E ciudat ca atat de putini oameni merg in padure sa vada cum traieste pinul, cum creste si cum isi inalta lujerii, ridicandu-si bratele vesnic verzi catre lumina… sa vada succesul sau deplin - Henry David Thoreau.
Putem spune ca pinii au constituit, inca de la inceputurile timpului, un factor-cheie in progresul omenirii. Atunci cand omul grotelor a descoperit focul, el a trebuit sa il intretina aprins peste noapte. Iar acest lucru il putea face, cel mai simplu, adunand conuri de pin din padure si ingramadindu-le peste jar si cenusa.
Rasina din conurile umede facea ca acestea sa arda mocnit cu orele. Dimineata urmatoare, omul de Neanderthal putea reaprinde focul, cu ajutorul ramurilor uscate de pin. El putea apoi prinde pesti cu ajutorul tritonului confectionat din ramuri de pin rasucite, putea vana bouri si animale mai mici, cu sageti si sulite facute din trunchiuri drepte de pin tanar. In vreme ce femeile se ocupau cu confectionarea hainelor din piei de animale si cu gatitul la foc, barbatii experimentau construirea locuintelor. Unii specialisti considera ca omul grotelor a evoluat in omul de Neanderthal atunci cand a invatat sa construiasca. Omul evoluat putea infige stalpi de lemn in pamant si putea face un acoperis din crengi mari de pin, pe care le putea lega cu tendoane de la animalele vanate. Iar rasina de pin o folosea pentru a „suda” mai bine intre ele acele de pin din acoperis.
Genul Pinus cuprinde peste 120 de specii de conifere din familia Pinaceae. Pinii sunt originari din zonele nordice, mai reci, dar astazi sunt raspanditi peste tot in lume. Ei raman verzi pe durata anotimpului rece. Au ace colorate in nuante de la verde pana la albastrui, grupate in grupuri de cate 2 pana la 6 sau chiar 8, in functie de specie. Pinii sunt foarte variati: exista pini mici, pini inalti, pini grosi si subtiri, precum si pini colorati. Pinii fac conuri (de aici vine si termenul conifere) care ajung pana la 30 de centimetri in lungime. Pinus paulustris (numit in engleza si longleaf pine, adica "pinul cu frunze/ace lungi") are cele mai mari conuri, iar Pinus mugo, cele mai mici conuri, de doar 2 centimetri. Pinii pot atinge 40 de metri in inaltime (P. paulustris) sau pot creste sub forma unor arbusti de doar 2 metri (P. mugo). Multe conifere sunt numite pin, desi nu fac parte din aceasta familie. Pinii traiesc foarte mult, multi dintre ei depasesc 1.000 de ani. Cel mai batran pin din lume are peste 4.500 de ani, face parte din specia Pinus longaeva si traieste undeva in muntii golasi din California.
Din anul 810, orasul Venetia este un reper al lumii moderne, cu turnul sau cu ceas si cu celebra sa Piata San Marco. Dar putini dintre noi stiu ca "orasul Venetia sta pe inimi de zada". In secolul al IX-lea, termenul pin inca nu era incetatenit, dar despre pin era vorba, fara indoiala. Astazi, lemnul dur al pinului, inima trunchiului de pin este un material de constructie foarte valoros. Imaginati-va, prin urmare, ca intregul oras Venetia chiar sta pe sute de mii de trunchiuri de pin…
Pinii sunt deosebit de adaptabili, astfel ca ei se incruciseaza natural, chiar daca fac parte din specii diferite, dand nastere unor specii si varietati noi, unele cu calitati mult imbunatatite – ace mai lungi, conuri mai groase, crestere mai rapida si mai consistenta etc. Ei sunt cunoscuti, de asemenea, pentru faptul ca supravietuiesc oricaror conditii de clima. Cambiumul lor, acel tesut vegetal tanar aflat sub scoarta, de fapt intre scoarta si alburn, este umed si aproape dulce, fiind bogat in vitaminele A si C. 
Conurile barbatesti, purtatoare de polen, sunt acoperite cu mai multe straturi fertile de solzi, fiecare solz fiind echipat cu doi saculeti cu polen. Conurile femeiesti, purtatoare de ovule, cresc in acelasi copac. Ele au cateva bractee (frunze modificate) aranjate in spirala, fiecare dintre acestea fiind localizata sub un solz cu doua ovule (potentiale seminte). Primavara sau la inceputul verii, saculetii cu polen elibereaza polenul prin niste fante longitudinale. Fiecare particular de polen are doua balonase cu aer, ca sa fie purtate de vant. Solzii de pe conurile femeiesti se deschid pentru a primi polenul, dupa care se inchid. Fecundarea propriu-zisa are loc abia in primavara urmatoare. Dupa fecundare, conul femeiesc se dezvolta timp de doi sau trei ani. La unele specii, conurile se deschid la maturitate, eliberand semintele, iar la alte specii conurile raman inchise timp de cativa ani, pana se deschid prin putrezire sau sunt deschise de catre animalele care cauta hrana sau de foc. La unii pini, solzul care poarta samanta are forma de aripa, el putand fi purtat de aer si vant.
