La 10 zile de la Inaltarea Domnului si la 50 de zile de la Inviere, in Biserica Ortodoxa se sarbatoreste Pogorarea Sfantului Duh, praznic cunoscut si sub numele de Rusalii sau Cincizecime. Sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh dateaza din secolul apostolic, adica din primele veacuri crestine. Atunci, la Cincizecime erau marcate atat Pogorarea Duhului Sfant, cat si Inaltarea lui Hristos. Ulterior, in jurul secolului al V-lea, cele doua sarbatori au fost separate. Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in Faptele Apostolilor, unde se spune ca Duhul Sfant S-a coborat din cer ca un vuiet puternic, impartindu-se deasupra capului fiecaruia dintre cei prezenti in chip de limbi de foc. Potrivit exegetilor, precum Sfantul Ioan Gura de Aur, la eveniment nu au luat parte numai Apostolii. In traditia ortodoxa, precum si in cea romano-catolica, se spune ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului. Asadar, Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, iar faptul ca limbile de foc se despart arata ca fiecare dintre noi se invredniceste de primirea Duhului dupa propriile puteri. Duhul ne sfinteste pe toti in parte si pe toti laolalta, in comuniune.

In momentul Pogorarii Duhului Sfant, se spune ca Apostolii au primit harul de a grai in limbi pe care, pana atunci, nu le cunoscusera, pentru a propovadui invatatura Mantuitorului si altor neamuri, in diverse limbi. Inca din ziua Cincizecimii, Apostolii s-au facut intelesi de iudeii veniti la Ierusalim din toate colturile Orientului. Sfantul Petru a vorbit multimii, spunand oamenilor ca astfel se implinise profetia lui Ioil: Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul. In aceeasi zi, trei mii de persoane au primit botezul crestin.
Despre Pogorarea Sfantului Duh se vorbeste ca despre actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos din umanitatea Sa in oameni. Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat prin lucrarea Duhului Sfant, si tot prin Duhul Sfant, in Biserica, suntem facuti partasi ai vietii dumnezeiesti si omenesti a lui Hristos.
   
Obiceiuri de Rusalii
In ziua de Rusalii se obisnuieste sa se aduca in biserici frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor de foc si al coborarii Sfantului Duh. Acestea sunt binecuvantate, apoi impartite credinciosilor. Dupa terminarea slujbei, preotul iese in camp pentru a sfinti apa ce se va folosi la stropitul semanaturilor, in timp ce oamenii impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi.
In mitologia romaneasca, rusaliile mai sunt cunoscute sub numele de iele, soimane, milostive, doamne sau imparatesele-vazduhului. Sunt fiinte ce umbla imbracate in alb, danseaza in vazduh si vietuiesc in locuri neumblate. Se crede ca pamantul unde au poposit rusaliile ramane ca parjolit si neroditor. Nu se stie cate sunt la numar si nici nu li se spune pe nume, ca sa nu se supere. In traditia populara, erau respectate si temute, crezandu-se ca sunt aducatoare de boli. In unele legende se spune ca rusaliile pot rapi tinerii chipesi, ca sa danseze cu ei. Dupa ce este eliberat, tanarul nu are voie sa povesteasca despre cele traite, vazute si auzite, sub pedeapsa cu moartea. Nu erau in siguranta nici cei care nu respectau timpul lor, adica din sambata dinaintea duminicii Pogorarii Sfantului Duh pana luni dupa-amiaza din saptamana a doua de dupa Rusalii.
Ca sa apere gospodariile de mania rusaliilor, oamenii mai obisnuiesc si astazi sa agate la porti sau la intrarea in casa ramuri verzi de tei. Despre tei se crede ca are puterea sa fereasca gospodariile de grindina sau de duhurile rele. Leacul cel mai folosit pentru cei atinsi de rusalii era jocul calusarilor. Alte leacuri erau usturoiul si pelinul. Tot in ziua de Rusalii, batranele culeg plantele cu puteri tamaduitoare, caci se crede ca numai pana la Sanziene ele isi pastreaza virtutile. (Foto: Ziarul Lumina)