Sfantul Mare Mucenic Mina, sarbatorit de Biserica Ortodoxa pe 11 noiembrie, a trait in timpul domniei Imparatului Diocletian (284-305), cunoscut mai ales pentru persecutiile impotriva crestinilor. Sfantul Mina era de neam egiptean, provenind dintr-o familie de crestini. Ajungand la varsta maturitatii, s-a inrolat in armata, fiind trimis ca ostas in Asia Mica, in provincia Frigia, intr-un oras in care predominau paganii. In acea vreme, Imparatul Diocletian daduse un edict de prigonire a crestinilor din intreg Imperiul Roman. Crestinii din armata erau obligati sa aleaga: fie se lepadau de credinta lor si aduceau jertfe zeilor romani, fie paraseau serviciul militar.

Soldatii crestini au ales sa renunte la armata. Astfel, Sfantul Mina a parasit si el serviciul militar. Pe drumul de intoarcere acasa, in Egipt, Sfantul Mina s-a oprit in muntii Frigiei, unde a trait o vreme in singuratate, cugetand la Dumnezeu, la invataturile lui Hristos si la cele sufletesti.
In acest timp, prigoana impotriva crestinilor a continuat, inca si mai crunt. Atunci, Sfantul Mina a coborat din munti si a mers in orasul Cotuania, din Frigia, unde auzise ca urma sa aiba loc o mare sarbatoare pagana. Sfantul Mina aflase si el de noul edict dat impotriva crestinilor. In piata orasului, unde se adunase multa lume, Sfantul Mina a inceput sa predice multimii pe adevaratul Dumnezeu, pe Hristos si invataturile Sale, indemnand lumea sa se lepede de paganism, sa primeasca sfantul botez si sa se faca crestini buni. Pentru curajul si cuvintele sale, Sfantul Mina a fost dus la mai-marele acelei cetati si apoi intemnitat, pentru a nu mai tulbura sarbatoarea. Dupa ce serbarea a luat sfarsit, Sfantului Mina i s-a cerut sa se lepede de Hristos si de credinta in El si sa aduca jertfe idolilor, fagaduindu-i-se nu numai eliberarea din temnita, ci si daruri scumpe. Insa Sfantul, cu tarie, a respins propunerile paganilor, fara sa se teama de chinurile ce il asteptau. Atunci, guvernatorul, furios, le-a poruncit calailor sa-l supuna la torturi de neinchipuit. Sfantul Mina a fost dezbracat de hainele sale si batut pana la sange. Martirul, insa, nu scotea nici un vaiet, de parca nu trupul lui era lovit si ranit. Un om din multime, care asista ingrozit la chinurile la care era supus Sfantul Mina, s-a apropiat de el, sfatuindu-l sa accepte, de ochii guvernatorului, sa aduca inchinare zeilor si apoi sa se inchine in continuare lui Dumnezeu. Insa Sfantul Mina a preferat sa sufere decat sa se lepede de credinta in Iisus Hristos, singura lui nadejde. Cu fiecare nou chin la care era supus, Sfantul Mina era inca si mai rabdator, cantand, in tot acest timp, imnuri de slava lui Dumnezeu. In cele din urma, guvernatorul a poruncit ca Sfantului Mina sa i se taie capul cu sabia, iar trupul sa-i fie ars. In afara cetatii, soldatii au taiat capul Sfantului si i-au aruncat trupul in foc. Dupa plecarea lor, crestinii au scos din foc bucati din trupul Sfantului, le-au spalat, le-au uns cu arome si le-au ingropat in secret.
Dupa anul 318, in vremea domniei Imparatului Constantin cel Mare, crestinii au scos moastele Sfantului Mare Mucenic Mina din pamantul Frigiei si le-au dus in patria sa, in Egipt, mai exact la Alexandria. Pe locul unde fusesera ingropate particelele din trupul Sfantului s-a zidit o biserica in cinstea sa, in care, de-a lungul timpului, s-au savarsit multe minuni, Sfantul Mina daruind crestinilor multe vindecari si mult ajutor. Din acele timpuri si pana astazi, Sfantul Mare Mucenic Mina este considerat ocrotitorul tuturor celor pagubiti.
Una dintre nenumaratele minuni savarsite de Sfantul Mare Mucenic Mina vorbeste despre un negustor crestin venit la Alexandria cu corabia sa cumpere marfuri, avand pentru aceasta asupra lui o mare suma de bani. Cum a ajuns in oras, cel dintai lucru pe care l-a facut a fost sa mearga la biserica Sfantului Mina, sa se inchine, sa se roage Sfantului sa-l ajute si sa faca bisericii un dar. A doua zi, s-a urcat din nou in corabie, indreptandu-se spre localitatea Loxoneta, unde a ajuns spre seara. Aici, s-a dus sa-si caute gazda si a fost primit de un om care, din cand in cand, gazduia pe cate cineva. Un saculet cu aur, pe care calatorul il avea asupra sa, a facut ca in mintea gazdei sa incolteasca gandul sa-l omoare ca sa-i poata fura aurul. Astfel, pe la miezul noptii, acest om, trezindu-se, l-a strans de gat pe negustor si i-a ascuns trupul. Apoi i-a luat saculetul cu aur. Dupa cateva nopti, inaintea gazdei apare Sfantul Mare Mucenic Mina, calare pe cal, si il intreaba: Unde-ti este calatorul? - Nu stiu nimic de el, a raspuns gazda. Atunci, Sfantul, descalecand, s-a dus acolo unde gazda ascunsese trupul neinsufletit, l-a scos din groapa si l-a inviat, spunand negustorului: Da slava lui Dumnezeu. Venindu-si in fire, calatorul L-a slavit pe Dumnezeu si i-a multumit Sfantului Mina pentru binele pe care i l-a facut. Sfantul Mina a luat si aurul de unde il tinea ascuns gazda si i l-a dat calatorului, spunandu-i: Mergi cu pace in drumul tau. Vazand acestea, gazda a cazut in genunchi si s-a rugat inaintea Sfantului Mina. Dupa ce l-a mustrat, Sfantul s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea iertare acelui om si, luandu-si ramas bun de la el, s-a suit pe cal si s-a facut nevazut.
In Bucuresti, pe strada C. F. Robescu, la numarul 18, in Piata Corneliu Coposu, se afla biserica ce poarta hramul Sfantului Mare Mucenic Mina. Este unul dintre cele mai importante lacase de cult din capitala. Biserica a fost zidita de boierul Vergu si de Doamna Ancuta, fiica domnitorului Constantin Brancoveanu, fiind ctitorita in 1724. Aici se gasesc o icoana facatoare de minuni a Sfantului si particele din moastele Sfantului Mare Mucenic Mina, aduse tocmai din Egipt. (Foto: Crestinortodox.ro)