Ananasul - cel mai delicios fruct exotic

Imprimare

Cu totii apreciem fructele care provin din tari exotice, indepartate, din tarile tropicale, din tarile calde... Multe dintre aceste fructe ne erau necunoscute pana de curand – le-am putut gusta abia in ultimele decenii. Insa cel mai delicios, cel mai interesant, atat din punct de vedere botanic, cat si culinar, este, desigur, ananasul. Nu degeaba el a fost considerat, dintotdeauna, regele fructelor tropicale!
Ananasul, pe numele sau stiintific Ananas comosus, face parte din familia Bromeliaceae, genul Ananas. Este o planta perena, foarte rezistenta la seceta. Ajunge la peste 2 metri in inaltime si poate avea o coroana cu o raza de peste 1 metru. Are ramuri scurte si frunze cerate, ascutite in varf. Face cateva fructe oval-cilindrice pe sezon, adica din martie pana in iunie.

Din punct de vedere botanic, fructul ananasului e descris ca un fruct multiplu, compus, alcatuit din multe fructe mici, adunate laolalta in jurul unui miez. Ajunge pana la 30 de centimetri in lungime si pana la peste 3 kilograme in greutate. Pulpa sa e suculenta, carnoasa, dulce si bogat parfumata, iar coaja exterioara e aspra, cu "solzi" duri. Fructul copt este galben, galben-portocaliu sau rosiatic, iar pulpa poate fi de la un alb cremos pana la galben.
Uimitorul ananas este originar din emisfera vestica, din Americile de dinainte de descoperirea lor de catre europeni. Se pare ca era alimentul preferat al indienilor din tribul Carib, care traiau odinioara pe insulele marii care le poarta si astazi numele, Marea Caraibilor. O regiune mirifica, tropicala, cu insule incarcate de vegetatie, cu plante unice. Insa ananasul nu a aparut acolo – indienii Carib l-au adus din sud, din regiunea Braziliei si a Paraguayului de astazi. Se stie ca indienii Carib erau buni comercianti si exploratori, aventurandu-se cu canoele lor in oceanele, marile si raurile tropicale ale Americii Centrale, dar si mult in sud. Erau, practic, stapanii marilor si cunosteau foarte bine intreaga zona. In sud au gasit aceasta minunata planta, pe care au numit-o anana, adica „fruct excelent”, si pe care au adus-o la ei acasa. Apreciind foarte mult acest fruct, au utilizat mai apoi ananasul inclusiv in ritualuri tribale importante, preparand chiar si vin din ananas!
In anul 1493, Columb a ancorat undeva in insula Guadalupe. Acolo, intr-un sat parasit al Caribilor, alaturi de fragmente umane, a gasit fructe de ananas si plantatii de ananas. Era o dovada ca acest fruct era folosit in ritualuri. Marinarii europeni au savurat cu lacomie curiosul si gustosul fruct, apoi l-au dus in Europa si in alte parti ale lumii, la fel cum s-a intamplat cu rosiile, de-a lungul intregului secol XVI. Marinarii il apreciau nu doar pentru ca era bun la gust si hranitor, ci si pentru faptul ca ii apara de scorbut, o boala cauzata de deficienta de vitamina C, frecventa printre cei care stateau pe mare vreme indelungata.
In Europa, ananasul a avut un succes imediat. Era un aliment cu totul inedit si o curiozitate horticola – un fruct cu coaja tare, ciudata, dar cu miez moale si dulce, astfel că a fost privit ca o noua minune a Lumii Noi, adusa de Columb. Din pacate, pe continentul nostru, ananasul putea fi cultivat doar in sera, astfel ca erau disponibile foarte putine fructe, ceea ce a facut ca el sa fie si mai cautat, si mai valorizat, si mai pretios, si mai scump. Mai mult, fructul de ananas are nevoie de aproape trei ani pentru a ajunge la maturitate. De aceea, in scurt timp, a devenit un adevarat simbol al generozitatii, al ospitalitatii si al bogatiei, al bunastarii, caci doar cei bogati si familiile regale europene si-l puteau permite. In anii 1600, ananasul era, inca, ceva cu totul neobisnuit, atat prin calitatile sale, cat si prin infatisarea sa. Regele Charles al II-lea al Angliei a pozat pentru un portret oficial primind in dar un ananas, adica ceva rar si foarte pretios! Practic, putem spune ca europenii au avut nevoie de doua secole pentru a putea cultiva ananasul la ei acasa.
