Li se spunea candva... plamanii Dunarii. Erau acele alveole de apa prin care fluviul respira primavara ori toamna, cand veneau apele mari. Baltile din lunca Dunarii, pe care le usca Baltaretul, vantul caldicel ce incepea a bate spre sfarsitul iernii, baltile acelea pline de peste nu mai sunt ce au fost. Ne-au ramas insa retetele acelor vremuri, cum ar fi si aceasta, pe care am aflat-o in satul giurgiuvean Greaca.

A venit vremea sa dam din nou iama prin camari si sa gatim mancaruri aflate din vechile carti de bucate. Pe la 1888, cand romanul se invatase deja sa aiba-n bucatarioara, pe raft, carti de soiul acesta, publicate in dulcele lui grai, in vremea aceea apare si volumul la care vrem sa facem referire. Prin retetele cu ingrediente simple si usor de gatit, da masura a ceea ce-n epoca insemna a gati sanatos. Din acest volum, va propunem reteta Fasole verde gatita mocaneste.

Despre bucatele din Tansa, sat de razesi din buza Iesilor, mi-a vorbit mai demult pictorita naiva Catinca Popescu, veche si buna prietena din Bacaul tutelar al amintirilor mele de tinerete. Pictorita a satului natal, cu lanurile lui de floarea-soarelui si stupinele raspandite pe coaste de deal, imi povestea despre bucatele din casa parintilor, agricultori si apicultori, pentru care aurul mierii era adevarata avere. Nu-i de mirare, deci, ca-n iernile bogate-n zapezi, gateau batranii ei... Dovleac copt, cu miere.

Doua retete mi-au incantat copilaria si mi-au pus la grea incercare, la varsta frageda, judecata si cunostintele mele despre natura si despre rosturile fiintelor vii. Mama, in bucataria ei de la bloc, cu mobila noua si aragaz, ne pregatea... lapte de pasare. Dulce pretios, care-si avea corespondent in iles-flottantes din gastronomia franceza. Bunica, indiferent de anotimp, ne facea... lapte de bou. Ni-l aducea fierbinte, in strachina de lut, cu bucati de mamaliga rece, din ajun, dand fiecaruia dintre nepoti cate o linguroaie de lemn, s-avem cu ce-l duce la gura. Laptele de bou din copilarie are si el o reteta.

In orice bucatarie, puteti gasi langa sticla de ulei, o sticla de otet. In afara de gatit, otetul are multiple intrebuintari. Datorita aciditatii sale, otetul poate fi un inlocuitor al multor substante chimice, dar si un excelent remediu terapeutic.
Imi aduc aminte cum, dupa ce tata batea pe batator covorul, venea mama cu un lighean cu apa si otet. Inmuia o perie in solutia obtinuta, il peria si improspata culorile. Si voua va poate fi de ajutor otetul! Puteti sa curatati calcarul de pe vasul de toaleta, robinete sau capul de dus cu o solutie de otet. Puteti curata masina de spalat punand un litru de otet in locul detergentului si facand un ciclu complet de spalare, cu masina goala. Economisiti astfel banii pe care-i dati pe produsele anticalcar.

Reteta pe care v-o daruiesc astazi am primit-o in dar de la Mama Luta din Ampoita, celebritate a satului de la poalele Apusenilor, loc unde se zice ca ar fi poposit si Dumnezeu, intr-una dintre peregrinarile sale pe pamant. Pe Valea Ampoiului a gasit salas de odihna si tarani vrednici, care l-au omenit cu placinta pe lespede si cu... ciorba de fasole cu laste de casa. Cum se prepara aceasta ciorba?

Mai avem pana la Pasti. Nici in post nu am intrat inca. Dar, asa cum taranul roman isi face vara sanie si iarna car, de pe acum ar trebui gospodinele sa-si intocmeasca meniul pentru ziua cea luminata. Nu de alta, dar trecand deunazi prin Mehedinti, pe la Strehaia, dada Ileana ne-a adus aminte de reteta de Miel cu spanac, pe care vrem sa v-o daruim si domniilor voastre. Si mai zicea dada Ileana ca, la ziua sorocita, bine-ar fi sa aveti pregatita, la-ndemana, si o ulcica de vin rosu de prin partea locului, o Feteasca Neagra de Vanju Mare.

