frumoasa se spune ca este "un bujor de fata", iar roseata din obraji, care denota sanatate si vitalitate, e numita "bujori in obrajori". Despre un om frumos se spune ca este "frumos ca un bujor". De la bujor s-au format cuvinte precum a se imbujora, a se imbujori, bujorelnic, imbujorat sau bujorat.
Numele botanic al bujorului este Paeonia, iar legenda spune ca a fost numit astfel dupa Paeon, cunoscut si ca Paean. Acesta era un zeu tamaduitor, care le-a vindecat ranile lui Hades si lui Ares. Povestea spune ca Paeon era discipol al lui Asclepius, zeul medicinei si al vindecarilor. Intr-o zi, Paeon a fost instruit de catre Leto, zeita fertilitatii si mama zeului Apollo, cum sa gaseasca o radacina magica care crestea doar pe Muntele Olimp. Aceasta avea puterea de a indeparta durerea femeilor la nastere. Dupa una din variantele legendei, aceasta radacina magica era chiar radacina de bujor. O alta varianta spune insa ca Asclepius a fost gelos pe Paeon din cauza radacinii magice si l-a amenintat pe discipolul sau cu moartea.
Zeus l-a salvat pe Paeon de furia lui Asclepius, preschimbandu-l intr-o floare, in bujor. O alta varianta spune ca Paeon a fost transformat in floare pentru a nu muri in felul in care mor pamantenii. In orice caz, in vechime, semintele de bujor erau folosite de catre femeile insarcinate, care considerau ca ele diminueaza durerile facerii. Popular, bujorului i se mai spune "planta vindecarii", "viata fericita" sau "prosperitate". Bujorul reprezinta familiile regale ale Chinei si este un simbol floral national.
Chinezii il numesc Sho-yo, ceea ce inseamna "planta medicinala", si il considera un simbol al bunastarii si al frumusetii. Au si ei o legenda despre un bujor din Templul Sorim din NakYank. Odata, Regina Mu a dat o petrecere in capitala Jang-Ahn. Dorind sa-si arate puterea si autoritatea, regina a dat ordin ca toate florile din regat sa infloreasca deodata, pentru a o face fericita. Toate florile s-au supus, cu exceptia bujorului. Regina a fost atat de furioasa, incat a trimis bujorul departe, la tara, in tinutul NakYang. In mod straniu, atunci cand bujorul a ajuns in NakYang, el a inflorit intr-un mod deosebit de frumos. Cand regina a auzit acest lucru, s-a infuriat si mai tare si a dat ordin ca bujorul sa fie ars. Dar el a inflorit chiar si dupa ce a fost ars. De atunci, bujorul a devenit, in China, simbolul loialitatii.
In China, prestigiul bujorului a durat din timpul Dinastiei Tang pana la sfarsitul Dinastiei Sung, adica din anul 618 pana in 1279. El era floarea preferata a tuturor, atat a curtenilor, cat si a oamenilor simpli din popor. Fiind numit si "Regele Florilor", bujorul a cunoscut succesul in timpul Dinastiei Tang (618-907), cand un poet scria: Doar bujorul merita sa fie numit Frumusetea Imperiului. Oamenii erau fascinati de arbustul de bujor. Poetii ii dedicau poeme, muzicienii ii compuneau cantece, artistii pictau lucrari care il infatisau, iar scriitorii scriau despre el. Si acum, anticul oras chinezesc Luoyang este un centru al cultivarii bujorilor, capitala bujorilor, asa cum era odinioara, in vremea Dinastiei Sung, cand se spunea ca aici se cultiva cei mai frumos bujori din China. In anul 1982, bujorul a fost declarat floarea oficiala a orasului si, de atunci, aici are loc un spectaculos Festival al Bujorilor, in fiecare an in luna aprilie. Bujori din toata lumea sunt adusi aici si pot fi admirati mai ales in parcul Wangcheng.
Bujorul este si floarea celei de-a 12-a aniversari a casniciei. In Japonia, bujorul este floarea lunii iunie, simbolizand "maini pline de bani", dar simbolizeaza si sanatatea, norocul, onoarea, curajul si masculinitatea. In data de 13 martie 1957, bujorul a devenit a patra floare oficiala a statului Indiana din Statele Unite.
