Lectia, prima premiera a anului la Teatrul Nottara

Imprimare

Primaria Municipiului Bucuresti, prin Teatrul Nottara, anunta prima premiera a anului, o montare inedita a celebrei piese Lectia de Eugène Ionesco, (traducerea: Vlad Russo si Vlad Zografi), in regia si light-design-ul lui Felix Alexa. Scenografia este semnata de Carmencita Brojboiu, iar in distributie ii regasim pe Gabriel Rauta, Cristina Juncu si Catrinel Dumitrescu. Spectacolul este programat joi, 4 martie, si vineri, 5 martie, in Sala George Constantin, de la ora 19:00.
Mai actuala ca oricand, Lectia lui Eugène Ionesco reaminteste riscul de a ne pierde umanitatea, emotia, empatia atunci cand excesul de putere, oricum si in orice sfera este exercitata, ajunge sa puna stapanire pe ratiune si sa duca, treptat, la dezumanizare.

Versiunea propusa de Felix Alexa urmareste, cu finete psihologica si solutii regizorale surprinzatoare, raporturile interumane intre cele trei personaje – Profesorul, Eleva si Menajera – care devin simboluri ale unei lumi din care dispar echilibrul, compasiunea, afectiunea, cu valori rasturnate, in care limbajul insusi si-a pierdut sensul. In acesta lume cu valori inversate, Profesorul nu mai este cel care indruma, ci tiranul care striveste ultima urma de entuziasm si inocenta, in timp ce constiinta ramane tacuta si complice.

Felix Alexa, regizorul piesei, afirma: Am iubit dintotdeauna Lectia lui Eugène Ionesco, aceasta piesa aproape perfecta, cu o constructie si o dezvoltare dramaturgica ce surprind la fiecare noua lectura. Dar niciodata nu mi s-a parut mai actuala, mai percutanta, cinica, emotionanta, dar si nelinistitoare totodata, ca acum, repetand acest text in plina pandemie.
Lumea cea noua in care traim, crizata si rasturnata pe dos in multe privinte, aflata nu numai in criza sanitara sau economica, dar si intr-una morala si emotionala, a devenit, suprinzator, cel mai favorabil context pentru reinterpretarea celebrului text ionescian. Caci Lectia ne vorbeste, pana la urma, despre o apocalipsa multipla, a limbajului, a realitatii concrete, imediate, a relatiilor umane si a propriei identitati. O apocalipsa senzuala, violenta si plina de umor. Pentru mine, absurdul piesei vine din disfunctionalitatea armonioasa, paradox valabil in cazul Lectiei, a detaliilor realiste ce compun situatiile si personajele. Detalii duse la extrem, puse sub lupa, marite pana la deformare, care alcatuiesc cu precizie matematica, asemenea unui ritual, noua realitate a Profesorului, in care totul devine posibil.
O lume in care si cea mai precisa stiinta, aritmetica, o ia complet razna pe muzica unor arii de opera celebre.
Dar aceasta dereglare contine in ea si o poezie aparte, cea a sfarsitului. Caci ce sfarsit poate fi mai absurd si mai poetic in acelasi timp decat repetarea la nesfarsit a aceluiasi ritual, infaptuit zilnic de Profesor, ca o moarte continua si imposibila. Un „perpetuum mobile” transformat in apocalipsa zilnica.


Scrisa in 1950 si montata, pentru prima oara, la Théatre de Poche Montparnasse din Paris, in 1951, Lectia se joaca in continuare pe scene din intreaga lume cu acelasi succes. Indiferent de cheia in care este realizata, piesa lui Eugène Ionesco ramane un semnal de alarma cu privire la riscurile perfide ale abuzului de putere, fie ca este pe plan politic, social sau personal.

Eugène Ionesco declara, intr-un interviu realizat de Judith Jasmin, in 1961, pentru Radio Canada: Pentru mine, teatrul trebuie sa fie foarte simplu si grotesc. Lumea imi pare grotesca, absurda, ridicola, dureroasa. Nu viata e aburda, nici istoria. E foarte logica, poti s-o explici, poti sa-ti dai seama ce se intampla. Nu exista ceva intrinsec absurd in existenta noastra. Existenta noastra in sine o gasesc inimaginabila, neverosimila.
Ma simt ca si cum as fi detasat de lume si ma uit la ea ca la un spectacol pe care nu pot sa-l inteleg. Trebuie sa exist in aceasta lume, dar ii simt nesiguranta, stranietatea, caracterul neverosimil.
Pentru mine, lumea este o comedie, pentru ca este ridicola si tragica. Comedia este, pentru mine, o latura a tragediei. Comedia este mai tragica decat tragedia insasi. Tragedia are reguli: un personaj care se lupta cu destinul. Comedia nu are reguli. Este tragica pentru ca nu exista destin. Atunci cand te lupti cu destinul, viata capata un sens.


Biletele pot fi achizitionate online pe www.nottara.ro sau de la agentia teatrului (luni-duminica, 10:00-20:00).