In Saptamana Patimilor, numita si Saptamana Mare, rememoram suferintele Mantuitorului Iisus Hristos si evenimentele premergatoare acestor suferinte. Este o perioada de maxima importanta spirituala, in care ar trebui sa ne analizam gandurile si faptele, pentru a ne pregati sufleteste sa intampinam Sfanta Inviere a Mantuitorului. Fiecare din zilele Saptamanii Mari este sfanta, purtand o profunda incarcatura spirituala.
Trasatura acestei saptamani este reprezentata de slujbele oficiate in biserica seara, cunoscute sub numele de Denii. Ele se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, adica din duminica a sasea a postului, pana vineri seara, cand se canta Prohodul Domnului. Incepand cu Denia din seara duminicii Floriilor, pana in Sfanta si Marea Joi se canta troparul: Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Anual, la 25 martie, crestinii ortodocsi praznuiesc cea mai veche sarbatoare inchinata Maicii Domnului: Bunavestire, cunoscuta, in popor, si sub numele slav Blagovestenia. Sarbatoarea aminteste de ziua in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit-o pe Sfanta Fecioara Maria ca Il va naste pe Fiul lui Dumnezeu. Sarbatoarea Buneivestiri cade in fiecare an in timpul Postului Mare, Biserica Ortodoxa acordand dezlegare la peste, indiferent de ziua din saptamana in care are loc praznicul. Dintre cele patru sarbatori de peste an inchinate Maicii Domnului (Nasterea Maicii Domnului - 8 septembrie, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - 21 noiembrie, Bunavestire - 25 martie, Adormirea Maicii Domnului -15 august), doar Bunavestire este atestata in Sfanta Scriptura, in Sfanta Evanghelie dupa Luca. Celelalte trei sunt consemnate doar de Sfanta Traditie.

Anual, la 1 ianuarie, Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Vasile cel Mare, una dintre cele mai mari personalitati ale lumii crestine, un mare invatat, un ascet cu inalta viata duhovniceasca, un vrednic episcop si un mare filantrop. In calendarul ortodox, Sfantul Vasile cel Mare mai este praznuit si la 30 ianuarie, cu ocazia sarbatoririi Sfintilor Trei Ierarhi, alaturi de Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur. Inca din timpul vietii sale pamantesti, Sfantul Vasile s-a bucurat de o cinstire deosebita din partea credinciosilor, bogata sa activitate pe plan teologic, pastoral si social conferindu-i supranumele de cel Mare.
Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in jurul anului 330, in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa. Parintii sai au adus pe lume zece fii (dintre care noua au trait) si o fiica, Macrina. Dintre acestia, cinci au devenit sfinti: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru al Sevastiei, Navcratie si sora lor, Macrina. De asemenea, parintii lor, Vasile si Emilia, sunt cinstiti ca sfinti.

Cu privirea-i patrunzatoare, Parintele Arsenie cunostea lucruri tainice despre toti cei care veneau la dansul, citindu-le pana in adancul sufletului. Comparat de Parintele Teofil Paraian, un alt mare duhovnic al neamului, cu Sfantul Vasile cel Mare, Parintele Arsenie Boca si-a lasat amprenta duhovniceasca asupra tuturor celor care l-au cunoscut. La 21 de ani de la mutarea sa la cer, prin cuvintele sale de invatatura, lucrarile teologice si pictura bisericeasca realizata, Parintele Arsenie continua sa ne indrume pe Cararea Imparatiei.

Sfanta Cecilia, patroana muzicienilor, cantaretilor, compozitorilor si poetilor, este unul dintre martirii cei mai venerati de la inceputurile Bisericii. Numele ei, faptul ca a inaltat o biserica si ca a fost inmormantata intr-o cripta din catacombele Sfantului Callixt de la Roma sunt printre singurele dovezi istorice ale vietii Sfintei Cecilia, sarbatorita anual la 22 noiembrie.
Povestea Sfintei Cecilia s-a nascut, partial, din legende. Se spune ca Sfanta Cecilia a venit pe lume in instarita familie Caecilia din Roma, care a dat Imperiului Roman numerosi senatori. Cecilia era inzestrata cu toata frumusetea si inocenta pe care si le putea dori o tanara fata. Bogata, cultivata, era pasionata de arta, fiind deosebit de talentata la muzica. Pe cand era foarte tanara, si-a consacrat viata lui Dumnezeu, facand un juramant de castitate.

Inaltarea Sfintei Cruci reprezinta cea mai veche si, totodata, cea mai importanta sarbatoare din calendarul ortodox consacrata cinstirii Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Data de 14 septembrie marcheaza ziua descoperirii Sfintei Cruci de catre Imparateasa Elena si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in anul 335. Aceeasi data aminteste si de un alt eveniment, petrecut trei secole mai tarziu, respectiv recuperarea Sfintei Cruci de la poporul persan, in timpul domniei imparatului bizantin Heraclius, si depunerea ei in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, cunoscuta, de altfel, ca Biserica Sfintei Cruci.

