La 6 ianuarie, Biserica Ortodoxa praznuieste Botezul Domnului sau Boboteaza, zi care incheie ciclul sarbatorilor de iarna. Sarbatoarea reprezinta botezul in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare. Boboteaza mai este cunoscuta sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului sau Descoperirea Cuvantului Intrupat.

Boboteaza - Epifania
La 30 de ani, Iisus Hristos vine din Galileea la raul Iordan, unde Sfantul Ioan Botezatorul predica si boteza cu botezul pocaintei, ajutandu-i pe oameni sa se caiasca pentru pacatele lor. Luminat de Duhul Sfant, Sfantul Ioan il recunoaste, zicand multimii: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii (Ioan 1, 29). Mantuitorul Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa ce la inceput refuza, dintr-o smerenie profunda, adresandu-i-Se Mantuitorului prin cuvintele Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine (Matei 3, 14), primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos, cerurile s-au deschis, Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Dumnezeu Tatal a marturisit: Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit! (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos dobandeste si un alt sens: cel al Epifaniei, al aratarii Sfintei Treimi, moment in care Fiul lui Dumnezeu, Mesia, este descoperit Sfantului Ioan si, prin acesta, poporului lui Israel.
Mantuitorul s-a botezat cu botezul Sfantului Ioan nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta botezului pe care il va institui si pentru a implini Legea - descoperirea tainei lui Dumnezeu, in numele Caruia sa ne botezam si noi, pentru ca, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata dumnezeiasca in Duhul Sfant. Despre apa se spune ca este mediul prin care lucreaza Sfantul Duh asupra intregii noastre fiinte. In rugaciunea de sfintire a apei, se cere pogorarea Duhului Sfant pentru curatirea apei de lucrarea puterilor demonice, astfel ca ea sa devina loc al nasterii omului nou intru Hristos.

Boboteaza in traditia populara
Pe langa intelesurile crestine, Boboteaza este si o mare sarbatoare populara, care inglobeaza elemente de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice.
In Bucovina, de exemplu, purificarea aerului se facea, odinioara, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca: imediat dupa sfintirea apei, tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand la ei carbuni incinsi pe care ii foloseau ca sa aprinda focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, cu speranta ca vor fi feriti de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. Se inconjura casa cu pulberea ramasa, crezand ca, astfel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete. In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, mai exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc sa se colinde reciproc. Sunt si comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii: tinerii, deghizati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde sunt fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor, precum si a unor vechi practici fertilizatoare.
In ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea dupa Liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine preotul si beau din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii imbracati in camasi albe, sunand din clopotei si deschizand calea preotului, strigand Kira Leisa, adica pronuntarea romaneasca a grecescului Kyrie Eleison (Doamne, miluieste!). Pe langa Troparul Bobotezei, copii canta colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni nu se duce colindand din casa in casa. Potrivit traditiei, in ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului.
La sate, pe masa din asa-numita "camera de curat" se asterne o fata de masa curata, sub care se pune fan sau otava, iar pe fiecare colt se asaza cate un bulgare de sare. Pe masa sunt aduse douasprezece feluri de mancare, precum: coliva, bob fiert, fiertura de prune, sarmale umplute cu crupe, bors de "urechiusele babei" (bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ale caror colturi sunt lipite in forma de urechiuse), bors de peste, peste prajit, "varzare" (placinte de post umplute cu tocatura de varza acra), placinte cu mac etc. Dupa sfintirea mesei de catre preotul care vine cu "Iordanul", cu Botezul adica, o parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru ca acestea sa fie protejate de boli si pentru a fi bune de prasila.
Odinioara, dupa ce rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma casa si gospodarii, preotul era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita se puneau boabe de porumb - ca sa stea clostile pe oua - si busuioc - ca sa vina petitorii. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste. In semn de rasplata, se ofereau bucate ("desagarului"), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor), iar, pe crucea preotului, gospodina aseza cel mai frumos fuior de canepa (se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai).
Ajunul Bobotezei marca si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume pentru a le face rodnice. Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele. In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, vor avea rod bogat. In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic cu imprumut. In seara de Ajun, se savarseau practici de aflare a duratei vietii: inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca acela al carui carbune se va stinge mai repede, acela va fi primul care va muri.
In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg, cu cel putin o fantana, in apropierea unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se pune in vase mari de lemn. Tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata, in jurul careia se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toti membrii comunitatii. Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla pe care le-a adus de-acasa. Pe drumul de intoarcere, se obisnuieste sa se toarne cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, se sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa - atat in exterior, cat si in interior.
In unele regiuni, de Boboteaza avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite, prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, traditia spune ca tinerele fete care isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si isi pun busuioc sub perna, isi viseaza ursitul. De asemenea, fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an. Din ziua de Boboteaza, timp de opt zile, nu se spala rufe, deoarece in aceasta zi toate apele pamantului sunt sfintite. Apa sfintita are puteri miraculoase - nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar despre cel care scoate crucea din apa se spune ca va avea noroc tot anul.
La 7 ianuarie, cand se praznuieste Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, in Transilvania si Bucovina se pastreaza obiceiul cunoscut ca udatul Ionilor. Cu acest prilej, in Transilvania, cei care poarta numele Ion si derivatele sale sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/purificati. In Bucovina, la portile tuturor celor care poarta acest nume, se pune un brad impodobit, iar sarbatoritul da o petrecere cu lautari. (Oana-Ilinca Moldoveanu)