Inaltarea Sfintei Cruci

Imprimare

Inaltarea Sfintei Cruci reprezinta cea mai veche si, totodata, cea mai importanta sarbatoare din calendarul ortodox consacrata cinstirii Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Data de 14 septembrie marcheaza ziua descoperirii Sfintei Cruci de catre Imparateasa Elena si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in anul 335. Aceeasi data aminteste si de un alt eveniment, petrecut trei secole mai tarziu, respectiv recuperarea Sfintei Cruci de la poporul persan, in timpul domniei imparatului bizantin Heraclius, si depunerea ei in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, cunoscuta, de altfel, ca Biserica Sfintei Cruci.

Aceasta sarbatoare a fost celebrata, la inceput, doar la Ierusalim, in Cetatea Sfanta pastrandu-se Crucea Rastignirii Domnului, dar in decursul secolului al V-lea sarbatoarea a patruns si in lumea bizantina, fapt ce a culminat cu aducerea Sfintei Cruci la Constantinopol.
In Biserica Ortodoxa, dimineata zilei de 14 septembrie se marcheaza prin ritualul scoaterii Sfintei Cruci din altar, spre inchinare. Este comemorata astfel ceremonia inaltarii solemne a Sfintei Cruci din anul 335. Inaltarea Sfintei Cruci este zi de post, deoarece evenimentul ne aduce aminte de patimile Mantuitorului.
Inchinarea in fata Sfintei Cruci este un semn de veneratie pentru Iisus Hristos, care a suferit moartea pe cruce, aducandu-Se pe Sine ca jertfa pentru mantuirea intregului neam omenesc. In traditia Bisericii, Crucea este asemanata cu un altar al jertfei Fiului lui Dumnezeu, care a sfintit lemnul prin insusi sangele Lui. Crucea devine, astfel, mijloc al mantuirii noastre, avand putere sfintitoare: ca obiect material, Crucea este asezata pe turlele bisericilor si pe sfanta masa din altar. Crucea mare, pe care este pictat Mantuitorul Hristos rastignit, sta in spatele sfintei mese, in lipsa Crucii neputandu-se savarsi Sfintele Taine. Prin Cruce si prin semnul Sfintei Cruci sunt sfintite, in timpul Sfintei Liturghii, apa, untdelemnul si Darurile - painea si vinul, care se transforma in Trupul si Sangele Domnului.
In calendarul popular, data de 14 septembrie marcheaza hotarul dintre vara si toamna. Se crede ca in aceasta zi reptilele se retrag in adaposturile lor subterane, pentru a reiesi la lumina la 17 martie, de sarbatoarea Sfantului Alexie. Tot acum se culeg ultimele plante de leac, precum navalnicul sau matraguna. Impreuna cu busuiocul si alte flori, acestea sunt duse la biserica pentru a fi sfintite si asezate in jurul crucii sau la icoane. Odinioara, se obisnuia ca busuiocul sfintit de ziua Inaltarii Sfintei Cruci sa fie pus la stresinile caselor, pentru a le feri de rele, mai ales de trasnet.
In calendarul ortodox, a doua mare sarbatoare inchinata cinstirii Sfintei Cruci este Duminica a treia din Postul Pastilor, numita si Duminica Crucii. De asemenea, in data de 7 mai se praznuieste pomenirea aratarii semnului Sfintei Cruci pe cer in timpul domniei Imparatului Constantin cel Mare. Potrivit istoricului Eusebiu, Constantin a vazut pe cer, in timp ce se indrepta spre locul bataliei cu Maxentiu, fiul imparatului Maximian, o cruce stralucitoare, cu inscriptia In hoc signo vinces, adica Intru acest semn vei invinge. Apoi, in timpul noptii, insusi Mantuitorul Hristos i s-a aratat in vis, cerandu-i sa puna semnul Sfintei Cruci pe stindardele soldatilor. Ascultand indemnul Mantuitorului, Constantin castiga batalia, iar in semn de multumire imprima, pe Arcul de Triumf ridicat la Roma, cuvintele Instinctu divinitatis, adica Prin inspiratie divina.
In serviciul divin zilnic oficiat in Biserica Ortodoxa, doua zile pe saptamana, miercurea si vinerea, sunt consacrate cinstirii permanente a Sfintei Cruci. (Oana-Ilinca Moldoveanu)