Demult vroiam sa scriu despre asta. Despre frumusete, in special despre cea feminina. Deci imi place sa le admir, pe toate, de toate culorile, de toate varstele. Vad atata frumusete in jurul meu, frumusete care nu se urca pe bannere, nu sta cocotata pe vitrine, nu luceste metalic pe coperta Vogue. E frumoasa, pentru ca nu stie ca e frumoasa. Sau poate stie, dar are alt stil, nu in sens de moda... E vorba de un STIL, de existenta, de a tine mainile pe brate, de a scrie, de a bea ceaiul... Lucruri care par invizibile, neglijabile, nimicuri. Pentru mine ele sunt fundamentale!

De cate ori m-am prins sa admir maini in autobuz, culoarea lor, taietura frumoasa a unghiilor, incordarea lor in stransoare cu bara... Si-mi era suficient, fara a ridica privirea spre chip, imi era suficient sa zic: Ce frumoasa fata!
Tin minte ca am vazut o domnisoara atat de simpla ce venea spre statie, la prima vedere parea incapabila de a starni vreun interes si, cum tinea ochii in jos, nici nu cred ca ii trecuse prin cap sa o faca. Avea niste pleoape de un roz catifelat, moi si pufoase - cred ca avea un suflet bun, atat de mult imi doream sa o cunosc pe fata cu palton maro lung pana-n pamant si cu pleoape roz.
Am vazut frumuseti incoronate de o... dantura corolara, dar le-am numit frumuseti doar cand dantura a rasarit in zambet. Am vazut frumuseti in inclinarea capului, in falfaitul genelor grele, in voce si, de obicei, nu erau figuri de coperte. Pe o coperta nu ar fi avut nici un farmec, pentru ca farmecul e viu, uneori doarme, uneori scrie ceva sau rade...
Uneori ma intreb daca si pe mine ma urmareste cineva asa, precum o fac eu... si...
Nu exista femei urate trupeste. Sunt culori si lumini pentru toti, trebuie doar sa le descoperim pe ale noastre... (Catalin Michnovici)