Paducelul, foarte cunoscut la noi in toate judetele tarii, din zona de campie pana in cea de deal si de munte, se origineaza in regiunea temperata din estul si centrul Europei, fiind insa intalnit si in Asia de Sud-Vest pana in Afganistan, dar si pe continentul american sau in nordul Africii. Numele provine de la latinescul, Peducellus, fiind cunoscut insa si sub numele de gherghin, gherghinar, merisor tepos, funigel sau furnicel. Grecii l-au numit Crataegus Oxyacantha, pentru forta si rezistenta lui, dar denumirea actuala pentru gherghinul comun este Crataegus monogyna, iar o specie adusa din China, gherghinul chinezesc, poarta numele Crataegus pinnatifida.
Calitatile deosebite ale paducelului au fost apreciate deja din preistorie, cantitati importante de seminte de paducel fiind descoperite in locuinte din epoca pietrei. Apoi Dioscoride avea sa scrie, acum doua mii de ani, despre proprietatile lui medicale. Dar paducelul reprezenta mai mult decat un medicament. El era considerat un simbol al rodniciei si al sperantei.

Romanii credeau ca paducelul poate proteja impotriva spiritelor malefice, motiv pentru care asezau ramuri de paducel in leaganul sugarilor, iar grecii il considerau un simbol al sperantei, fericirii si iubirii si obisnuiau sa foloseasca ramuri inflorite ca ornament la nunti. Proprietati exceptionale de intarire a legaturilor de iubire si de refacere a inimilor zdrobite din dragoste le acordau fructelor rosii de paducel si tracii, celtii si galii. De altfel, celtii aveau adevarate ritualuri menite sa asigure un suflet viu si o iubire de o viata perechilor de tineri impodobiti cu o cununa de paducel. Un alt ritual era menit sa-i vindece pe cei raniti din dragoste. Acestia trebuiau sa petreaca intr-un fel de transa un asfintit de soare sub un paducel pentru ca odata cu aparitia stelelor sa fie din nou liberi, eliberati de suferinte de spiritul acestui copac sacru. O veche legenda povesteste ca o radacina de paducel ar fi fost gasita de un credincios in legendara insula Avalon pe care ar fi sadit-o apoi intr-un loc in care a construit ulterior o biserica, aparand ulterior obiceiul de a pune crengi de paducel deasupra usii, pentru a impiedica energiile negative sa intre in casa. Iar in folclorul balcanic apare si ideea ca doar lemnul de paducel este potrivit pentru tepusele contra vampirilor.
Exista si o legenda care spune ca paducelul a inceput sa infloreasca in fiecare primavara cu minunatele lui flori albe dupa ce Fecioara Maria a pus la uscat pe o tufa de paducel scutecele pruncului Iisus. Se mai spune ca paducelul a crescut din toiagul Sfantului Iosif.
Paducelul este un arbust din familia Rosaceae cu flori albe si fructe rosii cu un miros caracteristic si un gust amarui. In scop terapeutic sunt utilizate atat frunzele si florile, cat si fructele, datorita continutului bogat in tanini si in substante de natura flavonica si proantocianide, colina, acetilcolina, trimetilena, acid crataegic, acid clorogenic, acid cofeic, acid citric, acid tartric, adenina, guanina, derivati purinici, acizi triterpenici, hiperozidul, amine, trimetilamina, amilamina, ulei volatil ce contine aldehida anistica de natura catehica, pectine, substante minerale, vitamine precum B1 si C etc.
Efectele terapeutice de exceptie il recomanda atat in cazul anginei pectorale, miocarditei, hipertensiunii arteriale si tahicardiei, cat si in tulburari neurovegetative. Preparatele din paducel au darul de a regla tulburarile inimii, exercita o actiune calmanta asupra sistemului nervos, avand in acelasi timp si proprietatea de a scadea putin tensiunea arteriala. Preparatele din paducel au o actiune tonica asupra muschiului inimii, ducand la o crestere a capacitatii acestuia de a se contracta si de a pompa sangele in organism, ajuta la dilatarea arterelor coronare, ceea ce duce la o mai buna irigare a inimii, contribuie la o mai buna oxigenare a miocardului si reduce riscul de degenerare al vaselor de sange datorita actiunii antioxidante a flavonoidelor, fiind recomandat si in cazul circulatiei periferice deficitare, a arterosclerozei, dar si in cazul varicelor si a hemoroizilor.
