Menta. Scurt istoric al utilizarilor pentru sanatate, in ceaiuri, uleiuri esentiale, miere

Imprimare

Cu totii cunoastem menta, minunata planta aromata din gradina! Menta este un excelent ingredient in bucatarie, improspateaza aerul din locuinta si este decorativa in gradina sau in casa, in ghiveci. Aceasta planta perena iubeste soarele, dar creste fara probleme si la umbra, iar unele varietati, de pilda cele cu frunze tarcate, chiar trebuie ferite de soare. Creste de multe ori pe malurile raurilor, in apropierea apelor, deci prefera mai degraba solurile umede – totusi, acestea trebuie sa fie bine drenate.


Apreciata de mii de ani pentru proprietatile sale benefice asupra organismului uman, menta face parte din genul Mentha, care cuprinde cel putin 25 de specii diferite si peste 600 de varietati care continua sa se hibridizeze. Genul apartine familiei Lamiaceae, din care fac parte, de pilda, bergamota si catusnica. Desigur, cele mai cunoscute soiuri de menta sunt cele utilizate in bucatarie – Mentha piperita si Mentha spicata. Walafrid Strabo (808-849), un calugar benedictin german, scriitor de texte teologice, spunea, in urma cu peste o mie de ani: Cel care ar putea numi toate varietatile de menta... ar insemna ca stie si cati pesti inoata in Oceanul Indian...
Planta provine din Asia, Europa, America de Nord, sudul Africii si Australia, dar astazi o gasim raspandita pe tot globul, mai ales in zonele cu clime temperate. In general, menta ajunge pana la 30-50 de centimetri in inaltime, este rezistenta si se raspandeste rapid, intinzandu-se pe sol, putand deveni chiar invaziva. Insa Mentha spicata poate atinge 90 de centimetri in inaltime, iar menta salbatica din America de Nord si din Eurasia poate atinge chiar si un metru.
Toate speciile de menta sunt decorative prin frunzele zimtate si prin florile mici de culoare violet, roz sau alba. Planta poate fi plantata ca accent in gradina, alaturi de alte plante, sau pentru acoperirea solului ca un covor vegetal. Poate fi plantata foarte bine langa varza si langa rosii sau intr-o minigradina de plante aromate. Evident, poate fi cultivata si in ghiveci – in acest caz, se recomanda un strat subtire de compost sau de fertilizator organic. Daca este plasata afara, zona din ghiveci aflata deasupra solului trebuie neaparat protejata de ger, iarna.
Pentru a beneficia din plin de prospetimea frunzelor de menta, e bine sa le culegem frecvent, ca sa le stimulam cresterea. Frunzele tinere sunt mai aromate decat cele vechi si pot fi culese deja de primavara devreme. Cel mai bine e sa le consumam proaspete, dar ele rezista timp de cateva zile in apa si pot fi, de asemenea, uscate sau congelate. Infuzia de menta se face cu apa fierbinte, care se toarna peste frunzele proaspete si se lasa timp de 5-10 minute. Se poate consuma cu sau fara frunze. Cateva frunze de menta puse intr-un smoothie cu ciocolata ii va da acestuia o aroma speciala.
Menta contine o mare cantitate de mentol, un ulei activ esential, care calmeaza tractul digestiv si atenueaza indigestiile si crampele abdominale. Mai mult, calmeaza durerile de gat si reduce contractiile musculare care provoaca gaze si balonare. De asemenea, vara, sub forma de ceai racit la frigider, racoreste si improspateaza pielea si atenueaza arsurile solare. Mentha piperita si Mentha spicata se folosesc nu doar ca ingredient in bucatarie, ci si pentru a da gust unor produse precum guma de mestecat sau bomboanele, sau pentru a da aroma unor lichioruri sau paste de dinti. Uleiurile esentiale de menta sunt folosite ca ingrediente in parfumerie. Unele specii sunt utilizate in mod frecvent ca plante medicinale. In orice caz, se pare ca bucatarii renumiti, chefii, prefera Mentha spicata pentru preparatele picante si Mentha piperita pentru deserturi.
Povestea mentei este foarte colorata si interesanta. Odinioara, aceasta planta era foarte pretuita. In Biblie se sugereaza faptul ca menta era atat de valoroasa, incat facea parte din produsele supuse zeciuielii de catre farisei, alaturi de chimion si anason. Frunze uscate de menta datand din anii 1000 i.Hr. au fost gasite in piramidele egiptene. In mitologia vechilor greci, se spune ca Proserpina, sotia lui Pluto, si-a transformat in menta o rivala pe care o ura. De altfel, ambele cuvinte pentru menta, atat cel latin, Mentha, cat si cel grec, Minthe, au ajuns sa fie asociate cu frumusetea metamorfozata. Iar in vechea Atena, unde era ceva obisnuit ca oamenii sa-si parfumeze diferite parti ale corpului cu tot felul de ierburi aromate, menta era cea mai folosita planta pentru parfumarea bratelor. Iar vechii greci si vechii romani isi parfumau cu menta locuintele, pentru a purifica si improspata aerul – mai ales camera de baie. In acelasi timp, era folosita pentru improspatare si in temple, locuri de recreere, locuri in care se tineau ospetele si banchetele, fiind frecata de pardosele. Insa rolul ei nu era doar de purificare a aerului, ci si de a tine la distanta soarecii. Chiar si astazi, frunzele uscate de menta sunt o alternativa la bilele impregnate cu camfor destinate sa indeparteze moliile.
