Sunt pasionata de plantele de ghiveci, iar anul trecut am reusit sa obtin Cyclamen prin insamantare. Le transmit si cititorilor dumneavoastra din experienta mea. Citind articole despre aceasta planta, am aflat ca planta este originara din Africa de Nord si Asia de Vest, iar in Europa a ajuns in secolul a XVII-lea. Exista aproximativ 30 de specii de plante Cyclamen. Este o planta foarte decorativa, cu aspect de tufa, cu inaltimea de maximum 15 cm. Frunzele au culoarea verde intens, cu nervuri mai deschise la culoare, ceea ce ii da un aspect marmorat. Ele au forma de inima.

Florile au aspect de fluture, au o singura culoare sau pot fi in degrade, avand nuante de rosu, violet sau alb. Florile au 5 petale, 4 indoite in sus, iar a cincea culcata de-a lungul coditei. Petalele pot fi simple sau franjurate, asezate pe un singur rand sau duble. Se preteaza a fi cultivate atat la exterior, cat si la interior. Plantele cresc bine la exterior, in zone semiumbroase, in jurul copacilor sau al pietrelor mai mari. In interior, planta are nevoie de lumina multa, dar trebuie ferita de actiunea directa a razelor solare, iar temperatura nu trebuie sa depasesca 15 grade. Camera trebuie sa fie bine aerisita. Iarna nu se asaza ghivecele in apropierea sobei sau a caloriferului, iar vara, locul ideal este pervazul ferestrelor orientate spre nord.
Nu este o plata pretentioasa. Este doritoare de apa, dar de preferat este sa se puna apa numai in farfurioara ghiveciului, apa sa nu atinga frunzele sau florile. Apa se lasa 15-20 de minute si ceea ce nu a fost absorbit de pamant se arunca. Apa prea multa duce la ingalbenirea frunzelor sau la putrezirea tuberculului. Frunzele si florile care incep sa se vestejeasca sau se ingalbenesc se smulg, pentru ca altfel poate putrezi tuberculul.
O data pe luna se asigura fertilizarea pamantului prin diluarea in apa cu care se uda a unui fertilizant pentru plante cu flori. Inflorirea incepe din luna noiembrie si dureaza pana in martie. Pentru a avea flori in fiecare an trebuie sa-i asiguram si o perioada de repaus. Dupa vestejirea florilor, se reduce udatul treptat, pana la uscarea frunzelor. Apoi ghiveciul se pastreaza la loc racoros si intunecos (in beci).
La inceputul lunii iunie, tuberculul se scoate din pamant, se curata de radacinile uscate sau putrede, se divizeaza, astfel ca fiecare bucata sa aiba cel putin doi muguri. Se replanteaza in pamant, format din 4 parti pamant de frunze si o parte de nisip, cat mai aproape de suprafata, la o adancime de 4-5 cm. Se uda cu precautie pana la aparitia frunzelor.
Inmultirea prin seminte este posibila numai daca plantele au fost polenizate. Semintele se formeza intr-o capsula, de marimea unei ghinde. Cand se maturizeaza, capsula se deschide. Semintele sunt asemanatoare celor de ridichi. Insamantarea se face in luna august-septembrie. Semintele incoltesc greu, in 5-6 saptamani, iar cand plantutele au cel putin 6 frunze, se muta in ghivece separate. (Viorica Axinte)