Aloe Vera nu mai este de multa vreme o planta exotica si stranie. O intalnim, astazi, ca ingredient in numeroase produse de ingrijire a casei (de la detergent de vase pana la manusi din latex), in sucuri de fructe, precum si ca planta ornamentala. Isi datoreaza raspandirea rapida in intreaga lume mai ales proprietatilor ei medicinale. In zilele noastre, ea este cultivata peste tot, in toate regiunile in care clima o permite, din Mexic si SUA pana in China si Japonia. Originara din zonele aride din nordul si din sudul Africii si din Madagascar, Aloe Vera este una dintre primele plante mentionate de catre oameni, datorita exceptionalelor sale proprietati medicinale si beneficii pentru sanatate.
Genul Aloe, care cuprinde aproximativ 400 de specii, face parte din familia Liliaceae, fiind ruda indepartata a cepei, usturoiului si sparanghelului. Aloe Vera este specia cea mai cunoscuta si cea mai benefica din punct de vedere medical. Este o suculenta perena, nepretentioasa si destul de modesta, semanand vag cu agavele uriase din Mexic si din sudul Statelor Unite, cu care insa nu are nici o legatura din punct de vedere botanic. Frunzele carnoase ale Aloei contin un gel limpede si cleios, iar marginile acestora au un fel de "dinti" destinati sa intimideze animalele care ar vrea sa o distruga, in salbaticie. Aloe adora arsita si uscaciunea si se pare ca se ofileste doar atunci cand este udata in exces sau cand ingheata. De fapt, ea creste cel mai bine atunci cand este ignorata, caci nu are nevoie de prea multe ingrijiri. Daca are conditii de viata foarte bune, din mijloc ii poate creste, o data pe an, o tija cu flori mici, tubulare in varf. Planta atinge maturitatea deplina la varsta de 3-4 ani si poate ajunge pana la o inaltime de 75 de centimetri, avand pana la 21 de frunze.
Planta contine peste 200 de constituenti naturali, activi biologic, printre care se numara polizaharide, vitamine (mai ales A, C, E, acid folic, B1, B2, B3, B6), enzime, 18-20 de aminoacizi (printre care si cei 8 aminoazici esentiali), acizi grasi (HCL colesterol, campesterol si B-sitosterol) si 20 de minerale, printre care calciu, magneziu, sinc, crom, seleniu, sodiu, fier, potasiu, cupru si mangan. Sa amintim si faptul ca este una dintre putinele plante care contin vitamina B12. Toate aceste substante faciliteaza absorbtia de nutrienti, mentin sanatatea la nivelul aparatului digestiv, intaresc sistemul imunitar si scad cantitatea de nitrati din organism. In plus, Aloe este un binecunoscut adaptogen, adica un agent care creste abilitatea organismului de a se adapta la schimbarile exterioare si de a rezista la boli. Practic, aceasta planta are puterea de a stimula apararea organismului si mecanismele adaptative ale acestuia, ceea ce are ca efect rezistenta sa la stres, atat fizic, cat si emotional si de mediu (poluare etc.).
Aloe este utilizata mai ales pentru o digestie sanatoasa, pentru hidratarea pielii, cresterea imunitatii, eliminarea toxinelor, cresterea absorbtiei de nutrienti, imbunatatirea activitatii antioxidante, echilibrarea naturala a aciditatii stomacale (fiind alcalina), mentinerea sanatatii aparatului cardiovascular si pentru ameliorarea unor disconforturi ocazionale la nivelul muschilor si al articulatiilor. Ea este, in acelasi timp, agent dezinfectant si antiseptic, antibiotic, antimicrobian, germicid, antifungic si antiviral. Ca remediu sunt folosite mai multe parti ale plantei, insa cel mai important este gelul obtinut din frunzele sale, gel care, desi contine 99% apa, este incarcat cu substante benefice. Desi Aloe este cunoscuta si utilizata de peste 5.000 de ani, informatiile legate de aceasta planta sunt controversate. De multe ori, ea a fost confundata cu o alta specie de plante, Lignum aloe (aloe lemnoasa) sau Lignum aquila, o rasina lemnoasa cu care nu are absolut nici o legatura.
Cea mai veche mentionare in scris a Aloei este pe tablitele de lut descoperite la Nippur, in fosta Mesopotamie, care dateaza din anii 2200 i.H. In acea vreme, oamenii ii cunosteau proprietatea de a curata intestinele. Deoarece in acea vreme se considera ca bolile erau cauzate de posesia demonilor asupra trupului, doar o planta divina precum Aloe putea indeparta acesti demoni. Aloe Vera este amintita, de asemenea, in celebrul papirus egiptean Ebers, care dateaza din anul 1500 i.H. si care vorbeste de proprietatile sale antiinflamatoare si de atenuare a durerilor. Insa cu siguranta ca ea era cunoscuta cu multe mii de ani inainte, posibil chiar cu 5000 de ani inaintea erei noastre. Era considerata o planta sacra, al carei „sange†(gelul) detinea secretul frumusetii.
