Era in anul 1714. Constantin Brancoveanu domnea in Tara Romaneasca de peste un sfert de veac, fiind domn intelept si iubit. Patru feciori mandri - Constantin, Stefan, Radu si Matei - ii impodobeau casa si ii inveseleau batranetile. Indepartat de la domnie, Constantin Brancoveanu a suferit moarte de martir impreuna cu fiii sai si sfetnicul Ianache Vacarescu, la Constantinopol, aparand si marturisind cu pretul vietii lor credinta ortodoxa. Din 1992, Biserica Ortodoxa Romana ii cinsteste pe Sfintii Martiri Brancoveni in fiecare an, la 16 august.
Constantin Brancoveanu isi incepuse domnia in anul 1688, sub semnul aparitiei asa-numitei Biblii de la Bucuresti, prima traducere integrala a Bibliei in limba romana. Era o epoca de rascruce, marcata de lupta pentru suprematie dintre apusul si rasaritul Europei. Timp de 25 de ani, Constantin Brancoveanu a fost un mare protector al culturii si al artei romanesti. A ridicat, innoit si inzestrat numeroase biserici si manastiri, nu numai din Tara Romaneasca, ci si din sanul celorlalte Biserici Ortodoxe surori, care treceau prin clipe de grea incercare. Marturie stau pana in ziua de astazi lacase de cult precum Manastirea Hurezi, Manastirea Brancoveanu-Sambata de Sus, Manastirea Brancoveni sau Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti. Secondat de Mitropolitul Antim Ivireanul, si-a asumat, de asemenea, rolul de protector al tiparului si scolilor din Muntenia, dar si din Transilvania. A infiintat la Bucuresti o noua Academie Domneasca, prin transformarea scolii Sfantul Sava in colegiu public pentru pamanteni si straini, cu o programa asemanatoare institutiilor de grad superior, si s-a numarat printre donatorii care au sprijinit deschiderea scolii romanesti din Scheii Brasovului.

In calendarul ortodox, ziua de 22 iulie marcheaza data de cinstire a Sfintei Mironosite intocmai cu Apostolii Maria Magdalena, cea dintai dintre mironositele si purtatoarele de mir si primul martor al Invierii Domnului. Sfanta Maria Magdalena era originara din Galileea de Sus, din tinutul Magdala, de unde si numele ei, Magdalena. Este una dintre cele mai indragite sfinte, considerata imaginea cea mai miscatoare cu putinta a caintei, tocmai datorita extremelor din viata ei, dominate de trecerea de la pacat la sfintenie.

In fiecare an, la 20 iulie, lumea crestina il cinsteste pe Sfantul Ilie, unul dintre cei mai mari profeti ai Vechiului Testament. Sarbatoarea lui Sant-Ilie, asa cum mai e cunoscuta in popor, este insotita nu numai de vreme capricioasa si de dezlegarea la mere, ci si de unele dintre cele mai originale traditii din zestrea romanilor.
Sfantul Ilie s-a nascut in tinutul Tesvi, din Galaad (pe teritoriul Iordaniei de astazi), de unde si numele de Tesviteanul, in familia unui preot al Legii Vechi. Sfantul Prooroc Ilie a venit pe lume cu aproximativ 900 de ani inainte de Iisus Hristos, intr-o perioada grea a istoriei poporului ales, in vremea cultului idolilor. Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria, unde a fost trimis de Dumnezeu pentru a-i vesti regelui Ahab marea seceta. In loc sa se pocaiasca, regele a incercat sa-l ucida pe prooroc. Dumnezeu l-a ascuns intr-o pestera, langa un parau, unde sfantul a fost hranit de un corb, apoi Ilie a ajuns la o vaduva din Sarepta Sidonului (sudul Libanului de astazi), unde a inceput sa faca minuni: l-a inviat pe fiul vaduvei si i-a inmultit faina si uleiul.

Biserica Ortodoxa praznuieste la data de 24 iunie Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Numit om ingeresc sau inger in trup, datorita puterii sale de nevointa si de asceza in pustie, cel ce L-a botezat pe Iisus Hristos in raul Iordan ofera tuturor crestinilor o pilda de smerenie absoluta si un model de comportament uman.
Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in satul Ein-Kerem (langa Ierusalim), in familia preotului Zaharia. Mama sa, Elisabeta, verisoara Mariei, Maica Domnului, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea proorocului Ioan a avut loc cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus Hristos si i-a fost vestita lui Zaharia de catre Arhanghelul Gavriil, in timp ce acesta slujea in templu. Pentru ca nu a dat crezare spuselor ingerului (Zaharia si Elisabeta ajunsesera deja la o varsta inaintata si nu aveau copii), Zaharia a ramas mut pana ce  fiul sau a primit numele Ioan, care se talmaceste ca Dumnezeu s-a milostivit (din numele iudaic Iohanan, prescurtare pentru Iehohanan).