Anul bisericesc incepe la 1 septembrie. Asa se face ca praznicul Nasterii Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc, marcata la data de 8 septembrie.
Parintii Fecioarei Maria erau dreptii Ioachim si Ana. Tatal era urmas al regelui David, in timp ce mama provenea din familia lui Aaron, originea parintilor Maicii Domnului implinind proorocirea potrivit careia Mesia avea sa aiba o descendenta imparateasca si preoteasca. Ajunsi la varste inaintate, avand fiecare peste 50 de ani, Ioachim si Ana nu aveau copii, intr-o vreme in care lipsa copiilor era vazuta ca o pedeapsa divina. Ei au continuat insa sa se roage cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu sa le daruiasca un copil. Atat lui Ioachim, cat si Anei, li s-a aratat in vis Arhanghelul Gavriil, spunandu-le ca Dumnezeu ii va binecuvanta cu un prunc, ce se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale, devenind un vas ales al lui Dumnezeu. (Luca, 1, 4-23)

Data de 15 august marcheaza, in Biserica Ortodoxa, data de praznuire a Adormirii Maicii Domnului, adica a mortii si a ingroparii Fecioarei Maria si a inaltarii sale la cer. In Biserica Catolica, sarbatoarea este numita chiar Inaltarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Adormirea Maicii Domnului este un eveniment tainic, o garantie pentru toti cei ce cred in Invierea si in Inaltarea Mantuitorului Hristos: Fecioara Maria, Maica Vietii, dupa cum este supranumita in Condacul praznicului Adormirii, cea din care s-a intrupat Iisus Hristos, Fiul Omului, a fost ridicata, dupa moarte, cu trupul la cer, pentru a fi pururea alaturi de Fiul ei.

La 6 august, Biserica Ortodoxa praznuieste Schimbarea la Fata a Mantuitorului Iisus Hristos. Evenimentul tainic petrecut pe muntele Tabor (situat in apropierea orasului israelian Nazareth) este minunea care intareste dumnezeirea lui Iisus Hristos. Sfantul Evanghelist Luca spune ca Mantuitorul a urcat pe munte impreuna cu trei dintre ucenicii Sai cei mai apropiati, Petru, Ioan si Iacob, pentru a se ruga. Cei trei apostoli devin astfel martorii uneia dintre cele mai de neinteles minuni. Sfintele Evanghelii descriu diferit ceea ce s-a petrecut pe Muntele Tabor: Luca spune ca, in timp ce Iisus Hristos se ruga, chipul fetei Sale s-a facut altul si imbracamintea Lui - alba stralucind, in timp ce Matei insista asupra transfigurarii chipului Mantuitorului - si a stralucit fata Lui ca soarele.

In Biserica Ortodoxa, Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in aceeasi zi, deoarece amandoi s-au savarsit la data de 29 iunie, la Roma, fiind ucisi din ordinul imparatului Nero. Despre Sfantul Apostol Petru se spune ca a fost rastignit cu capul in jos, in jurul anului 64, in timp ce Sfantul Apostol Pavel a fost decapitat, in anul 67, moastele celor doi Sfinti Apostoli fiind asezate apoi impreuna.

In Biserica Ortodoxa, ziua de 21 mai marcheaza data de praznuire a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cei intocmai cu Apostolii.
Flavius Valerius Constantinus, cunoscut drept Constantin I cel Mare, s-a nascut in jurul anului 274, in orasul Nassius, pe teritoriul actual al Iugoslaviei, devenind suveran al Imperiului Roman in anul 306, dupa invingerea lui Maxentiu (fiul imparatului Maximian). Potrivit istoricului Eusebiu, Constantin a vazut pe cer, in timp ce se indrepta spre locul bataliei cu Maxentiu (la Ponte Milvio - la nord de Roma, pe Tibru), o cruce stralucitoare, cu inscriptia In hoc signo vinces, adica Intru acest semn vei invinge. Apoi, in timpul noptii, insusi Mantuitorul Hristos i s-a aratat in vis, cerandu-i sa puna semnul Sfintei Cruci pe stindardele soldatilor. Ascultand indemnul Mantuitorului, Constantin castiga batalia, iar in semn de multumire, imprima, pe Arcul de Triumf ridicat la Roma, cuvintele Instinctu divinitatis, adica Prin inspiratie divina.

Anual, data de 23 aprilie marcheaza, in Biserica Ortodoxa, praznicul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Despre Sfantul Gheorghe se stie ca s-a nascut in Capadocia (regiune din centrul Turciei), intr-o familie crestina, si ca, in tinerete, si-a ales cariera militara, devenind comandant in armata imparatului Diocletian. In anul 303, imparatul roman a dat un decret prin care toti crestinii erau obligati sa se lepede de credinta in Hristos si sa se converteasca la politeism. Pentru ca s-a impotrivit ordinului imparatului, Sfantul Gheorghe a fost decapitat in ziua de 23 aprilie a anului 303.