Pinii reprezinta materia prima pentru produse din hartie si pentru materiale de constructie in intreaga lume – este cea mai importanta valoare economica a acestor copaci. Pinus teada (numit si pinul Loblolly, in engleza) e una dintre cele mai bune specii de pin din Statele Unite, crescand din New Jersey pana in Florida si pana in Texas. Lemnul sau e foarte compact, fiind o alegere excelenta pentru pardoseli. Lemnul de pin este un lemn de esenta usoara, insa in terminologia din constructii exista pin moale si pin tare. Pinii cu lemn moale (din specii precum pinul alb, pinul de zahar, pinii pinon) au un lemn destul de moale, ace grupate cate cinci, conuri drepte, fara ghimpi si rasina putina. Lemnul lor contine o seva subtire, aproape alba. Pinii cu lemn tare (pinul scotian, pinul corsican, pinii Loblolly) au un lemn mai dur, ace grupate cate doua sau cate trei, conuri cu ghimpi si rasina in cantitati mari. Lemnul lor are nuante inchise, iar seva este deschisa la culoare, insa densa.
In secolul al XIX-lea s-a observat ca seva de pin poate fi si ea recoltata, din ea obtinandu-se cateva produse foarte utile. Uleiul de rasina e eficient in tuse si dureri de gat. S-au produs, de asemenea, cateva tipuri de sapun si de adeziv, terebentina fiind insa cel mai important produs secundar obtinut din pin. Tot in acea perioada, pinii au inceput sa fie taiati in cantitati tot mai mari, devastandu-se paduri intregi, pentru obtinerea de hartie si pentru construirea caselor din lemn din epoca.
Multi pini sunt cultivati in scopuri ornamentale si decorative, specii precum pinul alb, pinul negru, pinul de Himalaya. Altii sunt plantati in proiecte de reimpadurire sau ca perdele forestiere de protectie in fata vantului. Iar unele varietati de pin au seminte comestibile – le gasim si in comert. Uleiul obtinut din acele de pin prin distilare este utilizat in medicina. In Suedia (dar nu numai acolo!), iarna, se face chiar un "ceai" din ace si conuri tinere de Pinus nigra (pinul negru european, numit si pinul austriac). 
Compania Apidava ne propune un produs inedit: dropsuri cu miere si esenta naturala de pin. Acestea contin 12% miere si sunt fabricate in Franta dupa o reteta traditionala, fiind adevarate delicatese! Gustul deosebit al ingredientelor apicole este imbogatit de nota aromatica specifica a pinului. De asemenea, in aceste bomboane, calitatile mierii se adauga beneficiilor pinului, despre care stim ca este antireumatismal, antiinflamator si antiseptic la nivelul aparatului respirator, antigripal, antitusiv, bronhodilatator, anticicatrizant, calmant, tonic general si al sistemului nervos, ba chiar si afrodiziac.
Pinul are multe alte beneficii pentru sanatate. Sunt utile acele, conurile, scoarta, rasina si, desigur, uleiul essential, care poate fi extras din acestea. Scoarta din partea interioara poate fi uscata si consumata ca atare, avand un continut nutritional de calitate, iar din ace se prepara o infuzie sanatoasa. Indiferent in ce forma consumam pinul, vom introduce in organism mari cantitati de vitamina C (ceea ce este neobisnuit pentru un copac). Iar vitamina C este, cum stim, un element esential al sistemului nostru imunitar, caci stimuleaza productia de celule albe si are calitati antioxidante care previn bolile si afectiunile cronice. Mai mult, vitamina C e un component esential al colagenului, care e necesar pentru crearea de noi celule, fibre musculare, tesuturi si vase sangvine.
Acele si scoarta de pin contin mari cantitati de vitamina A, alaturi de alte carotenoide. Aceste elemente actioneaza ca antioxidanti in organism, ajutand mai ales ochii, prevenind cataractele, imbunatatind vederea si incetinind degenerescenta maculara. Reducand stresul oxidativ din sistemul ocular, ceaiul de pin ne pastreaza vederea buna si la varste inaintate.
Vitamina A face insa mai mult decat sa ne imbunatateasca vederea – ea previne si stresul oxidativ de la nivelul pielii, ajutand pielea sa arate tanara si fara riduri, prin eliminarea radicalilor liberi. Mai mult, vitamina C ajuta la grabirea procesului de vindecare, iar vitamina A reduce petele si cicatricile, chiar si acneea. Aceste doua vitamine ajuta si parul sa arate stralucitor si sanatos, previn caderea parului si formarea de matreata.
Infuzia din ace de pin are si calitati antiseptice naturale. Dupa ce indepartam acele din bautura, o lasam sa se raceasca, apoi o folosim in uz extern, combinata sau nu cu uleiuri. O aplicam pe piele, mai ales pe rani, ca sa prevenim infectarea sau patrunderea agentilor patogeni in organism. Atunci cand consumam infuzia, ea are acelasi efect, din interior – ajuta la eliminarea patogenilor si microbilor din corp.
Compusii organici din acele de pin ajuta la reglarea sistemului circulator si cresc productia de celule rosii, ceea ce duce la o oxigenare crescuta a organelor interne, la cresterea energiei si la prevenirea anemiei si oboselii cronice.
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa