Gladiola, floarea victoriei

Imprimare

Plante inalte, impunatoare, cu flori mari, deosebite, aspectuoase si frumoase gladiolele ne atrag atentia mai ales in buchete, ca flori taiate, dar si in gradina. Sunt colorate in roz, mov, rosu, alb, crem, galben, portocaliu sau chiar verde, fiind uni, multicolore sau cu petale patate. De asemenea, au forme si inaltimi diferite.


Simboluri si semnificatii
Numele latin al acestei flori este Gladiolus (la plural, Gladioli), un diminutiv al cuvantului gladius = "sabie". Desigur, numele i-a fost dat datorita formei frunzelor sale, care seamana cu niste sabii. Uneori, gladiolei i se mai spune si crin sabie, iar in Antichitate era poreclita "floarea gladiatorului". De altfel, cuvantul gladiator vine tot de la gladius, caci acesta era un luptator "care traia si murea prin sabie". La noi, gladiolei i se mai spune sabiuta.
Gladiola e cunoscuta de mii de ani in regiunea Marii Mediterane, in nordul Africii si in Orientul Mijlociu, unde crestea spontan. Unii spun ca acei "crini din vale" amintiti in Vechiul Testament sunt, de fapt, gladiole. Grecii si romanii o apreciau foarte mult, considerand-o o planta puternica, o planta a victoriei si a norocului si fiind convinsi ca bulbii ei au puteri magice si ii pot feri de moarte in lupta. De aceea, soldatii romani purtau la gat bulbi de gladiola ca pe niste amulete. Aceasta credinta a rezistat pana in secolul al XVIII-lea, cand in Europa se vindeau la negru bulbi de gladiola ca amulete care te feresc de moarte.
In mitologia greaca se povesteste despre Erisichthon, un om nesabuit care a aprins focul in padurea sacra a zeitei Demetra. Adeptii zeitei au incercat sa-l opreasca, dar el l-a omorat pe unul dintre ei, taindu-i capul. Zeita Demetra a acoperit locul crimei cu flori in forma de sabie, pe care le-a numit gladiole. Razbunarea ei a fost sa trimita foamea in corpul lui Erisichthon, care a devenit mereu infometat, neputandu-se satura niciodata, indiferent cat de mult ar fi mancat. Disperat dupa mancare, acesta si-a vandut fiica, iar Demetra a transformat-o intr-o gladiola, punand-o sa vegheze la mormantul celui ucis de tatal ei. Dupa ce si-a dat toata averea pe mancare, Erisichthon s-a autodevorat.
Unii sustin ca in legenda lui Hyakinthos ar fi vorba despre gladiole, nu despre zambile (Hyacinthus), asa cum se considera in mod obisnuit. Aceasta poveste, relatata si de catre poetul Ovidiu, spune ca Hyakinthos era un print spartan tanar si foarte frumos, iubit atat de catre Apollo, zeul soarelui, cat si de catre Zephyr, vantul de apus, zeul vestului. Invidios pe rivalul sau Apollo, Zephyr a facut ca discul aruncat de Hyakinthos sa ii revina, omorandu-l. Din sangele tanarului au rasarit niste flori foarte frumoase…
O poveste romana spune ca exista, odata, un comandant de osti foarte crud. Acesta a prins cativa traci si i-a facut gladiatori. Dupa o vreme, in arena urmau sa lupte doi dintre ei, Sevt si Terres, cei mai voinici luptatori traci, care erau si buni prieteni. Invingatorul urma sa devina liber si sa primeasca de sotie pe fata comandantului roman. Insa, desi multimea ii incita sa lupte, cei doi viteji si-au aruncat sabiile in nisip si s-au imbratisat, refuzand. Dispretuiti de spectatori, ei au fost ucisi de soldatii romani. Atunci cand trupurile lor au atins pamantul, manerele sabiilor lor s-au transformat in doua gladiole. De aceea, gladiolele sunt, si astazi, simboluri ale prieteniei, credintei si tariei de caracter.
Exista si o alta legenda, care spune ca gladiolele au aparut pe pamant in urma cu doua milenii. Pe atunci, traiau doua surori gemene care insa erau foarte diferite intre ele, ca temperament si caracter - una era cuminte, iar cealalta era mai neastamparata. Cele doua fete au murit, iar mama lor a fost sfasiata de durere. S-a rugat la Dumnezeu ca ele sa nu-i fie luate, iar Domnul a ascultat-o, transformandu-le in doua flori. Fiica cea ascultatoare s-a metamorfozat in crin, iar fiica mai rebela, in gladiola. S-ar parea ca de aici vine si porecla de crin sabie data gladiolei.
Gladiola are numeroase semnificatii, unele dintre ele fiind contradictorii. Ea este o floare a energiei, a puterii, dar si a stapanirii de sine, a independentei si a singuratatii. Cei care o iubesc au un spirit cultivat, superior, dornic de autodepasire si un intelect puternic. Un buchet care contine si gladiole poate transmite mesaje multiple: sinceritate, gratie naturala, generozitate, tarie de caracter, dar si imaginatie sau uitare.
In simbolistica florilor, gladiolele sunt florile aventurii si ale aventurierilor. In acelasi timp, sunt florile iubirii, ale iubirii autoritare, grabite, care insa este eterna, nerenuntand niciodata. Inseamna insa si dragoste la prima vedere si generozitate. In codul floral, gladiolele sunt florile primilor pasi in dragoste. Mesajul lor e asemanator cu al florii-soarelui, insa mult mai insistent, caci cere un raspuns ferm la intrebarea subinteleasa Vrei sa ne intalnim? Pe de alta parte, ele pot insemna refuzul, cu mesajul Imi esti indiferent/a.
Pentru a stabili o intalnire secreta cu o femeie din harem, sultanii se foloseau tot de gladiole. Cea aleasa primea un buchet de gladiole, in care, la mijloc, era pusa gladiola care indica ora intalnirii, prin numarul bobocilor pe care ii avea.
Dar si astazi etapele unei declaratii de dragoste pot fi marcate prin flori. Inceputul il face o gladiola, care cere o intalnire amoroasa. Apoi se ofera un trandafir alb, apoi o margareta, care exprima respect si admiratie. Urmeaza floarea-soarelui, care spune Te vreau doar pe tine, iar la final orhideea, care e mesagerul pasiunii puternice. Atunci cand nu e utilizata intr-un context amoros, gladiola marcheaza relatiile cordiale, dar mai distante si mai oficiale, nu prietenesti. Oferita gazdei unui eveniment, ea semnifica respect.
Gladiola este, de asemenea, floarea celor nascuti in zodia Balantei, alaturi de frezie si gardenie. In zodiacul chinezesc, ea este floarea Maimutei, semnificand decenta si respect. Chinezii o folosesc la ocazii solemne, importante, inclusiv la funeralii, caci ei cred ca gladiola ajuta sufletele celor decedati sa isi gaseasca linistea in lumea de dincolo.

