Adormirea Maicii Domnului

Imprimare

Data de 15 august marcheaza, in Biserica Ortodoxa, data de praznuire a Adormirii Maicii Domnului, adica a mortii si a ingroparii Fecioarei Maria si a inaltarii sale la cer. In Biserica Catolica, sarbatoarea este numita chiar Inaltarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Adormirea Maicii Domnului este un eveniment tainic, o garantie pentru toti cei ce cred in Invierea si in Inaltarea Mantuitorului Hristos: Fecioara Maria, Maica Vietii, dupa cum este supranumita in Condacul praznicului Adormirii, cea din care s-a intrupat Iisus Hristos, Fiul Omului, a fost ridicata, dupa moarte, cu trupul la cer, pentru a fi pururea alaturi de Fiul ei.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este atestat inca de la sfarsitul secolului al IV-lea, in Ierusalim. In Apusul Europei, in secolul al VI-lea, praznicul era celebrat in luna ianuarie, pana in timpul domniei imparatului bizantin Mauriciu, cand data definitiva a praznicului s-a stabilit pe 15 august.
Evenimentul Adormirii Maicii Domnului nu este amintit in Sfintele Evanghelii, ci numai in traditia Bisericii. In scrierile Sfantului Ioan Damaschinul se spune ca Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de apropiata ei mutare din aceasta viata. De asemenea, se spune ca Apostolii au fost adusi pe nori din diferitele colturi ale lumii pentru a fi prezenti la eveniment. Dintre toti, doar Apostolul Toma nu a asistat la Adormirea Maicii Domnului, sosind trei zile mai tarziu. Intristat, a cerut sa se deschida mormantul, pentru a saruta si el mainile Preacuratei Maici, insa a descoperit ca mormantul era gol.
Mormantul Maicii Domnului se afla la Ierusalim, desi se crede ca Fecioara Maria ar fi murit la Efes (situat in Turcia de astazi), acolo unde a trait dupa Inaltarea la cer a Fiului ei. Astazi, pelerinii care ajung in Cetatea Sfanta a Ierusalimului se reculeg si in Biserica Adormirii Maicii Domnului, unde se afla mormantul Fecioarei Maria.


Scena Adormirii a reprezentat, de-a lungul timpului, o tema predilecta pentru iconografia ortodoxa. Maica Domnului este reprezentata stand intinsa pe un pat, inconjurata de Apostolii indurerati. Hristos, in slava, primeste in mainile Sale sufletul Maicii Sale, infatisat ca un copilas imbracat in alb, cu o aureola in jurul capului. In anumite icoane, se poate vedea si un registru superior, in care, deasupra scenei Adormirii, Maica Domnului este asezata pe tronul ceresc, purtat de ingeri spre cer. In alte icoane, grupurile de femei ii reprezinta pe credinciosii Ierusalimului, reuniti, alaturi de Apostoli si episcopi, in Biserica in care se petrece taina mutarii Maicii Domnului cu trupul la cer.
In traditia Bisericii Ortodoxe, praznicul Adormirii Maicii Domnului, ce marcheaza slava eterna a Fecioarei Maria, este considerat un al doilea Pasti, sarbatorindu-se astfel, inainte de sfarsitul veacurilor, trecerea de la conditia terestra la fericirea vesnica. Dupa mutarea la cer, Maica Domnului nu s-a aratat Apostolilor in viata, taina Adormirii sale fiind invaluita in aceeasi smerenie care a caracterizat intreaga viata pamanteasca a Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu.
In Bucuresti, cateva dintre bisericile purtand hramul Adormirii Maicii Domnului sunt Catedrala Patriarhala (Str. Dealul Mitropoliei, Sector 4), cu icoanele imparatesti lucrate in email de pictorita Otilia Otetelesanu, Biserica Kretzulescu (Calea Victoriei, nr. 47, sector 1) si Biserica Icoanei (Str. Icoanei nr. 12, Sector 2), pictata de un elev de-al lui Gheorghe Tattarascu. (Oana-Ilinca Moldoveanu, Foto: Cecilia Caragea)