Sfantul Antonie cel Mare, praznuit de Biserica Ortodoxa pe 17 ianuarie si supranumit parintele monahilor, este considerat intemeietorul vietii calugaresti, alaturi de Sfantul Pahomie cel Mare. Viata Sfantului Antonie a fost povestita de sfantul Atanasie cel Mare (298-373), arhiepiscop de Alexandria, in cartea Vita Antonii (Viata lui Antonie), scrisa intre anii 357 si 359, la putin timp dupa mutarea la Domnul a cuviosului parinte. Asa cum se povesteste in carte, Sfantul Antonie cel Mare s-a nascut in satul Coma din Egiptul de Mijloc, in anul 251, intr-o familie de crestini instariti. Contemporanii sai il descriu ca pe un om blajin, delicat. La varsta de 20 de ani, Sfantul Antonie ramane orfan de ambii parinti. Intrebandu-se care este misiunea lui in viata, Sfantul a luat aminte la cuvantul Evangheliei, in care Mantuitorul zice: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi. (Matei 19, 21). Astfel, dupa ce si-a impartit averea saracilor si a lasat-o pe sora lui in grija unei comunitati de fecioare, Sfantul Antonie s-a retras in singuratate. Ducea un trai aspru, petrecandu-si noptile in rugaciune si mancand doar dupa apus, o data la doua zile, paine si apa.
La inceput, a vietuit intr-o coliba la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, apoi intr-un mormant parasit, unde a dus lupte teribile cu demonii. Prin puterea rugaciunii sale, Sfantul Antonie a facut minuni inca din timpul vietii. Pe cand se aflau in pustie, Sfantul Antonie si cei doi frati calugari care il insoteau au ramas fara apa. Indepartandu-se putin de cei doi, Sfantul Antonie a cazut in genunchi si si-a ridicat mainile spre cer, implorand mila si iertare. In clipa aceea, din nisipul fierbinte a tasnit un izvor de apa rece si limpede.
In anul 286, la varsta de 35 de ani, Sfantul Antonie s-a mutat intr-o cetate parasita de pe malul drept al Nilului, la marginea desertului. Acolo a ramas vreme de 20 de ani, pana in anul 306, cand a devenit parintele spiritual al multor calugari din deserturile Egiptului. Se spune ca ar fi zidit usa de la intrarea in fortareata, primind paine doar o data la 6 luni, prin acoperisul casei. Spre mirarea tuturor, cand s-a infatisat din nou oamenilor, Sfantul Antonie nu s-a aratat slabit de posturi si de luptele cu diavolii, pe chipul sau oglindindu-se, in schimb, lumina stralucitoare a harului dumnezeiesc. Inzestrat cu o intelepciune nemaiintalnita, Sfantul putea sa deosebeasca duhurile bune de cele rele, lega fiarele si taratoarele cu o singura vorba blanda si avea harul inainte-vederii, stiind cine avea nevoie de ajutor sau cine, cand si cum murise.
In jurul anului 310, se spune ca Sfantul Antonie ar fi calatorit pana la Alexandria, pentru a-i imbarbata pe martirii crestini prigoniti in timpul persecutiei ordonate de Imparatul Maximinus Daia (308-313). In anul 312, Sfantul Antonie s-a retras in desertul adanc, pe muntele Qalzam, nu departe de malul Marii Rosii, acolo unde astazi se afla manastirea care ii poarta numele. Sfantul Antonie cel Mare a trait in desert pana la trecerea sa la cele vesnice, in anul 356. Simtindu-si sfarsitul aproape, i-a chemat la sine pe cei doi ucenici, carora le-a impartit hainele sale, intarindu-i sa nu se teama de lupta necontenita cu demonii. Le-a cerut ca trupul sa-i fie ingropat intr-un loc nestiut de nimeni. Si-a luat ramas bun de la ei cu un cuvant simplu: Ramaneti cu bine, fiilor, caci Antonie o porneste de aici. Sfantul Antonie cel Mare avea 105 ani.
In Bucuresti, poate cel mai cunoscut lacas de cult cu hramul Sfantului Antonie cel Mare este Biserica Domneasca Sfantul Anton - Curtea Veche. Aflata in centrul fostei curti domnesti, Biserica Sfantul Anton este situata pe strada Sepcari, la numarul 22 bis, in sectorul 3. Cunoscut si sub numele Biserica Curtea Veche sau Biserica Bunavestire, lacasul de cult este considerat cea mai veche constructie din Bucuresti, ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanul, inaltata intre anii 1545 si 1554. Restaurata in repetate randuri, de domnitorii Matei Basarab, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, biserica a primit hramul Sfantul Antonie cel Mare de la o alta biserica din apropiere, distrusa complet de incendiul din 1847, care a afectat o mare parte a orasului vechi. Biserica Domneasca Sfantul Anton - Curtea Veche adaposteste mormantul domnitorului Mircea Ciobanul. (Foto: Ortodoxia.md)
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa