Venirea primaverii inseamna redesteptarea la viata si inceperea unui nou ciclu al naturii. Este o renastere generala si un prilej de bucurie. Mai demult, ziua de 14 februarie era numita Ziua Nuntii Pasarilor, oamenii crezand ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea. Este, asadar, o zi inchinata dragostei. La noi ea este legata de Dragobete, Vrajitorul Iubirii, care era serbat la diferite date intre jumatatea lui februarie si sfarsitul lui martie. In multe parti Dragobetele este sarbatorit pe 24 februarie.
Daca Dragobetele este o mostenire pe care o avem de la daci, la romani, tot la inceput de primavara, la mijlocul lui februarie se organizau Serbarile Lupercalia care au condus in timp la Valentine’s Day, sarbatoare ce a cucerit astazi toate continentele.

In Roma Antica, in 15 februarie, aveau loc Serbarile Lupercalia, acestea fiind o sarbatoare a fertilitatii, ocazie in care traditia cerea tinerelor necasatorite sa scrie biletele de amor. Fiecare urma sa fie curtata in anul urmator de cel ce avea sa-i extraga biletelul din urna marelui hazard. De aici incepeau istorioarele de amor ale anului ce urma, istorioare de multe ori destul de picante, ce puteau conduce sau nu la o casatorie. Unii incearca sa gaseasca aici o originare a obiceiului actual al casatoriilor de proba sau de o zi, ce se practica azi de Valentine’s Day. Dar Serbarile Lupercalia erau inchinate in primul rand zeilor Juno si Pan, zeului fecunditatii Faunus Lupercalus. Traditiile legate de fecunditate erau strans legate de obiceiuri pe care multi le-au considerat sau le considera adevarate orgii. In grota ce se credea ca a adapostit lupoaica ce alaptase legendarele figuri ale fondatorilor Romei, Romulus si Remus, era sacrificat un tap cu al carui sange erau unsi tinerii cetatii. Acest ceremonial pregatea inceputul noului an ce avea loc pe data de 1 martie. Apoi, cu bice din piele, imbracati in pieile animalelor sacrificate, tinerii alergau pe strazi biciuind femeile ce se inghesuiau in calea lor crezand ca astfel vor fi mai rodnice si mai apte de dragoste si vor avea parte de o sarcina si o nastere usoara. Ziua se termina cu o petrecere la care se formau si viitoarele cupluri de indragostiti. Luna februarie, fiind la romani ultima luna a anului, era o luna de pregatire pentru noul an si de purificare a elementelor feminine, precum ogoarele si femeile.

Cine a fost Sfantul Valentin?
Pentru a contracara orgiile acestei sarbatori pagane, Papa Gelasiu I a instituit, pe data de 14 februarie, sarbatoarea Sfantului Valentin. Evident, traditiile Lupercaliilor nu au disparut, cele doua sarbatori urmand sa coexiste. De altfel, si astazi cei ce contesta Valentine’s Day considera ca aceasta sarbatoare ar fi o prelungire a Lupercaliilor, fiind de fapt o blasfemie la adresa sfantului celebrat in aceasta zi.
Istoria nu ne mai spune insa si cine anume fusese cel sanctificat. Asa am ajuns sa sarbatorim in 14 februarie nu mai putin de sapte sfinti Valentin. Vorbind de ziua Sfantului Valentin, probabil ca in primul rand ar trebui sa ne amintim de Preotul Valentin care a murit ca martir in anul 268 sau in anul 270, batut si decapitat. Datele sunt incerte si contradictorii. Una dintre variantele acestei istorii ne relateaza ca imparatul Claudius al II-lea ar fi interzis legionarilor romani sa se casatoreasca pentru a fi mai duri in batalii sau, spun altii, ar fi interzis chiar toate nuntile din Roma, pentru a-si recruta mai usor soldatii, dar Preotul Valentin a nesocotit ordinul si a continuat sa oficieze casatorii, fiind arestat si condamnat la moarte. De asemenea, se spune ca prin rugaciune ar fi redat vederea fiicei judecatorului Asterius, pe care l-ar fi crestinat impreuna cu toata familia. Conform altor surse, ar fi fost vorba de fata temnicerului sau, Leonora. Interesanta este si povestea legata de ultimele cuvinte scrise de el, inainte de a muri, catre aceasta fata: al tau Valentin. Bilet ce se considera astazi a sta la originea scrisorilor si felicitarilor de Ziua Indragostitilor si a cererii Be my Valentine.

