La patruzeci de zile de la Inviere, in joia din saptamana a sasea dupa Pasti, crestinii ortodocsi praznuiesc Inaltarea Mantuitorului Iisus Hristos la Cer, de pe Muntele Maslinilor. In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului, unul dintre cele douasprezece mari Praznice Imparatesti, este si ziua dedicata pomenirii Eroilor neamului. Acum, crestinii se saluta cu formula Hristos s-a inaltat!/Adevarat s-a inaltat!
Momentul Inaltarii Mantuitorului la Cer, de pe Muntele Maslinilor (situat la est de Ierusalim), din mijlocul Apostolilor, este prezentat in Sfanta Evanghelie dupa Luca (24, 36-53): Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua. Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh. Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra? Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti, ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale. Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare? Iar ei i-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere. Si luand, a mancat inaintea lor. Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi fiind inca impreuna cu voi, ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile. Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si asa sa invieze din morti a treia zi. Si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim. Voi sunteti martorii acestora. Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus. Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin.

Din Faptele Apostolilor aflam ca, dupa Inviere, Iisus Hristos s-a aratat ucenicilor timp de patruzeci de zile, vorbindu-le despre imparatia lui Dumnezeu si poruncindu-le sa ramana la Ierusalim, pentru a primi botezul Duhului Sfant, moment marcat de Pogorarea Sfantului Duh (Duminica Rusaliilor sau Cincizecime), la cincizeci de zile de la Inviere. In timp ce le spunea acestea, Mantuitorul S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor.
Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului se intalneste la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea Despre sarbatoarea Pastilor, scrisa in 332. In acele vremuri, Inaltarea Domnului era sarbatorita odata cu Rusaliile. Ulterior, la inceputul secolului al V-lea, s-a convenit ca cele doua sarbatori sa fie praznuite separat, Inaltarea urmand a fi marcata in a patruzecea zi dupa Inviere. Despre Inaltarea Domnului au mai scris Sfantul Ioan Gura de Aur, sfintii Atanasie al Alexandriei si Grigore de Nissa. In secolul al VI-lea, Sfantul Roman Melodul a compus Condacul si Icosul sarbatorii, iar Sfantul Ioan Damaschinul si Sfantul Iosif Imnograful au compus canoanele de la Slujba Inaltarii. O contributie remarcabila la solemnitatea Praznicului Inaltarii Domnului a avut-o Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Ea a construit pe Muntele Maslinilor o biserica deosebita, Eleona, in care Sarbatoarea Inaltarii incepea de la miezul noptii, cu multime de lumanari aprinse.
Slujba Inaltarii are legatura atat cu Invierea, cat si cu Pogorarea Sfantului Duh: dupa Evanghelia de la utrenie se canta Invierea lui Hristos vazand, cantarile urmatoare amintind de Pogorarea Sfantului Duh.
Prin Inaltarea lui Hristos intru slava si prin asezarea Sa pe Tronul Ceresc, de-a dreapta Tatalui, se arata deplina indumnezeire a umanitatii Sale. Prin Intrupare, moarte jertfelnica pe cruce si Inviere, Mantuitorul Iisus Hristos a indumnezeit, treptat, firea omeneasca. Prin Inaltare, firea omeneasca a fost pe deplin transfigurata. In acelasi timp, Inaltarea Domnului este si o garantie a inaltarii noastre, spirituale si trupesti, de la sfarsitul veacurilor, asa cum spunea Sfantul Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni: Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba (...) Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire.

Ziua Eroilor
Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Legea 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi a proclamat Praznicul Inaltarii Mantuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, ca sarbatoare nationala a poporului roman. De Inaltarea Domnului, in toate locasurile de cult ortodoxe, dar si in cimitirele, la troitele si la monumentele dedicate cinstirii Eroilor neamului, sunt pomeniti eroii, ostasii si luptatorii romani din toate timpurile si din toate locurile, care s-au jertfit pe campurile de lupta, in lagare si in inchisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru intregirea neamului, libertatea si demnitatea poporului roman.