In limba romana, numele de bujor vine din cuvantul slav bozur, intalnit in bulgara, sarba, croata si slovena, care inseamna acelasi lucru. Acest cuvant vine din slava veche, din cuvantul bozuru, care insemna "sofran”. In meglenoromana, cuvantul a devenit bajur, in albaneza, bozjur, iar in maghiara, bozsarosza, cuvant care inseamna "trandafir-bujor" sau "trandafir de Rusalii", legat de momentul infloririi. Germanii ii spun si ei Pfingstrose, adica tot "trandafir de Rusalii". La noi, bujorul mai este numit ruja, rujioara, rusioara, babaruja (in Transilvania), dar si busuioc roșu, palma-Maicii-Domnului, poroinic sau salep.
In Romania, bujorul a devenit si nume personal, asa cum s-a intamplat si cu alte nume de flori, fiind atestat inca din secolul al XIV-lea. Existau nume si toponime precum Bujor, Bujoru, Bujoreni, Buju, Bojor, Bujorea, Bujorianu, Bujorica, Bojora, Bojoran sau Bojoraneasa, Bujorascu sau Bujoresti. Un haiduc vestit, care a trait la inceputul secolului al XlX-lea, a primit numele de Bujor datorita culorii parului sau. Paul Bujor (1862-1952) a fost un important biolog si scriitor roman, iar Constantin Ionescu-Bujor (1908-1970) a fost un important matematician de la noi.

Flori luxuriante, care emana prosperitate
In anul 1972 au fost gasite cele mai vechi note despre bujor, intr-un mormant care dateaza din secolul I d.H. Pe un "bilet” din bambus era scrisa o reteta in care unul dintre ingrediente era "radacina de bujor". Un pictor renumit, Gu Kaizhi (345-406), a pictat o scena in gradina in al carei fundal apareau trei bujori. Aflam apoi ca Imparatului Yang din Dinastia Sui (605-618) i-au fost oferite ca tribut douazeci de cutii cu bujori. Acestia aveau nume diferite si erau galbeni si rosii. Un foarte valoros articol care s-a pastrat pana astazi este acela al lui Ouyang Xiu (1007-1072), Inregistrarea Bujorului in Luoyang. In acest articol, el a listat 24 de feluri de bujori, pe care le-a descris una cate una. Astazi, cateva dintre soiurile din acest grup inca exista si sunt apreciate de iubitorii florilor din China.
Bujorul este cultivat in Europa de cinci sute de ani, insa la inceput a fost folosit in scopuri medicinale si abia apoi in scopuri ornamentale. In gradinile manastirilor se plantau bujori care erau folositi ca plante medicinale si ca plante aromatice, pe post de condimente. Astazi, in horticultura exista multe soiuri selectate, dar nu si specia initiala. Paeonia officinalis mai poate fi gasit insa crescand ca planta salbatica in unele zone ale Europei.
Bujorul face parte din familia Paeoniacea, o familie creata doar pentru el, dar pana nu demult era inca incadrat in familia Ranunculaceae, alaturi de anemone si de Helleborus. Este o planta erbacee perena care poate trai chiar si 100 de ani! Ea creste pana la 70 cm in inaltime si latime si, daca e plantata corect, nu are nevoie de ingrijire. Frunzele sunt impartite in noua lobi, sunt lucioase si dantelate – toamna, din verzi devin aurii sau purpurii. Insa mai ales florile masive, cu miros placut, sunt cele care atrag atentia gradinarilor si iubitorilor de plante decorative. Acestea au o forma semisferica, cu un diametru de 10-13 cm, si infloresc in ultima parte a primaverii si in prima parte a verii.
Bujorul de gradina face flori mari, roșii, rosietice, roz, galbene sau albe, iar bujorul de camp face flori roșii ca sangele. Bujorul poate intra in combinatii florale cu mai multe flori, printre care trandafirii, irisii sau floarea de nu-ma-uita. Bujorii roz se potrivesc cu unele soiuri albastre de Nepeta sau cu violete. Sunt ideali pentru garduri vii pitice sau pentru a fi pusi pe marginea aleilor. Dar bujorul este si o excelenta floare taiata, pentru vaze si buchete. In vaza, tine mai mult de o saptamana, mai ales daca e taiata cu lujer lung.
Uneori, bujorul nu infloreste, iar cauzele se cunosc. De exemplu, nu ajunge la maturitate, pentru ca nu a fost plantat unde trebuie. De asemenea, un bujor nu trebuie sa fie transferat dintr-un loc in altul mai devreme de trei ani si in general e mai bine sa nu fie transplantat niciodata. Unii bujori infloresc din al doilea an, insa celor mai multi le trebuie trei pana la cinci ani pana la prima inflorire, caci au nevoie sa se stabilizeze intr-un loc, sa se acomodeze cu el inainte de a porni la drum. De asemenea, bujorul poate sa nu infloreasca atunci cand e plantat prea adanc in pamant. Pentru a se dezvolta bine, el are nevoie de mult soare (fara umbra) – cel putin sase ore pe zi. In plus, el trebuie sa fie plantat cat mai departe de pomi, copaci, tufe sau arbusti, caci aceste plante ii pot lua o parte din nutrientii si apa de care are nevoie. Solul trebuie sa fie bine drenat, argilos-nisipos, cu un pH neutru, cu valori intre 6, 5 si 7.
Iubind foarte mult aceasta floare, japonezii au selectat si ei mai multe varietati de bujor, obtinand soiuri cu flori mai usoare, cu petale mai putine. Exista doua feluri de bujor, unul este planta ierbacee, cu radacini de tip tubercul, iar celalalt este un arbust, formand tufe. Acesta din urma le era cunoscut chinezilor deja de doua mii de ani.
Bujorul românesc (Paeonia peregrina, var. romanica) este o specie de bujor autohtona, ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari, sângerii. I se mai spune rujioara. Exista si un bujor de munte, care este de fapt un arbust exotic, numit la noi si smardar sau trandafir de munte. Acesta face flori roz si rosii, usor parfumate. De-a lungul vremurilor, bujorul a fost utilizat in scopuri medicinale. "Floarea vindecarii" a fost folosita de chinezi de mii de ani pentru tratarea durerilor menstruale, a hiperglicemiei, a durerilor de stomac si pentru indepartarea cheagurilor de sange. Se considera ca florile, semintele, radacinile si coaja au proprietati vindecatoare. Se pare ca mai ales soiurile Paeonia suffruticosa, numit de chinezi moutan sau mu dan, si Paeonia lactiflora au beneficii medicinale, fiind cele mai populare printre remediile naturale. Bujorul a fost utilizat in unele formule de amestecuri japoneze de ierburi, precum shakuyaku-kanzo-to si toki-shakuyaku-san.
Se pare ca extractul de radacina de Paeonia lactiflora, care contine acid gallic si metil-gallat, are efect antioxidant, protejandu-ne de radicalii liberi si distrugandu-i pe acestia. Activitate antioxidanta au si stilbenii, trans-resveratrolii, trans-epsilon-viniferinul, gnetina H si sufructicozolul A si B, pe care ii contine aceasta. Cercetatorii coreeni au demonstrat activitati antioxidante ale unor compusi din Paeonia suffruticosa. De asemenea, s-au demonstrat efecte citotoxice si antimutagenice ale transresveratrolului trans-epsilon-viniferinului, gnetinei H, suffruticozolilor A si B, adica efecte anti-cancer in cinci tipuri diferite de cancer (ficat, colon, san etc.).
Paeoniflorinul, izolat din extractul cu metanol de Paeonia lactiflora, are un efect de scadere a colesterolului (deocamdata in studiile facute pe soareci). Un studiu facut la Taipei Medical College din China a aratat o scadere semnificativa a zaharului din sange datorata radacinii uscate de Paeonia lactiflora Pall, ceea ce inseamna ca ar putea ajuta in cazurile de diabet. Cercetatorii de la Universitatea de Medicina si Farmacie Toyama din Japonia au aratat efectul vasodilatator al unui extract din acelasi soi de bujor, care continea gallotanin, asupra unei aorte de sobolan. O polizaharida acida izolata din radacina aceluiasi soi are efecte de crestere a imunitatii. In Franta, bujorul a fost si este inca utilizat si in industria parfumurilor.
Despre semnificatiile si legendele bujorului a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor, realizata de Carmen State. (Foto: freeimages.com, Arhive personale)