Biserica Ortodoxa praznuieste, anual, la data de 14 octombrie, pe Cuvioasa Maica Parascheva. La sat se intampla ca Sfanta Parascheva sa fie asimilata cu Sfanta Vineri, paraschevi insemnand, in limba greaca, vineri (ziua in care s-a nascut Cuvioasa Parascheva). Sfanta Parascheva se bucura de o cinstire deosebita mai ales in Moldova, intrucat moastele ei se gasesc, de 350 de ani, la Iasi.
Cuvioasa Parascheva a trait in prima jumatate a veacului al XI-lea. S-a nascut in Epivat (azi Boiados, in Turcia), intr-o familie de oameni cu frica de Dumnezeu. Se spune ca, la varsta de zece ani, a auzit citindu-se intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Cuvintele acestea au impresionat-o atat de mult, incat si-a impartit toate hainele saracilor.

Cativa ani mai tarziu, Cuvioasa Parascheva a hotarat sa se retraga in pustie. Urmand sfaturile calugarilor, a parasit Constantinopolul, indreptandu-se spre tinutul Pontului, oprindu-se la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a ramas vreme de cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, dorind sa-si petreaca restul vietii in locurile pe care le-au strabatut Mantuitorul Iisus Hristos si Sfintii Apostoli. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a stabilit la o manastire de calugarite, in pustiul Iordanului, unde a trait in post si rugaciune, intocmai ca Sfantul Ioan Botezatorul, ca Maria Egipteanca sau ca atatia alti oameni cu o viata duhovniceasca aleasa. Intr-o noapte, insa, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Trecand prin Constantinopol, s-a indreptat spre Epivat, localitatea unde se nascuse, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Ajunsa din nou acasa, Cuvioasa se ruga neincetat astfel: Doamne Iisuse Hristoase, am lasat toate si dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Si acum, indura-te Doamne, spune ingerului bland sa ia cu pace sufletul meu. Impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat astfel sufletul.
A fost ingropata ca o straina, nimeni nestiind cine era. Insa Dumnezeu, voind sa o proslaveasca, le-a descoperit localnicilor in chip minunat cine era acea straina.
Se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestina. Sapand groapa, ei au gasit trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. In noaptea urmatoare, unuia dintre crestinii care sapasera groapa i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia l-a mustrat pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Imparateasa pe care o vazuse in vis nu era alta decat Cuvioasa Parascheva, care i-a spus sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze la loc de cinste. Tot in noaptea aceea, o alta femeie credincioasa a avut aceeasi viziune. Credinciosii de acolo, auzind de visul celor doi, au inteles ca este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Epivat. Inca de la inceput, in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste, au avut loc vindecari miraculoase. Se spune ca drept-credinciosii crestini din Epivat au ridicat o biserica chiar pe locul unde au trait parintii ei si unde Cuvioasa vazuse lumina zilei.
Moastele Cuvioasei Parascheva au stat in biserica Sfintii Apostoli din Epivat timp de aproximativ doua sute de ani, savarsindu-se multe semne si minuni in jurul lor. Vestea despre acestea s-a raspandit in toata Peninsula Balcanica si in Asia Mica, incat multi credinciosi greci, bulgari si romani din aceste locuri se indreptau spre Epivat ca sa se inchine la cinstitele ei moaste si sa-i ceara sa mijloceasca in fata tronului ceresc pentru ei.
Evenimentele politice care au avut loc in secolele urmatoare au facut ca moastele ei sa fie stramutate in mai multe locuri. La Tarnovo, in Bulgaria de astazi, moastele Cuvioasei Parascheva au ramas timp de 160 de ani. Dupa cucerirea orasului de catre turci, in 1393, moastele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad, unde au ramas pana in anul 1521, cand turcii au cucerit si acest oras, iar Serbia a fost transformata in pasalac. Se spune ca sultanul a cerut patriarhului de la Constantinopol sa le cumpere, spunandu-i ca daca nu le va cumpara le va arunca in mare. Patriarhul de la acea data a hotarat ca ele se fie duse la Constantinopol, fosta capitala a Imperiului Bizantin (cucerit de turci in 1453, care i-au dat numele Istanbul), cumparandu-le de la sultan cu 12.000 de ducati. In drum spre marele oras intemeiat de imparatul Constantin cel Mare, cinstitele moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost expuse din loc in loc pentru a fi vazute si sarutate de credinciosii ortodocsi din Peninsula Balcanica.
Dupa 120 de ani, moastele au fost stramutate pentru ultima oara, spre pamant romanesc, de aceasta data. In anul 1641, dupa ce Vasile Lupu al Moldovei a platit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol, patriarhul Partenie I cel Batran a hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei Parascheva. Racla cu cinstitele moaste a fost transportata cu o corabie pe Marea Neagra, fiind insotita de trei mitropoliti greci. La Iasi, au fost intampinate de Vasile Lupu, de Mitropolitul Varlaam si de episcopii de Roman si Husi, de cler si de credinciosi. La 13 iunie 1641, cinstitele moaste au fost asezate in minunata biserica a manastirii Sfintii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, ramanand aici pana in anul 1884, cand au inceput lucrarile de restaurare a sfantului lacas, atunci fiind mutate in paraclisul manastirii.
In seara zilei de 26 decembrie 1888, dupa slujba vecerniei, o lumanare din sfesnicul de langa racla din lemn in care erau asezate cinstitele moaste a ramas aprinsa din neatentie; peste noapte sfesnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era asezata racla, arzand mocnit toata noaptea, prefacand totul intr-un morman de jar. A doua zi dimineata, s-a constatat ca cinstitele moaste ramasesera neatinse, aceasta fiind inca o minune savarsita prin puterea lui Dumnezeu.
Moastele Cuvioasei au fost adapostite provizoriu in altarul paraclisului de la manastirea Sfintii Trei Ierarhi, apoi stramutate in noua Catedrala Mitropolitana din Iasi, care fusese sfintita cu putin timp mai inainte, la 23 aprilie 1887. Aici se gasesc si astazi, fiind cinstite de obstea drept-credinciosilor moldoveni, Sfanta Parascheva fiind socotita ca o adevarata ocrotitoare a Moldovei.
In ziua de 14 octombrie, cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva are loc in bisericile si manastirile de pe tot cuprinsul tarii. La tara, traditiile legate de praznuirea Sfintei Parascheva se pastreaza cu sfintenie: se spune ca asa cum va fi vremea pe data de 14 octombrie, asa va fi pana pe 26 octombrie, de Sfantul Dimitrie. Pe 14 octombrie se fac praznice pentru morti, si, ca de orice sarbatoare, se tine post si nu se lucreaza.
In Bucuresti, doua dintre bisericile unde credinciosii se pot ruga la icoana Sfintei Cuvioase Parascheva sunt Biserica Razoare (Drumul Sarii, nr. 119, Sector 6) si Biserica Sfanta Vineri - Drumul Taberei (Strada Brasov, nr. 21C, Sector 6). In fiecare an, vesmintele cu care au fost imbracate moastele Sfintei Parascheva sunt daruite unei biserici sau unei manastiri in semn de pretuire. In anul 2000, vesmintele Sfintei Parascheva au fost daruite Bisericii Sfanta Vineri din Drumul Taberei, Bucuresti. Asezate la loc de cinste, langa icoana sfintei, sunt vizitate cu evlavie de credinciosii din aceasta parohie si nu numai. (Oana-Ilinca Moldoveanu)