O planta decorativa deosebit de impunatoare
Gladiolele sunt plante perene inrudite cu irisii, facand parte din aceeasi familie, Iridaceae. Foarte importante pentru horticultura, grupul lor cuprinde astazi 260 de specii, majoritatea provenind din Africa. Gladiolele au fost apreciate mai intai ca plante de leac si abia mai tarziu ca plante decorative. Pana in secolul al XV-lea, ele apar foarte rar in manuscrise. Abia in anul 1758 au ajuns in Europa primele gladiole din Africa de Sud, care au starnit imediat un mare interes. Primul hibrid cu flori mari, Gladiolus gandavensis, a fost obtinut de catre Louis Benoit Van Houtte, in localitatea Gent din Belgia, in anul 1841, din soiurile Gladiolus natalensis si Gladiolus oppositiflorus. Acest horticultor important a lucrat pentru Gradina Botanica din Bruxelles, fiind autorul mai multor lucrari stiintifice despre plante. In secolul XX, in Europa au fost introduse noi specii de gladiole din regiunea Lacului Victoria, care au dus la crearea a sute de specii hibride, intr-o multitudine de culori.
Multi dintre hibrizii obtinuti prin selectie in zilele noastre sunt incrucisari intre mai multe soiuri de gladiole, printre care Grandiflorus, Primulines si Nanus. Soiurile de gladiole difera foarte mult intre ele, unele avand flori mici, altele, flori uriase, iar altele flori duble sau cu volanase. Culorile sunt si ele diverse, iar unele varietati sunt usor parfumate. Unele soiuri sunt mai timpurii, altele mai tarzii. Gladiolele ajung pana la 1,5 m inaltime si iubesc soarele si caldura, rezistand in climate caniculare. Totusi, daca arsita e prea mare, iar precipitatiile prea putine, gladiolelor nu le merge prea bine. Fiind plante venite de pe meleaguri tropicale, ele nu rezista bine la frig si ger, in climatele temperate si reci. Se dezvolta foarte bine intr-un sol usor, permeabil, bine drenat, bogat in humus si mai putin bine intr-unul prea nisipos. Odinioara, soiurile din Africa de Sud erau polenizate doar de albine, insa mai recent, datorita unor modificari genetice, ele sunt polenizate si de alte insecte, precum molii de noapte sau muste cu trompa, dar si de pasarile colibri. In Europa temperata, multi hibrizi sunt polenizati de viespi.
Exista o varietate de gladiola, numita si fecioara cetii, care creste exclusiv in preajma cascadei Victoria, de pe raul Zambezi. Soiul Candyman este apreciat pentru florile sale de un roz intens. Soiul Dream's End este foarte inalt, fiind ideal pentru a margini aleile din gradina, si face flori de un portocaliu deschis cu mijlocul galben. Un alt soi foarte cunoscut este Prins Claus, cu flori albe cu pete roz. Pe masura ce petalele soiului Pulchritude se deschid, ele isi dezgolesc marginile fine, incretite, de culoarea lavandei, in nuanţe mai închise spre margini. Pe petalele care formeaza palnia fiecarei flori apare un incantator strop roz inchis sau purpuriu. Floarea soiului Orchid Lace pare deosebit de fragila, iar staminele lungi ies din centrul fiecarei palnii colorate. Alte soiuri populare, cu nume sugestive, sunt Glittering Star, Red Alert, Peerless sau Silver Moon.
Datorita marimii si frumusetii lor, gladiolele sunt foarte potrivite in buchete pentru evenimente importante, de mare anvergura sau pentru ocazii pretentioase. Insa gladiolele au si unele proprietati medicinale. Popoarele si civilizatiile din regiunea Marii Mediterane, mai intai cele africane, apoi cele europene, le considerau plante de leac. Ele alinau, de exemplu, durerile de dinti. Astazi, cercetarile stiintifice arata ca inaintasii nostri nu se inselau prea mult, caci gladiola (si mai ales bulbul sau) contine, printre altele, vitamina C, taninuri, amidon si acid salicilic.
Despre semnificatiile si legendele gladiolei a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor, realizata de Carmen State. (Foto: freeimages.com, Arhive personale)