Menta a fost, de asemenea, un simbol al ospitalitatii, asa cum spune poetul roman Ovidiu, care a scris despre doi tarani, Baucis si Philemon, care isi curatau masa cu ierburi aromate inainte de a le servi mancare oaspetilor. Mai mult, romanii isi aromau vinul si sosurile cu menta. Iar femeile romane care beau vin (lucru care le era interzis, fiind pedepsit chiar cu moartea) isi mascau viciul mestecand o pasta facuta din miere si menta. Menta a fost raspandita in Europa mai ales de catre romani, care au dus-o pana in Anglia, unde a devenit cunoscuta sub numele de myntys.
Este amintita in prima lucrare de horticultura din insula, Feate of Gardening, scrisa de John Gardiner inainte de anul 1440. In secolul al XV-lea, intalnim si primele variante de pasta de dinti, folosite pentru albirea dintilor – ele contineau menta. Tot in acea vreme, Turner (1508-1568), considerat parintele botanicii britanice, era convins ca menta e buna pentru stomac si spunea ca este placuta in sosuri. Iar Culpepper, medic si astrolog care a luptat in Razboiul Civil englez, sustinea ca menta nu trebuie data unui ranit pentru ca intarzie vindecarea ranilor. El folosise menta pentru a trata in jur de 40 de afectiuni.
Potrivit lui John Josselyn, menta a fost dusa in Lumea Noua de catre pelerini. Josselyn a fost un calator englez din secolul al XVII-lea care si-a descris vizita sa in New England incluzand multe informatii despre plantele existente in acea colonie. In orice caz, se stie ca Mentha piperita a fost cultivata comercial pentru prima data in Anglia, in secolul al XVIII-lea, dupa care a fost exportata in America, SUA fiind astazi liderul mondial in productia de menta.
Datorita parfumului sau deosebit, menta este cautata și de catre albine! Se pare ca, daca pe un stup nou se freaca frunze de menta, acel stup va atrage albinele. Mierea de menta Apidava are o nuanta verzuie-brun-roscata. Are o aroma speciala, insa nu atat de puternica precum a frunzelor de menta, caci este obtinuta din polenul florilor de menta, care nu e la fel de aromat. Mierea de menta are o consistenta vascoasa si cristalizeaza incomplet, in granule marunte. Contine o cantitate mare de vitamina C si uleiuri volatile. Se recomanda ceai de menta indulcit cu miere de menta baut dupa masa, pentru imbunatatirea digestiei. Fiind antispastica, mierea de menta Apidava calmeaza colicile intestinale si regleaza secretia biliara.
Uleiul de menta se aplica pe piele, odinioara, dar si astazi, pentru a tine la distanta tantarii si alte insecte intepatoare, iar in pat se puneau frunze de menta impotriva puricilor si a furnicilor. Menta e folosita pentru cresterea secretiei de sucuri digestive si de bila si in acelasi timp pentru a relaxa muschii tractului digestiv. Reduce colicile, crampele si balonarea si ajuta la relaxarea muschilor colonului, atenuand spasmele de la acest nivel. E utila si pentru diaree si constipatie. Aplicata pe piele, scade durerea. Atenueaza greata, fiind utila in calatorii. Poate fi folosita pentru a stimula transpiratia in cazurile de febra si de gripa. Hispanicii folosesc menta (mai ales Mentha spicata) ca remediu casnic pentru colici, diaree si infectii ale tractului respirator superior. Mexicanii folosesc mai multe soiuri de menta pentru a trata colicile bebelusilor. In nordul Spaniei, ceaiul de menta, numit poleo, e consumat ca bautura after-dinner. In alte culturi, se stie de multa vreme ca menta e un bun tonic digestiv. Uleiurile continute de menta ajuta la descompunerea grasimilor, usurand digerarea lor. In America Latina, menta e numita si yerba buena (iarba buna) si e folosita ca tonic pentru cei care sufera de boli cronice, care dureaza multa vreme.
In tarile vestice este preferata Mentha piperita, in timp ce in China se prefera menta de camp, care acolo a fost folosita timp de cel putin un mileniu pentru tratarea febrei, racelilor si gripelor, sangerarilor din nas, bolilor de gat, muscaturilor de sarpe si intepaturilor de insecte, precum si a dereglarilor nervoase ale copiilor. In China, frunzele de menta sunt adaugate adeseori in salate. In Djakarta, menta creste libera, in salbaticie, si e utilizata pentru tratarea durerilor de cap si racelilor. Frunzele sunt faramitate si amestecate cu un pic de lime si sunt puse la tample pe post de cataplasma pentru tratarea durerilor de cap sau sunt infuzate pentru a trata tusea. 
In Noua Zeelanda, menta e folosita ca tonic si pentru tratarea racelilor, gripelor, durerilor de cap, colicilor, balonarilor si starilor de greata. Uleiul de Mentha piperita este pus pe arsuri pentru diminuarea durerii, iar atunci cand este consumat in mod regulat, dizolva pietrele la fiere. In India, menta e folosita sa tonifice stomacul, sa stimuleze mintea si corpul, sa elibereze intestinele de gaze si sa atenueze spasmele musculare. Acolo, binecunoscutul chutney (condiment picant indian) nu este doar un condiment, ci si un mijloc de a administra ierburi medicinale. Menta se adauga in chutney-urile din fructe, fiind consumata ca un tonic la fiecare masa. Obiceiul vestic de a folosi mustar si ketchup provine de la chutney-ul indian, insa aceste ingrediente nu au, desigur, toate calitatile vindecatoare ale acestuia. Arabii, la randul lor, utilizeaza menta pentru mai multe afectiuni, inclusiv boli ale pielii, precum si ca tonic general. Ei sunt una dintre putinele popoare care considera ca menta este un tonic si pentru minte, asa cum este pentru stomac. (Foto: www.istockphoto.com, www.apidava.ro)