Panselutele, florile optimismului

Imprimare

Gingase, aparent timide si pline de culoare, panselutele ne incanta privirile in fiecare primavara. Ele redau culoarea gradinii si dau culoare vietii amortite pe durata iernii. Modeste si totusi pline de personalitate, panselutele sunt nelipsite din combinatiile florale ale inceputului de sezon, inveselindu-ne cu "fetele" desenate pe petalele lor colorate.

Ganduri de dor si de iubire
Numele panselutelor vine din cuvantul francez pensee, care inseamna gandire, gand. Acest nume a fost preluat de catre britanici ca un al doilea nume pentru violete inca din epoca victoriana, cand aceasta floare era vazuta ca un simbol al amintirii, al aducerii aminte, dar si al romantismului, al gandurilor de iubire. Francezii considerau ca aceasta floare poate face ca acela sau aceea de care te-ai indragostit sa se gandeasca la tine. In Anglia, panselutelor li se mai spunea si love in idleness, adica o iubire care te face sa fii cu totul inactiv, caci te gandesti incontinuu la iubita sau iubitul tau. Daca o fata gaseste o panseluta lasata de un admirator, aceasta inseamna, simbolic, Ma gandesc la dragostea noastra interzisa. Altii sustin insa ca acest nume i-a fost dat pentru ca planta seamana cu fata unui om care, spre sfarsitul verii, isi tine capul aplecat, ca si cum ar gandi, ar medita.
Panselutelor li se mai spunea si alinarea inimii, la fel ca Violei tricolor, nume care provine de la Sfanta Euphrasia, al carei nume inseamna in greaca buna dispozitie a mintii. Aceasta sfanta a refuzat casatoria, alegand celibatul si calugaria, fiind considerata un model de smerenie, de unde si atributul umil, smerit dat Violei tricolor si in general violetelor.
Cele trei culori ale panselutei originale – alb, galben si violet – se considera ca simbolizeaza amintirile, gandurile de iubire si suvenirele, adica lucrurile care alina inimile celor care se iubesc, dar sunt despartiti si departe unul de altul. Intr-o legenda se spune ca panselutele erau albe si ca au primit culorile galbena si violet doar atunci cand au fost lovite de sageata lui Cupidon. Odata cu culorile au primit si puterile magice care au facut sa fie folosite in potiuni.
O poveste germana spune ca, la inceput, panseluta avea un parfum dulce si foarte puternic. Oamenii veneau de la mari departari sa o miroasa, insa, in felul acesta, calcau iarba din jurul ei, iar animalele fermierilor nu mai aveau ce manca. De aceea, panseluta s-a rugat la Dumnezeu sa gaseasca o solutie. Domnul a facut urmatorul lucru: i-a luat panselutei parfumul, insa i-a dat o frumusete unica.
In tarile de limba germana si in tarile scandinave, dar si in Franta, panselutei (si Violei tricolor, din care a derivat) i mai spune si mama vitrega. Acolo exista o poveste moralizatoare, o mama vitrega foarte egoista, care le este spusa copiilor in timp ce povestitorul smulge cate o petala din panseluta pana ramane doar cu cu tulpina. Panseluta are cinci petale si cinci sepale. Cele mai multe soiuri, mai ales cele mai putin elaborate, de mai demult, au doua petale monocolore, mai mici, superioare si trei petale in culori mai vesele. Cele doua petale mai modeste au, impreuna, o singura sepala, cele doua petale colorate au fiecare cate o sepala, iar a treia petala colorata, cea mai mare, are doua sepale. Povestea spune ca panseluta reprezinta o familie formata din tata, mama si patru fiice. Cele doua fiice ale tatalui (pentru care mama este vitrega - petalele monocrome) sunt imbracate mai modest si au impreuna un singur scaun, cele doua fiice comune ale parintilor (petalele in culori vesele) sunt imbracate frumos si au fiecare cate un scaun, iar mama (petala mare cu doua sepale) e imbracata frumos si are doua scaune. Pentru a-l gasi pe tata, povestitorul smulge pe rand petalele, pana cand raman doar pistilul si staminele din mijlocul florii. Acestea seamana cu un om batran cu un fular in jurul gatului, cu umerii ridicati si cu picioarele intr-o cadita cu apa.