In traditia populara, ziua de 24 iunie, care in calendarul ortodox marcheaza Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, este cunoscuta sub numele de Sanziene sau Dragaica. Este sarbatoarea care marcheaza inceputul verii, pentru ca pe 21 iunie are loc solstitiul de vara.
Pe 21 iunie, Soarele se afla pe bolta cereasca in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului. Pe pamant, este ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta. In aceasta perioada magica a anului, orice muritor care bate la vamile vazduhului poate sa intre in Imparatia Cerurilor purtand pe cap o coronita impletita din flori galbene sau avand in mana un fir de sanziana. Noaptea de Sanziene este una cu adevarat fantastica: o noapte a focurilor de vara, care se inalta in vazduh, pentru ca este vara atat pe pamant, cat si in cer.

La 10 zile de la Inaltarea Domnului si la 50 de zile de la Inviere, in Biserica Ortodoxa se sarbatoreste Pogorarea Sfantului Duh, praznic cunoscut si sub numele de Rusalii sau Cincizecime. Sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh dateaza din secolul apostolic, adica din primele veacuri crestine. Atunci, la Cincizecime erau marcate atat Pogorarea Duhului Sfant, cat si Inaltarea lui Hristos. Ulterior, in jurul secolului al V-lea, cele doua sarbatori au fost separate. Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in Faptele Apostolilor, unde se spune ca Duhul Sfant S-a coborat din cer ca un vuiet puternic, impartindu-se deasupra capului fiecaruia dintre cei prezenti in chip de limbi de foc. Potrivit exegetilor, precum Sfantul Ioan Gura de Aur, la eveniment nu au luat parte numai Apostolii. In traditia ortodoxa, precum si in cea romano-catolica, se spune ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului. Asadar, Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, iar faptul ca limbile de foc se despart arata ca fiecare dintre noi se invredniceste de primirea Duhului dupa propriile puteri. Duhul ne sfinteste pe toti in parte si pe toti laolalta, in comuniune.

Sarbatoarea Sfintelor Pasti este strans legata de ouale inrosite sau incondeiate. Traditia incondeierii oualor face parte din bogata zestre culturala a poporului roman. Desi, in zilele noastre, migaloasa activitate a incondeierii oualor a fost inlocuita cu vopsirea lor, obiceiul, incarcat de semnificatii spirituale, persista la sat, unde traditia este valorificata, an de an, de mici si mari.
Obiceiul de a face cadou oua colorate la marile sarbatori sezoniere, in special la Anul Nou, este atestat cu multe secole inainte de Hristos. In ceremoniile antice de reinnoire a timpului, oul, mai ales cel colorat, era perceput ca un element generator de viata, asociat conceptiilor cosmogonice care compara Universul cu un ou. Arhetipul oului, frecvent la toate popoarele antice, a fost preluat de crestinism, unde oul colorat si impodobit devine simbolul Mantuitorului Hristos, biruitorul mortii. Intreaga natura rezoneaza cu Patimile lui Hristos, ea renascand, triumfatoare, odata cu Invierea Mantuitorului.

In Saptamana Patimilor, numita si Saptamana Mare, rememoram suferintele Mantuitorului Iisus Hristos si evenimentele premergatoare acestor suferinte. Este o perioada de maxima importanta spirituala, in care ar trebui sa ne analizam gandurile si faptele, pentru a ne pregati sufleteste sa intampinam Sfanta Inviere a Mantuitorului. Fiecare din zilele Saptamanii Mari este sfanta, purtand o profunda incarcatura spirituala.
Trasatura acestei saptamani este reprezentata de slujbele oficiate in biserica seara, cunoscute sub numele de Denii. Ele se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, adica din duminica a sasea a postului, pana vineri seara, cand se canta Prohodul Domnului. Incepand cu Denia din seara duminicii Floriilor, pana in Sfanta si Marea Joi se canta troparul: Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Anual, la 25 martie, crestinii ortodocsi praznuiesc cea mai veche sarbatoare inchinata Maicii Domnului: Bunavestire, cunoscuta, in popor, si sub numele slav Blagovestenia. Sarbatoarea aminteste de ziua in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit-o pe Sfanta Fecioara Maria ca Il va naste pe Fiul lui Dumnezeu. Sarbatoarea Buneivestiri cade in fiecare an in timpul Postului Mare, Biserica Ortodoxa acordand dezlegare la peste, indiferent de ziua din saptamana in care are loc praznicul. Dintre cele patru sarbatori de peste an inchinate Maicii Domnului (Nasterea Maicii Domnului - 8 septembrie, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - 21 noiembrie, Bunavestire - 25 martie, Adormirea Maicii Domnului -15 august), doar Bunavestire este atestata in Sfanta Scriptura, in Sfanta Evanghelie dupa Luca. Celelalte trei sunt consemnate doar de Sfanta Traditie.