O aroma puternica si senzuala din exotica Indie leaga cerul si pamantul. Un dar al naturii, pentru ca toti oamenii sa se invaluie in parfumuri divine. Orasul Kannauj din India "respira" arome senzuale de santal, trandafiri, iasomie si sofran. In piete se vand cutii sau vase sculptate in lemn de santal, podoabe lucrate cu migala, sticlute cu esente. In interiorul templelor, preotii pregatesc dupa reguli stricte chandan, un amestec obtinut din macinarea foarte fina a lemnului de santal, inmuiat apoi cu apa si pudra de sofran. Aceasta pasta foarte aromata este folosita in cadrul ceremonialurilor religioase, hindusii atingandu-si fruntea sau pieptul.

Cand, prin 1918, vizita Manastirea Ratesti, Nicolae Iorga admira casutele-chilii ale celor 60 de maicute, scriind ca, in locul acesta, se simte ca intr-o statie de aer: oaspetii se vedeau mai mult decat surorile, iar unele locuinte ii pareau niste vile in stil nou. Daca astazi istoricul ar ajunge la manastirea ascunsa intre dealurile buzoiene, s-ar intrista vazand-o in starea de-acum, dupa alunecarile de teren din ultimii ani. Biserica veche, pictata de Nicolae Teodorescu si de nepotul sau, marele Gheorghe Tattarescu, necesita serioase interventii de consolidare si restaurare. Sunt insa cateva repere la Ratesti care au ramas ca-n vremea lui Iorga. Intre ele, si retetarul maicutelor. Cu ani in urma, de la Maica Domitiana, aflam reteta Tocanei manastiresti.

Hribii, cu haina lor maronie, rotunjori si bonomi ca niste... burghezi parizieni din veacul XIX! Odata ce ati poposit cu ei in bucatarie, puteti totusi sa faceti un lucru: sa inchideti ochii si, tragand in piept mirosul de reavan, de frunza umeda, de pamant, sa va imaginati pentru o clipa ca sunteti in padure. Dar cum ii preparati?

Nu-s nici pe departe vreo experta. Sunt doar un om preocupat sa manance cat poate de sanatos, cat mai putin spre deloc semipreparat. Apoi bucuria copiilor mei, cu linguritele la inaintare si mustatile lipicioase, nu este compensata de nici-o cutie colorata si nici o punga congelata. Am zis ca-ncerc sa limitez consumul unor alimente ce mi-ar putea afecta traseul pe-un termen nedefinit. Nici nu ma preocupa sa-l definesc, imi testez si vointa si limitele intrucat timpul nu iarta pe nimeni! Sa nu credeti insa ca eu nu gust! Tocmai, ca-s mai pofticioasa decat puii de om laolalta! Incerc, combin, gustam. Merge, va spun! Nu? Apoi nici ca zic ceva.

Zilele acestea, in care pare ca lumea toata da fuga-fuga pe Valea Prahovei si mai departe, spre Brasov, va starnim rostogolul delicioaselor amintiri cu o fabuloasa friptura de purcel, tologita in sos de bere si aromata cu frunze de telina. Sosul de bere poate nu va pare... romanesc, dar el inca este apanajul unor bucate din Tara Barsei, in care hameiul si-a aflat o adevarata patrie. Si berea, asijderea. Ce-ar fi s-o punem in sos?

La Harjauca, pe Valea Ichelului, in Basarabia, manastirea veche de trei veacuri, am gasit-o pe Valentina Podgurschii, cea care gateste pentru sfintii parinti, si am aflat-o pregatind o reteta cu un nume straniu: Tolstolob umplut! Tolstolobul este, in Basarabia, numele dat crapului fitofag cu capul lat. Pregatirea lui este speciala, pentru ca trebuie sa scoti carnea fara a vatama capul, pielea si coada. Pentru aceasta, pestele se curata de solzi, se taie pe burta si se jupoaie asa cum ai jupui un carlan. Coloana vertebrala se taie de la cap si de la coada.

Potarnichile! Pasaruici mari abia cat pumnul unui barbat invatat cu munca la camp ori la padure. Oratanie la care nu avea acces tot omul odinioara, cum nici azi nu se incumeta multa lume sa pofteasca. Astazi am rememorat o reteta fastuoasa, pe care arareori o pregateau gospodinele din satul bunicii, numind-o, cu un soi de reverenta in glas: potarnichi boieresti, caci demult de tot se gatea la conacul frumoasei grecoaice, nevasta boierului de prin partea locului.