O legenda britanica povesteste ca panselutele au fost folosite de catre cavalerii regelui Arthur, Cavalerii Mesei Rotunde, pentru a prevesti viitorul. Acestia smulgeau cate o petala si ii cautau semnele secrete. Daca petala avea patru dungi, insemna speranta. Daca dungile erau groase si inclinate spre stanga, insemna o viata plina de necazuri. Dungile inclinate spre dreapta semnificau belsug si prosperitate pana la sfarsitul vietii. Sapte dungi insemnau iubire constanta, iar daca cea din mijloc era cea mai lunga, asta insemna ca ziua nuntii va fi o duminica. Opt dungi insemnau nestatornicie, noua dungi, o schimbare a sentimentelor, iar unsprezece, dezamagire in dragoste si o viata scurta.
In trecut, petalele in forma de inima au facut si ca panseluta sa fie un ingredient al unei potiuni de dragoste. Conform doctrinei semnaturilor, frunzele in forma de inima ale panselutei pot vindeca inima unui om bolnav de dragoste si de dor. Tot datorita formei petalelor sale, panseluta este si floarea indragostitilor, care celebreaza sarbatoarea Sfantului Valentin. Se spune ca ea nu trebuie culeasa cand are stropi de roua pe petale, caci in acest fel persoana iubita ar pati ceva rau, iar cel sau cea care a cules-o ar varsa nenumarate lacrimi de tristete.
Uneori, in Statele Unite, panselutelor li se mai spune si florile fotbalului, football flowers, deoarece in decorarile facute de cei de la echipele de fotbal din Milwaukee, acestia au folosit crizanteme si panselute negre pentru a crea o minge de fotbal, stiindu-se ca nici o alta floare nu poate merge atat de mult spre negru precum panseluta.
Orasul japonez Osaka si-a ales ca emblema panseluta; la fel, fratia Kappa Alpha Theta (SUA), care are ca semn panselute in negru si auriu. In fratia Tri Delta, panseluta e un simbol al fratiei, al apartenentei la un grup comun si al treilea pas in initierea membrilor sai.
Datorita numelui sau si infatisarii sale (fata de om care gandeste), panseluta a devenit si un simbol al gandirii libere, neingradite, fiind introdusa in literatura americana in perioada unionista, la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Italienii ii mai spun panselutei si mica flacara, fiammola, iar maghiarii, micul orfan, arvacksa. In unele tari de limba spaniola, i se mai spune pensamiento sau trinitaria. Evreii o mai numesc Amnon si Tamar, dupa personajele biblice cu aceleasi nume (Cartea lui Samuel).
Panselutele au placut tuturor, inspirandu-i si pe artisti. In anul 1926, artistul plastic Georgia O’Keefe a realizat o pictura care reprezenta o panseluta neagra, intitulata, simplu, Pansy, care a ajuns faimoasa. In 1927 a revenit cu o alta pictura, White Pansy. In 1929, lui D.H. Lawrence i-a fost publicat un volum de poeme intitulat D.H. Lawrence’s Pansies. Chitaristul Frank Iero al trupei My Chemical Romance avea o chitara electrica Les Paul, careia ii daduse numele de Pansy. Iar adaptarea lui Disney a povestii Alice in Tara Minunilor cuprinde si un minunat cor de panselute cantatoare.

O floare in sute de variante
Din punct de vedere botanic, panselutele de gradina (Viola x wittrockiana) sunt, de fapt, un hibrid foarte complex, realizat din cel putin trei soiuri de violete: Viola tricolor (panseluta salbatica), Viola altaica si Viola lutea (panseluta de munte). Alaturi de violete, reprezinta una din cele mai cultivate flori in multe tari de pe glob. Au cinci petale: doua superioare, doua laterale si una inferioara. Practic, patru sunt orientate in sus si doar una in jos, timp ce la violete trei sunt orientate in sus si doua in jos. Cam asta ar fi una dintre diferentele importante fata de violete. Exista o varietate de violeta careia i se spune direct panseluta: Viola cornuta.