Martisorul reprezinta una dintre cele mai vechi sarbatori ale poporului roman, obiceiul fiind cu mult anterior crestinismului si aflandu-se in legatura cu scenariul ritual al noului an agrar, celebrat de la 1 martie. Sarbatoarea si-a pierdut insa, din pacate, complet vechile semnificatii. Astazi, martisorul reprezinta un simbol al dragostei si al prieteniei, un semn de apreciere si respect. S-a pierdut insa complet, cel putin in zona urbana, caracterul lui de talisman cu intreaga sa incarcatura magica. Astazi, drept martisor se fac cadou cele mai felurite obiecte, uitand cateodata sa se ataseze chiar si traditionalul snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu. Initial, martisorul reprezenta o amuleta formata din pietricele vopsite in alb si rosu sau dintr-o moneda rotunda de argint sau de aur, plasata pe un fir alb-negru sau alb-albastru, astazi impunandu-se insa varianta - si ea traditionala - de alb-rosu.

Inceputul primaverii este legat, pentru noi, romanii, de o traditie autentica, ce se pierde in negura timpului. Traditia poporului roman asociaza zilele cuprinse intre 1 si 9 martie cu babele, simbol al valorilor familiale traditionale si garantie a vietii vesnice. In credinta populara, babele sunt inzestrate cu puteri magice, care le permit sa influenteze starea vremii. Cea mai cunoscuta dintre aceste batrane fabuloase este Baba Dochia, cea care, în primele zile ale lui martie, incepe sa dezbrace, unul cate unul, cele noua cojoace care i-au tinut de cald in friguroasele luni de iarna.

Anual, la 1 ianuarie, Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Vasile cel Mare, una dintre cele mai mari personalitati ale lumii crestine, un mare invatat, un ascet cu inalta viata duhovniceasca, un vrednic episcop si un mare filantrop. In calendarul ortodox, Sfantul Vasile cel Mare mai este praznuit si la 30 ianuarie, cu ocazia sarbatoririi Sfintilor Trei Ierarhi, alaturi de Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur. Inca din timpul vietii sale pamantesti, Sfantul Vasile s-a bucurat de o cinstire deosebita din partea credinciosilor, bogata sa activitate pe plan teologic, pastoral si social conferindu-i supranumele de cel Mare.
Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in jurul anului 330, in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa. Parintii sai au adus pe lume zece fii (dintre care noua au trait) si o fiica, Macrina. Dintre acestia, cinci au devenit sfinti: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru al Sevastiei, Navcratie si sora lor, Macrina. De asemenea, parintii lor, Vasile si Emilia, sunt cinstiti ca sfinti.

Acum mai bine de doua mii de ani, intr-o pestera din Betleem, s-a intamplat un eveniment pentru multi neasteptat, care avea sa schimbe soarta intregii omeniri pana azi si probabil ca o va schimba inca multi ani de acum incolo. S-a intamplat, de fapt, o minune. Adevarata minune a Craciunului. Atunci, in pestera saraca, aproape nebagat in seama, Hristos Mantuitorul Dumnezeu se face Om dupa trup, pentru ca omul, adica noi, sa ne facem dumnezei dupa har. De atunci, in fiecare an de Craciun, in Biserici, dar si in casele fiecaruia dintre noi, Hristos asteapta sa isi gaseasca salasul, nadajduind fara incetare in minunea pesterii primitoare. Minunea Craciunului. (Diacon Cosmin Pricop, Foto: Stock.XCHNG)

Cu privirea-i patrunzatoare, Parintele Arsenie cunostea lucruri tainice despre toti cei care veneau la dansul, citindu-le pana in adancul sufletului. Comparat de Parintele Teofil Paraian, un alt mare duhovnic al neamului, cu Sfantul Vasile cel Mare, Parintele Arsenie Boca si-a lasat amprenta duhovniceasca asupra tuturor celor care l-au cunoscut. La 21 de ani de la mutarea sa la cer, prin cuvintele sale de invatatura, lucrarile teologice si pictura bisericeasca realizata, Parintele Arsenie continua sa ne indrume pe Cararea Imparatiei.