Drumul spre sarbatoarea Sfintelor Pasti si a Invierii Domnului, sarbatoare a sarbatorilor, se aseamana cu un urcus, marcat, in cele cinci Duminici care preced Invierea Mantuitorului, de post si de rugaciune.

Viata Sfantului Ioan Botezatorul, numit inger in trup sau om ingeresc - datorita asprimii traiului dus in pustie -, este o pilda de smerenie si de sfintenie. Se stie despre Sfantul Ioan Botezatorul ca avea drept imbracaminte o haina din par de camila care la brau era prinsa cu o cingatoare si ca se hranea numai cu lacuste si cu miere din salbaticie. In viziunea Parintelui Nicolae Steinhardt, trasaturile esentiale ale Sfantului Ioan Botezatorul sunt absoluta smerenie, capacitatea de a iubi pe un altul nu numai ca pe sine, ci chiar mai mult decat pe sine, capacitatea de a recunoaste superioritatea altuia si capacitatea de a sterge si anula propriul sine inlocuindu-l cu al altuia. In fiecare an, la 7 ianuarie, Biserica Ortodoxa praznuieste Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului.

Sfantul Nicolae, praznuit in 6 decembrie, este unul dintre cei mai iubiti sfinti, protectorul copiilor, al celor nevoiasi, al marinarilor si, in general, al tuturor calatorilor. Cu el incepe, de fapt, adevarata poveste a lui Mos Craciun. Sfantul Nicolae s-a nascut in secolul al III-lea, in satul Patara (aflat astazi pe coasta de sud a Turciei), intr-o familie instarita. Parintii, care l-au crescut in iubire pentru Dumnezeu, au murit in timpul unei epidemii, pe cand Sfantul Nicolae era inca destul de tanar. Ghidandu-se dupa cuvintele lui Iisus Hristos, Vinde tot ce ai si imparte banii saracilor, tanarul Nicolae si-a folosit mostenirea pentru a-i ajuta pe cei aflati in nevoie, pe cei bolnavi si suferinzi. Si-a pus viata in slujba lui Dumnezeu si a fost numit Episcop al Myrei (oras situat pe coasta Marii Mediterane, in Turcia de astazi). Vestea despre generozitatea sa, iubirea pentru copii si grija fata de marinari s-a raspandit repede in tinut.

Sfantul Andrei, cel intai chemat la apostolie, praznuit in fiecare an in 30 noiembrie, era fratele lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, amandoi fiind fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor, si amandoi s-au numarat printre ucenicii Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia din pustiul Iordanului.
Sfantul Andrei a fost martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la convorbirea dintre Iisus si Ioan Botezatorul, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul raului cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul Apostol si Evanghelist), carora le-a spus din nou: Iata Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1,36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, din dorinta de a-L cunoaste. Iisus i-a observat si i-a intrebat: Ce cautati? La care ei au zis: Invatatorule, unde locuiesti? Iar El le-a raspuns: Veniti si veti vedea. L-au urmat si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei l-a anuntat apoi si pe fratele sau, Simon Petru, ca L-a gasit pe Mesia (Ioan 1,41).

In Biserica Ortodoxa, ziua de 8 noiembrie a fost stabilita, de catre Sfintii Parinti, ca data de cinstire a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si, odata cu ei, a tuturor ingerilor. De aceea, aceasta sarbatoare este cunoscuta in calendarul ortodox ca Soborul mai-marilor Arhistrategi (capetenii) Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri.
Data aleasa pentru praznuirea ingerilor este motivata in plan simbolic: numarul 8 este simbolul vietii vesnice, in timp ce noiembrie este socotita ca fiind a noua luna de la creatie, devenind un simbol al celor noua cete ceresti. Creati de Dumnezeu inainte de lumea vazuta si de om, ingerii sunt numiti duhuri slujitoare, vestitori, fiind mesagerii voii lui Dumnezeu pe pamant. Ingerii isi transmit unii altora propriile ganduri fara sa aiba nevoie de cuvinte. Prin natura lor, ingerii reflecta stralucirea Creatorului. Parintii Bisericii si teologii sustin ca numarul ingerilor ar fi superior celui al tuturor oamenilor care au existat si care vor exista pana la sfarsitul lumii.

Sfantul Dimitrie cel Nou, praznuit in 27 octombrie, s-a nascut la inceputul veacului al XIII-lea, intr-o familie de tarani din satul Basarabov, la sud de Dunare, sat aflat pe teritoriul Bulgariei de azi. Inca de la o varsta frageda, sfantul a dorit sa dobandeasca o viata virtuoasa, prin post si rugaciune.
Intr-o zi, pe cand ducea animalele la pascut, a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat ca, in semn de pocainta, sa nu-si mai incalte piciorul care strivise cuibul timp de trei ani, fie iarna, fie vara. Mai tarziu, sfantul s-a atasat unei comunitati monastice, apoi s-a retras in padure, unde s-a adapostit intr-o pestera, aproape de raul Lom, aducand, zi si noapte, rugaciunile si lacrimile sale ca ofranda lui Dumnezeu. Cunoscand dinainte ziua mortii sale, s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.