Datorita proprietatilor antiaritmice, paducelul contribuie la reglarea ritmului cardiac. In plus, are efect sedativ asupra sistemului nervos si contribuie la imbunatatirea memoriei datorita unei mai bune irigari a creierului. Este folosit si in cazul nevrozelor, a starilor de anxietate sau a atacurilor de panica, atat la copii, cat si in cazul surmenajului, la batrani. Este eficient in cazul tulburarilor specifice premenopauzei, precum bufeuri, palpitatii, stari de neliniste si nervozitate si a tulburarilor congestive la menopauza, a starilor de iritabilitate intensa sau a lipsei controlului emotional.
Efecte benefice se obtin si in cazul reumatismului degenerativ, a durerilor articulare, in cazul leucoreei, a celulitei, in bolile faringelui, diaree, albuminurie sau litiza biliara. Cercetarile au evidentiat si efecte hepatoprotectoare, ajutand la mentinerea functiei celulei hepatice.
In plus, stimuland sistemul imunitar, ne ajuta sa tinem sub control infectia in cazul hepatitei de tip B sau C. Dar paducelul este un important aliat si in cadrul curelor de slabit. Iar in dietoterapia chineza paducelul este folosit in tratarea multor dezechilibre energetice.
Studiile efectuate la nivel international au demonstrat efectele benefice in cadrul bolilor cardiovasculare, el reprezentand unul dintre cele mai importante remedii naturale pentru prevenirea infarctului miocardic. Dar efecte benefice au fost demonstrate si in cazul depresiei si a alterarii capacitatilor mentale ce apar odata cu varsta, precum si cresterea cu pana la 40% a capacitatii de efort la persoanelor in varsta.
Baile fierbinti cu frunze si fructe de paducel sunt benefice in cazul pielii sensibile la frig, dar si impotriva insomniei. Pielea, vasele de sange si circulatia sunt activate de catre principiile active din paducel, care au efecte benefice si asupra inimii si a sistemului circulator.
Paducelul este folosit ca tinctura, in otet si vin, insa din paducel putem prepara si un excelent vin sau o bautura asemanatoare cu visinata sau un sirop cu un gust deosebit. Fructele pot fi consumate crude avand un gust placut acru-delicat, dar ne permit sa preparam si gemuri sau jeleuri. De asemenea, ele sunt apreciate in prepararea sosurilor, cum sunt sosul haw-sin sau ketchupul englezesc din gherghine. Florile, la randul lor, sunt folosite in salate sau pentru parfumarea mierii.
Paducelul este binecunoscut pentru proprietatile sale terapeutice deosebite in tratarea afectiunilor cardiovasculare, fiind folosit inca din vechime pentru a regla bataile inimii, pentru a trata hipertensiunea si angina pectorala sau pentru a reda elasticitatea vaselor sanguine. Polenul crud de paducel de la Apiland prezinta o actiune benefica asupra aparatului cardiovascular, fiind denumit si ingerul pazitor al inimii. Reduce depunerile de grasime de pe peretii arterelor sau din alte tesuturi, ajutand astfel la scaderea nivelului de colesterol. Datorita acestor efecte, polenul crud de paducel contribuie la reducerea tensiunii arteriale si este un bun aliat in curele de slabire. Are o actiune calmanta si tonifianta asupra sistemului nervos, inlaturand insomniile, anxietatea, starile de iritabilitate sau depresie.

Despre legendele si beneficiile paducelului a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele Florilor, realizata de Carmen State. (Foto: www.apiland.ro, www.freeimages.com)