Sfanta Cecilia, patroana muzicienilor, cantaretilor, compozitorilor si poetilor, este unul dintre martirii cei mai venerati de la inceputurile Bisericii. Numele ei, faptul ca a inaltat o biserica si ca a fost inmormantata intr-o cripta din catacombele Sfantului Callixt de la Roma sunt printre singurele dovezi istorice ale vietii Sfintei Cecilia, sarbatorita anual la 22 noiembrie.
Povestea Sfintei Cecilia s-a nascut, partial, din legende. Se spune ca Sfanta Cecilia a venit pe lume in instarita familie Caecilia din Roma, care a dat Imperiului Roman numerosi senatori. Cecilia era inzestrata cu toata frumusetea si inocenta pe care si le putea dori o tanara fata. Bogata, cultivata, era pasionata de arta, fiind deosebit de talentata la muzica. Pe cand era foarte tanara, si-a consacrat viata lui Dumnezeu, facand un juramant de castitate.

Inaltarea Sfintei Cruci reprezinta cea mai veche si, totodata, cea mai importanta sarbatoare din calendarul ortodox consacrata cinstirii Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Data de 14 septembrie marcheaza ziua descoperirii Sfintei Cruci de catre Imparateasa Elena si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in anul 335. Aceeasi data aminteste si de un alt eveniment, petrecut trei secole mai tarziu, respectiv recuperarea Sfintei Cruci de la poporul persan, in timpul domniei imparatului bizantin Heraclius, si depunerea ei in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, cunoscuta, de altfel, ca Biserica Sfintei Cruci.

Anul bisericesc incepe la 1 septembrie. Asa se face ca praznicul Nasterii Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc, marcata la data de 8 septembrie.
Parintii Fecioarei Maria erau dreptii Ioachim si Ana. Tatal era urmas al regelui David, in timp ce mama provenea din familia lui Aaron, originea parintilor Maicii Domnului implinind proorocirea potrivit careia Mesia avea sa aiba o descendenta imparateasca si preoteasca. Ajunsi la varste inaintate, avand fiecare peste 50 de ani, Ioachim si Ana nu aveau copii, intr-o vreme in care lipsa copiilor era vazuta ca o pedeapsa divina. Ei au continuat insa sa se roage cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu sa le daruiasca un copil. Atat lui Ioachim, cat si Anei, li s-a aratat in vis Arhanghelul Gavriil, spunandu-le ca Dumnezeu ii va binecuvanta cu un prunc, ce se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale, devenind un vas ales al lui Dumnezeu. (Luca, 1, 4-23)

Data de 15 august marcheaza, in Biserica Ortodoxa, data de praznuire a Adormirii Maicii Domnului, adica a mortii si a ingroparii Fecioarei Maria si a inaltarii sale la cer. In Biserica Catolica, sarbatoarea este numita chiar Inaltarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Adormirea Maicii Domnului este un eveniment tainic, o garantie pentru toti cei ce cred in Invierea si in Inaltarea Mantuitorului Hristos: Fecioara Maria, Maica Vietii, dupa cum este supranumita in Condacul praznicului Adormirii, cea din care s-a intrupat Iisus Hristos, Fiul Omului, a fost ridicata, dupa moarte, cu trupul la cer, pentru a fi pururea alaturi de Fiul ei.

La 6 august, Biserica Ortodoxa praznuieste Schimbarea la Fata a Mantuitorului Iisus Hristos. Evenimentul tainic petrecut pe muntele Tabor (situat in apropierea orasului israelian Nazareth) este minunea care intareste dumnezeirea lui Iisus Hristos. Sfantul Evanghelist Luca spune ca Mantuitorul a urcat pe munte impreuna cu trei dintre ucenicii Sai cei mai apropiati, Petru, Ioan si Iacob, pentru a se ruga. Cei trei apostoli devin astfel martorii uneia dintre cele mai de neinteles minuni. Sfintele Evanghelii descriu diferit ceea ce s-a petrecut pe Muntele Tabor: Luca spune ca, in timp ce Iisus Hristos se ruga, chipul fetei Sale s-a facut altul si imbracamintea Lui - alba stralucind, in timp ce Matei insista asupra transfigurarii chipului Mantuitorului - si a stralucit fata Lui ca soarele.

In Biserica Ortodoxa, Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in aceeasi zi, deoarece amandoi s-au savarsit la data de 29 iunie, la Roma, fiind ucisi din ordinul imparatului Nero. Despre Sfantul Apostol Petru se spune ca a fost rastignit cu capul in jos, in jurul anului 64, in timp ce Sfantul Apostol Pavel a fost decapitat, in anul 67, moastele celor doi Sfinti Apostoli fiind asezate apoi impreuna.