Spune-mi cu cine umbli si o sa-ti spun cine esti! e o vorba foarte adevarata, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, vei imprumuta din obiceiurile, ticurile verbale sau chiar din gesturile prietenilor tai, vei incerca sa te asemeni prietenilor tai tocmai din incercarea de a intra mai bine in rezonanta cu ei si viceversa. Eu unul, sper sa fiu precum prietenul meu, care m-a ajutat foarte mult si sa ajut si eu pe altii la randul meu.
Am un prieten foarte bun, care nu este de varsta mea, e de varsta parintilor mei si, pentru ca a vazut in mine un "fiu" adoptiv, m-a ajutat sa realizez multe lucruri in viata, m-a ajutat sa gasesc un job bun, sa achizitionez o casa, practic m-a ajutat neconditionat. Stau cateodata si ma intreb de ce a facut el lucrurile astea pentru mine si ma gandesc ca doar o afectiune, o prietenie adevarata a putut sa-l indemne la un astfel de ajutor. Sau poate ca a vazut in mine un tanar cu potential, cu ambitie, cu viziune, ca doar Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista. Fiind amandoi in aceeasi bransa de activitate, m-a ajutat cu sfaturi pretioase, lucruri pe care nu le-am invatat pe bancile facultatii, iata, un alt fel de ajutor, care conteaza, mai ales, atunci cand esti la inceput. Ce sa mai zic?! S-a purtat cu mine cum ar fi facut un tata cu propriul lui copil.
Ma simt indatorat si recunoscator acestui om care m-a ajutat sa mi se deschida o multitudine de posibilitati, pentru prietenie, afectiune si pentru inima sa mare. (A Rusu)