Sfanta Cecilia, patroana muzicienilor

Imprimare

Sfanta Cecilia, patroana muzicienilor, cantaretilor, compozitorilor si poetilor, este unul dintre martirii cei mai venerati de la inceputurile Bisericii. Numele ei, faptul ca a inaltat o biserica si ca a fost inmormantata intr-o cripta din catacombele Sfantului Callixt de la Roma sunt printre singurele dovezi istorice ale vietii Sfintei Cecilia, sarbatorita anual la 22 noiembrie.
Povestea Sfintei Cecilia s-a nascut, partial, din legende. Se spune ca Sfanta Cecilia a venit pe lume in instarita familie Caecilia din Roma, care a dat Imperiului Roman numerosi senatori. Cecilia era inzestrata cu toata frumusetea si inocenta pe care si le putea dori o tanara fata. Bogata, cultivata, era pasionata de arta, fiind deosebit de talentata la muzica. Pe cand era foarte tanara, si-a consacrat viata lui Dumnezeu, facand un juramant de castitate.

Ingerul
Impotriva vointei sale, tatal ei o marita cu un tanar pagan, numit Valerian. In ziua nuntii, in timp ce oaspetii petreceau in cantec si dans, Cecilia se retrage pentru a invoca protectia lui Dumnezeu in aceasta situatie dificila, cantand si recitand psalmii. Astfel a ajuns, in timp, Sfanta Cecilia sa fie venerata ca protectoare a muzicii. In noaptea nuntii, dupa ce mirii s-au retras in camera lor, Cecilia il roaga pe Valerian sa ii promita ca nu va spune nimanui secretul pe care ea i-l va dezvalui. Tanara fata ii spune ca are langa ea un inger care vegheaza asupra ei si ca, daca Valerian s-ar fi atins de ea in cadrul casatoriei, ingerul l-ar face sa se caiasca pentru dorintele sale. Cecilia ii mai spune ca, daca Valerian ii va respecta hotararea de a ramane fecioara, va fi si el aparat de inger. Valerian insa o roaga sa ii arate si lui ingerul, iar Cecilia ii raspunde ca, dupa ce se va boteza si el, ingerul i se va arata. Valerian ii promite Ceciliei sa ii respecte hotararea, fiind impresionat de credinta sotiei sale. Cu ajutorul papei Urban I, Cecilia reuseste sa il converteasca pe Valerian la crestinism. Pe cand se intorcea intr-o zi acasa, Valerian o gaseste pe Cecilia rugandu-se, un inger cu aripi de foc stand langa ea. Ingerul pune pe capul Ceciliei o coronita de trandafiri, iar pe capul sotului ei aseaza o coronita de liliac, spunandu-le: Primiti aceste coroane, sunt un semn de la Dumnezeu. Niciodata nu se vor usca si nu isi vor pierde parfumul. Iar tu, Valerian, cere-mi ce voiesti. Valerian ii spune ingerului ca si-ar dori ca fratele lui, Tiburcius, care ii era foarte drag, sa devina si el crestin. La putin timp dupa aceea, Tiburcius se converteste si este botezat de papa Urban I.
Cecilia si Valerian au continuat sa traiasca in feciorie, dedicandu-si viata actelor de caritate. Cecilia il slavea pe Dumnezeu prin cantec, acompaniindu-se adesea si de un instrument muzical. Prin credinta ei, Cecilia a reusit sa converteasca foarte multi romani la crestinism. Se spune chiar ca, intr-o singura zi, papa Urban I ar fi botezat mai bine de 400 de persoane.

Persecutiile
Insa viata lor linistita va fi intrerupta de persecutiile impotriva crestinilor. Pentru ca inmormantau martirii crestini in catacombele din afara Romei, Valerian si Tiburcius sunt arestati. Prefectul Romei, Almachius, ar fi incercat chiar sa ii oblige sa renunte la religia crestina, insa ei ar fi refuzat. Au fost condamnati mai intai la biciuire, apoi la moarte prin decapitare. Se spune ca Maximus, soldatul insarcinat cu aplicarea sentintei, ar fi avut o viziune cu sfintii martiri si s-ar fi convertit pe loc la crestinism, ceea ce i-ar fi adus si lui condamnarea la moarte. Valerian, Tiburcius si Maximus au fost executati undeva in afara Romei. Cecilia a inmormantat trupurile celor trei barbati in catacombele de pe Via Appia, ceea ce a starnit furia mai marilor Romei.
Insa pentru autoritatile romane ale vremii nu era deloc usor sa execute o fata provenind dintr-una din familiile de vaza ale Romei. Pentru ca nu o puteau executa public, Cecilia a fost inchisa in sudatorium (un fel de baie) chiar in casa ei din Trastevere, urmand sa se asfixieze din cauza aburului. Insa nici caldura si nici aburul nu au putut-o rapune. Dupa o zi si o noapte, Cecilia isi pierde cunostinta, iar prefectul ordona sa fie decapitata. La vederea sfintei, soldatul trimis sa o ucida se infricoseaza si loveste, cu mana tremuranda, de trei ori, insa in zadar. Pentru ca legea romana interzicea a patra lovitura, Cecilia a fost lasata sa zaca intr-o balta de sange. Imediat, crestinii au patruns in casa si i-au sters ranile cu hainele ei, fara sa o miste de jos.

Ultimele clipe
Cecilia a mai trait inca trei zile, timp in care nu a incetat nici o clipa sa se roage, sa propovaduiasca credinta si sa ii incurajeze pe saraci. Cand papa Urban I a sosit la capataiul ei, Cecilia i-a spus ca ii lasa casa pentru ca acolo sa se inalte o biserica si, cu ultimele puteri, si-a donat averea saracilor. Sfanta Cecilia si-a dat sufletul la data de 22 noiembrie a anului 230.
A fost inmormantata exact in pozitia in care a murit, intoarsa pe partea dreapta, cu fata catre pamant, intr-o cripta din catacombele Sfantului Callixt de pe Via Appia Antica din Roma, alaturi de cripta papilor, avand, la picioare, hainele cu care crestinii i-au sters ranile. Catacombele Sfantului Callixt sunt printre cele mai mari din Roma. Acest cimitir construit la jumatatea secolului al II-lea d.H. se intinde pe 15 hectare, acoperind 20 kilometri de galerii dispuse pe mai multe niveluri, la 20 metri sub pamant.

Moastele Sfintei Cecilia
In anul 817, papa Pascal I a vrut sa mute cateva mii de ramasite ale martirilor din catacombele care cadeau in ruina, in locuri mai sigure, la adapost de cotropitori. Insa ramasitele Sfintei Cecilia nu s-au putut gasi. Intr-o dimineata a anului 822, pe cand oficia slujba la Roma, Cecilia i s-a aratat papei Pascal I, dezvaluindu-i locul unde era inmormantata. In aceeasi zi, ramasitele sfintei au fost descoperite in catacombele Sfantului Callixt: Cecilia fusese depusa intr-un sicriu din lemn de chiparos, imbracata cu o rochie tesuta cu fir de aur, cu vesmintele impregnate de sange la picioarele ei. Tot atunci s-au descoperit si mormantul lui Valerian, cel al fratelui sau, Tiburcius, si cel al soldatului Maximus. Papa Pascal I a asezat moastele Sfintei Cecilia intr-un sarcofag de marmura alba, sub altarul principal al bisericii din Trastevere, care se va numi, mai tarziu, Titulus Sanctae Caeciliae: biserica inaltata de o femeie pe nume Cecilia. Ramasitele lui Valerian, Tiburcius si Maximus au fost asezate intr-un alt loc din capela.
In 1599, dupa mai bine de 800 de ani de la moartea ei, in timpul pontificatului papei Clement al VIII-lea  biserica Sfintei Cecilia a fost renovata, iar cardinalul Sfondrati a deschis sarcofagul si a gasit trupul Sfintei Cecilia intact: intoarsa pe partea dreapta, cu fata catre pamant, ca intr-un somn profund, ceafa sa pastrand inca urmele loviturilor. Vesmintele sale bogate nu isi pierdusera nici ele din frumusete. Se pare ca este un caz unic in istoria Bisericii ca trupul unui sfant sa se pastreze in pozitia decesului. La deschiderea mormantului Sfintei Cecilia, artistilor li s-a permis sa o picteze, iar mii de oameni au avut privilegiul de a o vedea in sarcofag, pentru ca, vreme de cinci saptamani, acesta a fost expus spre inchinare.
Acum, Cecilia si Valerian stau din nou alaturi, pentru eternitate: moastele lor si cele ale Sfantului Urban sunt adapostite de o bolta somptuoasa, sub marele altar al bisericii Sfanta Cecilia din Trastevere. Ceremonia inchiderii moastelor intr-un sicriu de argint si asezarea lor sub altar a avut loc in prezenta papei, slujba fiind oficiata de 42 de cardinali. In anul 1601, sculptorul baroc Carlo Maderno a impodobit altarul cu o statuie de marmura reprezentand-o pe Sfanta Cecilia in momentul mortii. O replica a acestei statui se afla in catacombele Sfantului Callixt, marcand locul unde a fost descoperit mormantul Sfintei Cecilia.

Patroana muzicienilor
Pana in Evul Mediu, patronul muzicienilor era Sfantul Grigorie cel Mare, insa o data cu fondarea Academiei de muzica de la Roma, in anul 1584, plasata sub protectia Sfintei Cecilia, ea a fost recunoscuta oficial ca protectoare a muzicienilor, a compozitorilor, cantaretilor, lutierilor si poetilor. Asocierea Sfintei Cecilia cu muzica dateaza de la sfarsitul secolului al V-lea, datorandu-se pelerinilor care veneau sa se inchine la moastele sale. Acest moment marcheaza aparitia numeroaselor reprezentari ale Sfintei Cecilia in picturi, fresce, mozaicuri si vitralii, dar si invocarea sa in rugaciuni. Poetul englez John Dryden este autorul Cantecului pentru sarbatoarea Sfintei Cecilia, in timp ce poetul Alexander Pope a compus o oda inchinata sfintei.
Din secolul al XV-lea, simbolul Sfintei Cecilia este orga. In diferite reprezentari picturale, Sfanta Cecilia este infatisata cantand la orga, harpa sau alte instrumente muzicale. Inainte, era intruchipata purtand pe cap o coronita de trandafiri sau tinand in mana o ramura de palmier. Cel mai cunoscut tablou infatisand-o pe Sfanta Cecilia este, poate, panza omonima a lui Rafael Sanzio, expusa la Pinacoteca Nazionale din Bologna. Astazi, una dintre cele mai vizitate catedrale gotice din Franta este catedrala Sfanta Cecilia din orasul Albi, situat la aproximativ 50 de minute de mers cu masina de Toulouse. Cu cei aproape 114 metri lungime si 40 metri inaltime, catedrala Sfanta Cecilia din Albi este cel mai mare edificiu de caramida din lume, o capodopera a stilului gotic din sudul Europei, inscrisa, din 2010, pe lista monumentelor din patrimoniul mondial UNESCO. (Oana-Ilinca Moldoveanu, Foto: Guillaume Piolle)