Caisul este un foarte apreciat pom fructifer, de talie mica si medie, din familia Rosaceae. Numele sau latin, Prunus armeniaca, se traduce prin prun armenesc (din Armenia). S-ar parea ca originea sa nu este neaparat Armenia, ci mai degraba China, Himalaya si alte parti temperate ale Asiei, zone in care a fost cultivat cu doua milenii inainte de Hristos pentru fructele sale delicioase. Armeniaca vulgaris, caisul salbatic, din care se trage caisul, a fost declarat specie amenintata din cauza ca e pe cale de disparitie in zonele sale natale: China, Uzbekistan, Kazahstan si Kirghistan. Astazi, caisul este cultivat in regiuni cu clima calda si temperata de pe tot globul, mai ales in zona Mediteranei, in Orientul Mijlociu si in Asia Mica. Cei mai mari producatori mondiali sunt Turcia, Iran, Uzbekistan, Italia si Algeria, iar 90% din productia SUA se obtine in California. Nu sunt potrivite climatele prea umede, care strica fructele. Exista cateva specii inrudite cu caisul: Prunus siberica (Siberia, nordul Chinei, Manciuria), Prunus mandshurica (Manciuria, Coreea), Prunus dasycarpa (caisul purpuriu) si Prunus mume (caisul japonez).

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata reteta munteneasca Zabic. Reteta este folosita in Muntenia si a fost preparata la restaurantul cu specific romanesc Casa Oprescu, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti! Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Zabic, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

Prima voastra rezolutie pentru anul 2015 este sa aratati si sa va simtiti excelent? Atunci detoxifierea dupa sarbatori este primul pas pe care il puteti face chiar acum catre o forma fizica de invidiat! Bucurati-va de beneficiile unor retete de smoothie care va vor ajuta sa eliminati rapid toxinele din organism si va vor energiza din plin. Le puteti pregati in doar cateva minute cu ajutorul mixerului vertical Infiny Force de la Tefal.

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata reteta Tocana munteneasca. Reteta este folosita in Muntenia si a fost preparata la restaurantul cu specific romanesc Casa Oprescu, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti! Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Tocana munteneasca, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta romaneasca Placinta cu dovelac. Reteta a fost preparata de Celebration Garden si poate fi degustata zilnic la restaurantul cu specific romanesc din str. Pajurei, nr. 1, Bucuresti. In luna decembrie, programul de educatie culinara 50 de saptamani in bucatariile lumii a promovat bucataria romaneasca.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta romaneasca Gulas ardelenesc. Reteta a fost preparata de Celebration Garden si poate fi degustata zilnic la restaurantul cu specific romanesc din str. Pajurei, nr. 1, Bucuresti. In luna decembrie, programul de educatie culinara 50 de saptamani in bucatariile lumii a promovat bucataria romaneasca.

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata reteta Placinta olteneasca. Este un tip de placinta specific Olteniei si poate fi preparata din aluat de foietaj cu praz si branza. Reteta a fost preparata la restaurantul Celebration Garden, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti! Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Placinta olteneasca, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

Crizantema (Chrysantemum) este o planta cu flori perena, care face parte din familia Asteraceae, fiind originara din nord-estul Europei si din Asia. Este o floare frumoasa si interesanta, caci este una dintre ultimele flori mari, spectaculoase care infloresc inainte de venirea iernii. Atat prin aparitia ei intarziata, cat si pentru frumusetea ei, este una din putinele flori care rivalizeaza cu trandafirul, fiind numita si regina toamnei.
Numele ei provine din chrysos, care in greaca inseamna aur, si anthemon, care in greaca inseamna floare. La noi mai este numita tufanea, dumitrita sau margareta de toamna. A inceput sa fie cultivata cu 1.500 de ani inainte de Hristos, de catre chinezi. In anul 1630 se cunosteau deja peste 500 de soiuri si varietati de crizantema. Insa in Europa nu a ajuns la fel de repde ca mirodeniile orientale. Abia in 1789 a fost folosita la infrumusetarea gradinilor regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei, cu doar cateva luni inainte ca acesta sa fie executat, in valtoarea evenimentelor declansate de Revolutia Franceza. Crizantema a ajuns in America in anul 1798, cand colonelul John Stevens a importat o din Anglia varietate numita Dark Purple.