In fauna mitologica romaneasca, Pasarea Maiastra este considerata regina pasarilor, mesagera a zanelor. Ca orice fiinta supranaturala inzestrata cu puteri magice, este destul de scumpa la vedere, frumusetea ei unica si lumina celesta pe care o raspandeste incantand doar privirea celor cu adevarat privilegiati. Despre cantecul ei, care nu rasuna decat in singuratate, se spune ca ar intineri orice ascultator.
Pasarea Maiastra, pasare justitiara, posedand o putere magica inepuizabila, apartine Taramului Celalalt, traind izolat si neexpunandu-si splendidul penaj multicolor decat foarte rar. D.N. Popescu o descrie ca fiind o pasare maiastra, a carei cantare intrece toate muzicile pamantesti si care are darul de a ghici viitorul si de a citi in inimile oamenilor. In acest sens, ipostaza oraculara a Pasarii Maiastre este confirmata si de baladele populare romanesti:
Codrule, orice-i vede
Nu spune la maica me;
De mi-i vede mort in tine
Spune maicii ca mi-i bine;
De mi-i vede c-am murit
Spune-i ca nu m-ai talnit;
Lasa-mi frunza de-nvalit,
Crengile de-acoperit,
Sa ganea c-am adurnit.
Vantul noaptea si-a sufla,
Crangile le-a negura
Si pa mine m-or afla.
Cine m-a afla pa mine
Om pemintean n-a si nime,
Numa Pasarea Maiastra
S-a zbura maicii-n fereastra
Si maicii i-a povesti
Unde mi-am putut muri:
In mijlocu padurii
Ducand doru baditii;
In mijlocu codrului
Ducand doru dorului.
In versiunea legendei propuse de D.N. Popescu, Pasarea Maiastra poarta numele melodios Andilandi, fiind, de fapt, o zana inaripata (transformata in pasare din cauza unui blestem), care traieste in palatul zanelor din imparaţia Ielelor, spre soare-rasare.
O astfel de pasare cu insusiri exceptionale se intalneste in aproape toate culturile.
De exemplu, Pasarea Phoenix, despre a carei frumusete unica se vorbeste din Europa pana in Orientul Mijlociu si in America, este un echivalent al Pasarii Maiastre. Ceea ce individualizeaza misterioasa fiinta inaripata despre care se spune ca s-ar fi nascut dintr-un ou de aur ce plutea pe apele Oceanului Primordial este capacitatea de a se mistui in flacari si de a renaste din propria cenusa, ca simbol al focului creator si, totodata, distrugator al lumii. Pentru crestini, Pasarea Phoenix este o pasare sacra, fiind asociata Arhanghelului Mihail.
De asemenea, Pasarea de Foc este echivalentul Pasarii Maiastre in mitologia slava. In basmele rusesti, ea apare ca o pasare miraculoasa, inzestrata cu un penaj cu sclipiri de aur si argint si cu ochi stralucitori precum cristalele. Se spune ca o singura pana a Pasarii de Foc poate lumina o camera intreaga. Frumusetea si nemurirea le datoreaza merelor de aur pe care le mananca. Atunci cand canta, din pliscul ei izvorasc perle, trilurile sale avand darul de a le reda vederea celor orbi.
In vechea traditie chineza se vorbeste de o Pasare Rosie, denumita Feng Huang, ocrotitoare a iubirii nemuritoare. Ea poate fi considerata o intruchipare a simbolului Yin-Yang, Feng desemnand pasarea mascul, iar Huang - pasarea femela.
Pasarea Maiastra din legendele romanesti se aseamana si cu Pasarea Simorgh, mentionata in cultura persana, simbol al intelepciunii divine si al perfectiunii umane.
Poate ca descrierea cea mai plastica a Pasarii Maiastre este cea imaginata de Petre Ispirescu in basmul omonim:
Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari, care era cu mii de mii de vopseli, penele ei straluceau ca oglinda la soare; iar turnul bisericii nu se mai surpa; pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. Un lucru se baga de seama; pasarea se parea a fi muta, caci nu da nici un viers, si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers, pentru care si imparatul, cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei, se mahnea ca pasarea nu-i canta. - Petre Ispirescu
Zborul si frumusetea inefabile ale Pasarii Maiastre au fost imortalizate, de catre Constantin Brancusi, in sculptura aleasa, in anul 2000, drept sculptura secolului XX.
Pasarea maiastra este un simbol al zborului ce il elibereaza pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu doua mari probleme. Trebuia sa arat in forma plastica sensul spiritului, care este legat de materie. Concomitent, trebuia sa fuzionez toate formele - intr-o unitate perfecta. Chiar formele contradictorii trebuiau sa se unifice intr-o comuniune noua, finala, in filosofia mea asupra vieţii, separarea materiei de spirit si orice soi de dualitate raman o iluzie. Sufletul si lutul formeaza o unitate. Prin acest oval al trupului Pasarii maiestre, eu am separat si am combinat doua miscari imperioase - una deasupra ovalului si alta dedesubt. Ma intrebam singur: cum trebuie sa balansez oare formele pentru a da Pasarii un sens al zborului - fara efort? Dupa cum observaţi, am reusit cumva sa fac ca Pasarea maiastra sa pluteasca. - Constantin Brincusi (Oana-Ilinca Moldoveanu)