Traditiile de Sfantul Valentin
Dupa o perioada de semi-uitare, traditiile legate de ziua Sfantului Valentin revin in forta in Anglia secolului al XIV-lea. La mare pret era tinut obiceiul ca pe 14 februarie sa se traga la sorti perechile ce urmau sa porneasca pe camp la vanatoare. Baietii pe care sortii i-au ales sa insoteasca fetele in aceasta escapada plina de picanterii se numeau Valentini. Era un joc romantic pe care tinerii il asteptau cu entuziasm. Apare acum si o… Valentina, acesta fiind numele dat mesajului de dragoste trimis persoanei iubite.
Dar ziua Sfantului Valentin este aleasa oficial ca zi a indragostitilor abia in 1496, in Franta. De atunci, traditiile legate de ziua indragostitilor nu au contenit sa se imbogateasca si sa se extinda pe toate meleagurile, pentru ca astazi sa cucereasca intreaga lume. In ultimile decenii, Valentine’s Day a devenit o adevarata industrie. Turism, media, creatori de moda, nimeni nu-si mai permite sa o ignore. Valentine’s Day a cucerit aproape tot ce i-a stat in cale. Tocmai din acest motiv, ca o reactie, au inceput sa se amplifice si protestele fata de aceasta sarbatoare, care trebuie sa o recunoastem, exhibeaza din ce in ce mai multe fetisuri.

Dragobetele saruta fetele
La noi este pacat ca minunata sarbatoare traditionala de Dragobete risca sa se piarda cu totul. Este adevarat ca ea nu a cucerit niciodata orasele, dar pana acum cateva decenii dadea viata satelor cu toata bogatia ei de obiceiuri si de semnificatii. Ar fi pacat sa o pierdem lasand-o sa fie inlocuita cu o sarbatoare, atat de saraca in semnificatii in comparatie cu ea.
Dar cine este, de fapt, Dragobete? Dragobete, Vrajitorul Iubirii la romani, este patronul dragostei si al bunei dispozitii. Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, preluat de la vechii daci, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor. Acesta oficia din cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie care in timp s-a extins, cu aceasta ocazie ajungandu-se sa se spuna ca Dragobetele se facea responsabil si de iubirile oamenilor din anul ce urma. In ziua de Dragobete, satele romanesti rasunau de veselia tinerilor si de zicala: Dragobetele saruta fetele. In calendarul popular romanesc aceasta zi apare ca o sarbatoare a iubirii.
Dragobetele era inchipuit ca un flacau voinic, puternic, frumos şi tare iubitor, putand fi intalnit prin paduri. Dupa o credinta raspandita in special in vestul Munteniei si in Oltenia, Dragobetele este un duh al padurii care, la inceput de primavara, intr-o anume zi, ia chip de flacau neasemuit de frumos si haladuieste prin codri pentru a pedepsi fetele si femeile ce-i profaneaza ziua. De Dragobete muncile grele erau interzise, fiind permise doar cele usoare, dar multe fete incalcau regula si fugeu apoi in padure tocmai pentru ca isi doreau sa fie pedepsite de Dragobete, fiind nevoite sa se lase iubite de el. Dar, chiar daca mai pedepsea femeile, Dragobete era considerat un ocrotitor al lor, al indragostitilor si al tinerilor, in general.
Ziua tanarului zeu autohton se pastreaza fixa in fiecare sat, dar variaza de la un loc la altul, intre jumatatea lui februarie si sfarsitul lui martie. Si numele ii variaza. Patronul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti este numit si Cap de Primavara, Santion de Primavara, Ioan Dragobete, Dragostitele, Dragomiru-Florea, fiu al Babei Dochia... Patron al dragostei curate a tinerilor, asociata cu ciripitul si imperecherea pasarilor, Dragobete este identificat si cu o alta reprezentare mitica a panteonului romanesc, Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic ce ne aduce iubirea in casa si in suflet si care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta ce-i poarta numele.
Inainte de ziua de Dragobete, pe 11 februarie, Sfantul Mucenic Vlasie din calendarul ortodox a devenit protector al pasarilor de padure si al femeilor gravide. De ziua lui s-ar intoarce pasarile migratoare si ar incepe a canta, pentru ca la Dragobete sa se stranga in stoluri sa se imperecheze si sa-si construiasca cuiburile in care isi vor creste puii. Importanta acordata pasarilor nu este intamplatoare, pasarile fiind privite ca mesageri ai zeilor, cuvantul grecesc pasare insemnand chiar mesaj al cerului.
Dragobetele reprezinta, in opozitie cu Baba Dochia, principiul pozitiv, ca purtator al dragostei si al bunei dispozitii si protector al iubirii. De ziua lui se fac legamintele de prietenie, iar fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se logodesc in aceasta zi.
De Dragobete se anunta venirea primaverii, ursul iese din barlog, pasarile isi cauta cuiburi si se imperecheaza, iar oamenii trebuie sa participe la aceasta bucurie a naturii prin iubire.
In multe parti Dragobetele este sarbatorit pe 24 februarie, in ziua in care Biserica Ortodox sarbatoreste Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul.
De Dragobete sunt legate multe obiceiuri si credinte frumoase. Astfel, se spune ca aceia care se intalnesc si se plac in aceasta zi raman toata viata impreuna, iar cei care participa la petrecerea de Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Pe gospodari ii ajuta sa aiba un an imbelsugat.

Obiceiuri de Dragobete
Imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in fata bisericii sau in centru satului. Daca era vreme frumoasa, porneau cantand prin padure sau prin lunci. Baietii adunau lemne pentru ca, in jurul focurilor aprinse pe dealuri, sa se distreze impreuna cu fetele, spunand glume cu substrat erotic. Fetele adunau flori de primavara, ghiocei, branduse, viorele, tamaioasa pe care le asezau la icoane pentru diferite descantece si farmece de dragoste. In unele sate se scotea din pamant radacina de spanz, extrem de pretuita in medicina populara.