America coloniala s-a indragostit si ea de ananas. Simbolul acestuia poate fi regasit si astazi in arhitectura si nu numai. In acele vremuri, ananasul era adus din Insulele Caraibe sub forma de bucati conservate in zahar. Fructul intreg era foarte dificil de obtinut si de transportat si era, de aceea, mult mai scump. Vasele din lemn din epoca inaintau greoi prin aerul fierbinte si umed de la Tropice, iar de multe ori ananasul putrezea inainte de a ajunge la destinatie. Doar cele mai rapide vase (si doar atunci cand conditiile climaterice erau propice!) puteau livra ananasul in buna stare in porturile americane precum Boston, Philadelphia sau Annapolis.
Ananasul nu este, insa, doar un fruct tropical delicios, ci are importante si numeroase beneficii pentru sanatate. Este foarte bogat in vitamine, mai ales vitamina C, care sustine sinteza de colagen in organism. Colagenul este principala proteina structurala din corpul nostru pentru mentinerea integritatii vaselor sanguine, pielii, organelor si oaselor. Consumul regulat de vitamina C ne fereste de boli precum scorbutul, dezvolta rezistenta la agenti infectiosi, crescandu-ne imunitatea, si distruge radicalii liberi, care cauzeaza inflamatiile. De asemenea, contine multe vitamine din complexul B, precum folati, thiamina, pyridoxina si riboflavina. Contine si o cantitate mai mica de vitamina A si betacaroteni, ceea ce face sa fie foarte benefic pentru sanatatea ochilor, prevenind inclusiv degenerescenta maculara, pentru piele si mucoase. Studiile arata, de asemenea, ca fructele bogate in flavonoizi ajuta organismul uman sa se protejeze antitumoral.
Ananasul contine si minerale – cupru, mangan si potasiu. Potasiul e un important component al celulelor si al fluidelor din corp si ajuta in controlul ritmului cardiac si al tensiunii arteriale. Cuprul e un factor esential in sinteza globulelor rosii, iar manganul este un component al enzimei superoxid dismutaza, foarte eficienta in distrugerea radicalilor liberi.
Ananasul se digera usor si reduce inflamatiile, caci contine bromelina, o enzima care descompune proteinele si care are proprietati antiinflamatoare, anticoagulante si anticancerigene. Astfel, consumul de ananas diminueaza inflamatiile cauzate de sinuzite si artrite, precum si inflamatiile gatului, ajuta in indigestii si in infestari cu paraziti intestinali.
Este un dulce natural cu putine calorii – 100 de grame de fruct furnizeaza doar 50 de calorii (la fel ca marul). De aceea, este ideal ca gustare pentru cei care vor sa piarda în greutate – dand senzatia de satietate un timp indelungat, acestia nu vor mai avea pofta de mancare pentru o vreme. Nu contine grasimi saturate sau colesterol, in schimb e o sursa bogata de fibre solubile si insolubile, precum pectina. In plus, contine magneziu, care contribuie la intarirea oaselor si la cresterea densitatii acestora.
Ananasul are o serie de intrebuintari in domeniul culinar. Il intalnim in deserturi, torturi si prajituri, atat proaspat, cat si uscat sau confiat. Exista chiar si gem de ananas. Poate fi, de asemenea, fript si consumat ca gustare, alaturi de un serbet de cocos. Il intalnim si in salate, alaturi de alte fructe tropicale sau chiar legume. Pico de gallo (sau salsa fresca) este un fel de salata traditionala din Mexic, preparata din rosii, ceapa, lime si coriandru, care merge alaturi de peste, pui sau porc – daca se adauga si cubulete de ananas, gustul se va imbogati, primind o nota dulce. Evident, intalnim ananasul in topingul celebrei pizza hawaiiana.
O combinatie inedita este cea dintre ananas si miere! Fabricate in Franta dupa o reteta traditionala, perlele cu miere si ananas de la Apidava sunt adevarate delicatese, fiind apreciate (nu doar de cei mici, ci si de cei mari!) pentru gustul si aroma lor deosebite. Dupa cum spuneam, ananasul contine foarte multe vitamine si minerale, e bogat in betacaroteni (pro-vitamina A), fiind benefic inclusiv in alungarea sentimentului de depresie si a lipsei de concentrare. Iar mierea ii potenteaza calitatile!
(Foto: www.istockphoto.com, www.apidava.ro)