Cultivatorii de astazi numesc panselute varietatile multicolore, cu flori mai mari, cultivate pentru a fi plantate in strat, in timp ce violete le spun varietatilor mai mici, mai gingase, monocrome, anuale sau perene. Exista panselute in tot felul de culori, bicolore si tricolore, cu alb, galben, auriu, oranj, violet, purpuriu, rosu si negru (un violet foarte inchis, de fapt).
Din punct de vedere horticol, povestea panselutei incepe in secolul al XIX-lea, cand Lady Mary Elizabeth Bennet, fiica unui lord englez, a inceput sa colectioneze si sa cultive toate varietatile de Viola tricolor pe care le gasea pe mosia tatalui ei, in Walton-upon-Thames, in Surrey. Gradinarul ei, William Richardson, a supervizat nenumarate incrucisari intre aceste soiuri, astfel ca in 1812 ea a putut introduce panselutele pe piata florilor, iar Lee, un bine-cunoscut florist si detinator de pepiniere, a continuat cultivarea lor. Alti cultivatori i-au urmat exemplul, astfel ca panseluta a devenit in scurt timp o preferata a iubitorilor de flori. Cam in aceeasi perioada, James, lordul Gambier, crestea in gradina sa din Iver tot Viola tricolor, alaturi de gradinarul sau, Thomson. Ei au reusit sa incruciseze si Viola lutea, cu flori galbene, si Viola altaica, cu petale mari de un galben deschis, adusa din Rusia. Aceste incrucisari au stat la baza noului hibrid, care a fost numit Viola x wittrockiana, in onoarea unui botanist suedez din secolul al XIX-lea, Veit Brecher Wittrock. Primele incercari aveau drept scop obtinerea unei flori cu petale suprapuse. In anii 1830, din intamplare, a fost obtinut un soi care nu mai avea doar dungi inguste pe petale, ci pete mari, inchise la culoare (care au fost numite mai tarziu fata, caci seamana cu o fata atunci cand privesti intreaga floare de sus). Acest soi a fost dezvoltat in gradina lui Gambier si prezentat publicului in 1839 sub numele de Medora.
In 1833 existau deja peste 400 de varietati de panselute in pepinierele celor care, cu putin timp in urma, il considerau pe stramosul lor, Viola tricolor, o buruiana...
Panselutele sunt perene, dar sunt cultivate ca plante anuale sau bienale, deoarece dupa aceea se inalta prea mult. In mod normal, in primul an, ele dezvolta frunzele si abia in al doilea an fac flori si seminte. Insa, in urma selectiilor facute de specialisti, panselutele infloresc din primul an, unele la doar 9 saptamani de la plantare. Panselutele cresc bine in zone insorite si intr-un sol bine drenat. Trebuie sa fie udate suficient si in mod regulat, insa nu prea mult. Nu suporta canicula, inflorind mai putin. De asemenea, nu suporta umezeala din aer, aerul inabusitor, care le omoara. Panselutele sunt, de fapt, niste flori foarte rezistente, care se adapteaza unor conditii climatice foarte diferite. In zonele reci, suporta pentru o vreme chiar si gerul, dar numai sub strat de zapada sau sub strat de mulci. Pot fi plantate si toamna. Daca li se indeparteaza florile pe masura ce acestea se ofilesc, li se va prelungi perioada de inflorire.
Astazi, exista doua grupuri mari de panselute, diferite intre ele. Grupul Trimadeau face flori foarte multe, de marime mijlocie, soiuri reprezentative fiind Riesenorange, portocalie, si Doctor Faust, violet inchis. Grupul panselutelor uriase face flori mari, cu petale ondulate, cu pete neregulate, ca de exemplu Thuneresee, cu flori albastre, sau Berna, cu flori violet.
Jolly Joker este o varietate de panseluta care infloreste primavara si vara, cu flori portocalii, dar cu petalele superioare de un violet inchis si cu o margine violet la toate petalele. Gama Princess ofera o multime de culori: galben, albastru, violet etc. Gama Fama face flori iarna si primavara, cuprinzand soiuri unicolore si multicolore.
Despre semnificatiile si legendele panselutelor a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor, realizata de Carmen State. (Foto: Wikipedia, Arhive personale)