De multe ori florile erau facute buchetele si date pe apa sau pastrate pana la Sanziene si abia atunci aruncate intr-o apa curgatoare, caci impreunarea florilor-surori, vitregite de natura sa nu se intalneasca niciodata, era conform traditiei o fapta buna. O mare bucurie o reprezenta aflarea fragilor infloriti. Aceste flori minunate cu insusiri magice, stranse-n buchetele, erau puse in apa cu care fetele se scaldau ca ele sa fie indragite tot timpul anului.
Cand se apropia vremea pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, urmarite de flacai. Fiecare baiat urmarea fata care ii era draga, iar daca fetei ii era drag de el, dupa ce o prindea, avea loc o sarutare prelungita in vazul tuturor. Sarutarea reprezenta o logodna ludica ce consfintea o legatura pe un an de zile si putea prefata o logodna adevarata. De aici si celebra zicala Dragobetele saruta fetele. Aceasta goana era numita in sudul Romaniei zburatacit. De ea era, de altfel, interesat intregul sat pentru ca de aici puteau afla la ce nunti aveau sa mearga la toamna. Daca era vreme urata, se adunau la unul dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.
Ca sa fie dragastoase tot anul, femeile obisnuiau sa atinga in ziua de Dragobete un barbat din alt sat. Se spunea ca o femeie doar mana s-o puna pe un barbat strain si va fi dragastoasa in tot cursul anului.  Flacaii plecau de multe ori peste dealuri chiuind si cantand pentru a petrece in satele vecine ca sa le mearga bine peste vara. Daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau de Dragobete, se credea ca nu se vor mai iubi in acel an. Cei care nu au petrecut de Dragobete sau nu au vazut nici o persoana de sex opus urmau sa nu-si mai gaseasca perechea tot restul anului. Acesta era, de altfel, un motiv in plus ca dupa amiaza toata lumea sa se stranga la o petrecere pentru a-si face de Dragobete. Indiferent ca faceau parte dintr-un cuplu sau nu, toata lumea dansa, canta si se simtea bine. Exista credinta ca astfel vor fi indragostiti tot restul anului pana la viitorul Dragobete.
Dragobetele trebuia tinut cu orice pret. De el depindea sanatatea, belsugul si dragostea. Era ziua in care fiecare trebuia sa aiba grija atat de orataniile din curte, cat si de pasarile cerului. De Dragobete nu era voie sa sacrifici animale si nici sa faci munci grele, ca sa nu se strice rostul imperecherilor. Casa trebuia sa fie curata si aranjata. Doar asa puteai sa-l intampini cum se cuvine pe zeul iubirii care venea insotit de zanele numite Dragostele si care le sopteau vorbe de amor indragostitlor. Fiecare avea grija ca Dragostele sa nu-l prinda fara pereche, caci altfel se prevestea singuratatea pentru intreg anul, pana la urmatorul Dragobete.
In functie de data la care se serba Dragobetele in respectivul sat, fetele strangeu omatul netopit, ultimele urme de zapada fiind numite Zapada Zanelor, sau luau apa de ploaie de pe florile de fragi, despre care se spunea ca este nascuta din surasul zanelor. Apa astfel obtinuta era pastrata cu mare grija pentru proprietatile ei magice. Fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve cu care se spalau in anumite zile pentru a fi mai frumoase si mai dragastoase.
Cu aceasta ocazie baietii sau fetele puteau sa devina frati sau surori de cruce, fiecare crestandu-si pe brat o cruce si suprapunandu-si taieturile. Taina legamantului era asigurata de Dragobete, el nefiind astfel doar un zeu al iubirii, ci si al prieteniei, al armoniei si al rostului fiecaruia, om, comunitate sau natura.

Valentine’s Day versus Dragobete
In toiul pregatirii de Valentine’s Day, asaltati de feluritele oferte turistice si cele mai neasteptate cadouri, mancaruri si dulciuri ce vin sa-l cinsteasca, se naste totusi intrebarea, de ce nu putem gasi si locul potrivit pentru traditionalul nostru Dragobete. El ne invata sa ne aducem mai des aminte de pasari, animale si flori pentru a face din zilele noastre sarbatori ale dragostei. El simboliza acea functie esentiala a sarbatorilor noastre traditionale, de a repune in armonie omul, comunitatea, natura, cu Dumnezeu, cu Universul in intregul lui. Era plin de energie, navalnic, un adevarat izvor de viata si de dragoste. Ar fi cu adevarat mare pacat sa-l pierdem. Am fi mai saraci, mai stingheri, mai lipsiti de viata si de putere. E timpul sa-l aducem pe Dragobete, Navalnicul, inapoi, cu toata energia si avantul lui, cu Dragostele si intreaga lui magie. Cu el, viata poate fi atat de adevarata, de navalnica si plina de sens!