In tarile cu clima calda si uscata din regiunea mediteraneana si in Orientul Mijlociu era utilizata ca remediu impotriva arsurilor solare si ca lotiune cosmetica hidratanta. Egiptenii utilizau Aloe Vera in multe scopuri. La fel ca vechii chinezi, vechii egipteni o foloseau mai ales pentru tratarea arsurilor si a ranilor si pentru scaderea febrei. Se pare ca si vestita Cleopatra, dar si Nofretete foloseau Aloe in prepararea alifiilor pe care le utilizau zilnic pentru ingrijirea si infrumusetarea tenului si a pielii. Practic, in acea vreme, Aloe Vera era asociata cu frumusetea fizica. Tot egiptenii isi imbalsamau mortii ungandu-i cu gel de aloe, datorita proprietatilor sale antifungice si antibacteriene. Egiptenii credeau ca oprirea procesului de descompunere fizica poate duce la obtinerea vietii vesnice, atat la nivel fizic, cat si la nivel spiritual. Tocmai de aceea au numit Aloe Vera "planta imortalitatii", planta eternitatii.
O legenda spune ca, la sfatul lui Aristotel, imparatul Alexandru cel Mare ar fi cucerit Insula Socotra, din apropierea coastei africane, special pentru a-si face rezerve de Aloe Vera, care ii erau necesare mai ales pentru tratarea ranilor suferite de catre soldatii sai in campaniile militare. Romanii antici au preluat intelepciunea egiptenilor si a grecilor, utilizand si ei puterile vindecatoare ale Aloei Vera. In timpul imparatului Nero (anii 50 i.H.), medicul si naturalistul Dioscoride a calatorit in Orient pentru a gasi noi leacuri si noi plante medicinale. A scris cateva carti despre plante de leac, prescriind tratamente pentru nenumarate boli si afectiuni. In capitolul referitor la plante, el spune ca Aloe este una din plantele sale medicinale favorite, recomandand sucul sau pentru multe afectiuni, precum rani, dereglari si disconforturi gastrointestinale, gingivite, iritatii ale pielii, arsuri solare, acnee, pierderea parului etc.
In anul 1944, dupa lansarea bombei atomice, multi japonezi care au fost expusi radiatiilor au aplicat gel de Aloe Vera pe rani, iar acestea s-au vindecat mai repede si fara cicatrice.
Aloe Vera este considerata o planta cu adevarat miraculoasa, insa, intr-un fel, aceasta reputatie ii face mai mult rau decat bine. Se pare ca efectele maxime ale gelului extras din frunzele de Aloe au loc atunci cand acesta este obtinut in conditii naturale, doar cand este proaspat. Din pacate, acest gel nu este foarte stabil si se deterioreaza repede. De aceea, nu toate efectele sale benefice se pastreaza in timp, pe durata transportului din locul prepararii catre alte destinatii.
Aloe Vera e una dintre cele mai studiate plante din categoria produselor de ingrijire si frumusete naturale, fiind cultivata mai ales pentru beneficiile pe care frunzele sale le au pentru sanatate si pentru hidratarea pielii. Se pare ca gelul acestei plante poate trata chiar si acneea, si ridurile cauzate de imbatranirea pielii. Este foarte cunoscuta pentru efectul sau de calmare a arsurilor solare produse pielii de catre razele soarelui. Brandul romanesc Gerocossen propune Laptele hidratant dupa plaja Sun cu Aloe Vera si ulei de argan, care hidrateaza bine pielea dupa expunerea la soare si in acelasi timp calmeaza iritatiile, oferind o senzatie de racoare si confort. Balsamul calmant dupa plaja Sun cu Aloe Vera, ulei de argan si mentol de la Gerocossen, recomandat pentru aplicare dupa expunerea la soare, calmeaza iritatiile, hidrateaza si racoreste pielea, mentinandu-i supletea si elasticitatea.
Aceasta planta cu totul speciala nu are insa doar aplicatii in uz extern. Ea poate fi consumata ca atare, ca aliment, in salate sau in smoothie-uri, de pilda. Totusi, la fel ca in cazul altor plante medicinale cu efecte puternice, nu este recomandat ca ea sa fie consumata zilnic, pe perioade indelungate, ci in "cure" de aproximativ doua saptamani. De asemenea, Aloe Vera este o planta ornamentala deosebit de decorativa, inca de pe vremea Imperiului Roman, infrumusetand terasa, balconul sau locuinta. (Foto: www.freeimages.com)
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa