Papadia, pe numele sau botanic Taraxacum officinalis, este o planta modesta, pe care o cunoastem cu totii, caci creste cam peste tot: pe langa casa, in curte si in gradina, pe camp, pe marginea drumurilor, pe pasuni, in paduri, ba chiar si in oras, in crapaturile din asfalt, pe gazon sau pe terenul de golf. Copiii de pretutindeni se joaca suflandu-i semintele in vant, iar acestea plutesc ca niste mici parasute naturale... In general, consideram papadia o buruiana si o neglijam sau o indepartam, caci e invaziva si rezistenta, insa ea are proprietati care o fac foarte utila pentru domenii precum cel culinar si cel medicinal. Vreme de milenii, a fost consumata de oameni atat ca aliment, cat si ca leac pentru tratarea a numeroase boli si afectiuni, printre care anemii, probleme de piele, scorbut, dereglari circulatorii si depresii.

Papadia este mentionata pentru prima oara in scris de catre vechii romani. Si chinezii au descris-o ca benefica pentru sistemul imunitar si pentru purificarea sangelui. Mai tarziu, utilizarile sale sunt descrise si detaliate de catre triburile anglo-saxone si normande. Medicii arabi ai secolelor al X-lea si al XI-lea sunt primii care o descriu ca planta medicinala importanta, considerand-o o specie de cicoare salbatica (Cichorium endivia) si numind-o Taraxcacon. O considerau utila pentru afectiunile ficatului si ale rinichilor. Se face aluzie la ea in scrierile de medicina din Tara Galilor, din secolul al XIII-lea.
In vremurile in care au trait botanistul si herbalistul John Gerard (secolele XVI-XVII) si renumitul chirurg si farmacist James Parkinson (secolele XVIII-XIX), papadia era foarte apreciata ca medicament. De altfel, in intreaga Europa, radacinile de papadie au fost utilizate la scara larga. In India, aceasta planta a fost si este in continuare cultivata mai ales pentru tratarea bolilor de ficat, fiind numita kukraundha sau kanphool si gasindu-se mai ales in regiunea Muntilor Himalaya. Primii colonisti ai Lumii Noi au transportat cu mare grija papadia pe noul continent. O plantau in gradini, in straturi, exact asa cum plantam astazi alte ierburi, atat pentru uz in bucatarie, folosind-o ca ingredient in salate, in supe, in bere si in vin, cat si ca planta medicinala. Dar se pare ca o doreau acolo si pentru ca ea le aducea aminte de locurile natale din Europa.
Papadia este originara din Eurasia, insa creste in toata lumea, pe toate continentele, in habitate foarte diferite, chiar si in mlastini, pe dune de nisip sau in soluri calcaroase. Totusi, prefera pasunile, campiile, marginile drumurilor, padurile, terenurile virane si locurile lasate in paragina si prefera intotdeauna locurile insorite. Are sute de microspecii, foarte greu de distins intre ele. Numele sau din limba engleza, dandelion, provine din expresia franceza dent de lion, caci frunzele sale sunt foarte dintate, semanand cu niste dinti de leu sau de caine. Este o planta perena, care infloreste de-a lungul intregului an. Binecunoscutele sale flori galbene se inchid pe durata noptii si produc, fiecare, aproximativ doua mii de mici fructe care sunt imprastiate de vant. Radacina este pivotanta, profunda si intreaga planta contine un fluid laptos, cunoscut sub numele de latex. Se poate regenera dintr-o singura bucatica de radacina.
Papadia este delicioasa in salate si are o mare valoare nutritionala. Contine aproape la fel de mult fier ca spanacul si de patru ori mai multa vitamina A. Reprezinta o bogata sursa de antioxidanti si de betacaroten, pe care organismul nostru il transforma in vitamina A. Contine, de asemenea, vitamina C, vitamine apartinand complexului B, fibre, fier, potasiu, calciu, magneziu, zinc si fosfor, sodiu organic, chiar si o anumita cantitate de vitamina D. Contine, de asemenea, grasimi, carbohidrati si proteine - mai multe chiar decat spanacul!
Papadia are un important efect diuretic si depurativ - de aceea, o regasim in reteta multor ceaiuri si suplimente alimentare destinate slabitului si detoxifierii. Pentru prepararea ceaiurilor se folosesc frunzele, radacina si florile de papadie. Ceaiul Siluetus de la Faunus Plant, 100% natural si obtinut prin prelucrare manuala, din plante autohtone, culese din Muntii Apuseni, este recomandat tuturor celor care urmeaza cure de slabire, precum si celor care vor sa scape de obezitate. Ajuta mult la scaderea in greutate si la echilibrarea greutatii corporale, favorizand arderea grasimilor, diureza si laxatia. Constituentii foarte volatili si amari care se gasesc in radacina de papadie izoleaza toxinele din organism si le elimina din sistem. (Foto: www.istockphoto.com, www.faunusplant.ro)