Traditii de Mos Nicolae
Averea mostenita de la parinti a impartit-o celor nevoiasi, iar viata si-a trait-o ca unul din cei saraci, in post si rugaciune, fiind un model de intelepciune si iubire pentru semeni.
Intreaga viata a Sfantului Nicolae sta sub semnul facerii de minuni, intre care salvarea de la inec a unui credincios care i-a cerut ajutorul in rugaciunile sale, izbavirea unei corabii prin oprirea furtunii de pe mare, dar si scoaterea oamenilor nevinovati din temnite, vindecarea unor boli incurabile, redarea vederii, auzului si a graiului.
Ultima parte a vietii si-a petrecut-o in manastirea Sionului de langa Myra, pe care a intemeiat-o si unde a fost inmormantat. Din anul 1087 moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari (Italia), la loc de mare cinste, unde credinciosii din intreaga lume se inchina si se roaga pentru ocrotire si vindecarea de boli.
In traditia populara Mos Nicolae sau San-Nicoara este un mos cu barba alba, patronul marinarilor, soldatilor, calatorilor, vaduvelor, orfanilor si fetelor sarace nemaritate. San-Nicoara simbolizeaza victoria luminii asupra intunericului, a binelui asupra raului.
Din vechime exista obiceiul ca in dimineata zilei de Sfantul Nicolae copiii sa gaseasca in ghetute dulciuri, jucarii si o nuielusa frumos colorata, ori o varguta adevarata, in cazul in care nu au fost destul de cuminti. Conform acestui obicei, in ajunul sarbatorii, copiii isi pregatesc cizmulitele si le asaza langa usa, pentru ca mosul sa le gaseasca si sa le umple cu daruri.
Mos Nicolae este intruchiparea darniciei, iar de-a lungul anilor au aparut multe povesti si legende referitoare la actiunile sale de binefacere. Ar fi pacat sa uitam sa mai si daruim, sa ne preocupam de cei care au mai putin, de cei care au diferite nevoi, sa traim bucuria daruirii, multumirea unei zile mai frumoase facute unui semen, MAI ALES ZIUA UNUI COPIL! (Anna The Best)