Sunt mii si mii de motive pentru care Romania sta fruntasa in topul celor mai minunate tari din lume. Asa o vad eu, si asa ar trebui s-o vada fiecare roman demn de aceasta tara. Avem o istorie care ne incurajeaza sa ne iubim patria, neamul, datina. Avem atatia oameni frumosi in jurul nostru care-si fac treaba cu pasiune, fara a fi orbiti de bani sau orgolii patimase. Avem peisaje parca rupte din poveste! Avem aer, avem suflet, avem credinta. Nu exista pic de exagerare in aceste afirmatii. Cred cu tarie in ele. Chiar daca media scoate in evidenta lucrurile negative si promoveaza, in cea mai mare parte, persoane fara pic de valoare culturala, asta nu ne da dreptul sa ne subestimam ca romani. Evident, nu exista padure fara uscaturi, insa de ce trebuie sa incurajam lucrurile meschine atata vreme cat exista atatea lucruri extraordinare de care ne putem bucura din plin.

Romania de maine este o Romanie a generatiilor tinere care vor lupta pentru integritatea acestei tari alaturi de valorile actuale ale caror ganduri si initiative sunt reprimate atat de un sistem politic defectuos, cat si de o conformare si o indolenta care iau proportiile unei atitudini nationale. Tinerii cu veleitati intelectuale isi vor gasi increderea si convingerea ca identitatea de roman poate fi un motiv de mandrie si vor conduce tara catre un viitor curativ. Atat timp cat ramane speranta... oare chiar mai exista speranta in Romania? Da! Exista! Exista in doctorii care isi sacrifica viata urmand o cariera profesionala prea putin lucrativa in Romania, exista in profesorii care se dedica cu pasiune muncii lor si care isi incurajeaza elevii cu potential, exista in oamenii care preiau initiativa in organizatii nonguvernamentale, exista in doamnele amabile din institutiile publice, care te indruma pentru a-ti rezolva problemele pentru care ai apelat la ele, exista in vecinul care te saluta cand de-abia te-ai mutat pe aceeasi strada!

Romania. Este o tara a extremelor. Este vorbita de bine, dar si de rau. Despre locurile pe care poti sa le vizitezi, toata lumea se poate documenta, esti doar la un click distanta. Eu nu vreau sa vorbesc despre locurile/monumentele care pot fi vizitate. Stiu ca nu sunt singura... Stiu ca nu sunt singura care atunci cand pleaca intr-o excursie, la sfarsit se gandeste la locurile de acasa. Ciudat nu? Sunt atatea lucruri simple care ne pot face viata mea frumoasa, aproape de noi, si noi ne complicam, dam o caruta de bani ca sa vizitam nu stiu ce casa batraneasca. Romania mea este acasa. Mi-ar placea ca fiecare dintre noi sa avem o zi libera (pe luna) si sa privim ce ne inconjoara. Eu, de exemplu, am facut acest exercitiu si stiu ce inseamna Romania pentru mine.
In orasul meu sunt multi porumbei, prin cartiere, in centru, stransi in fata covrigariilor. Da, si-au mutat locul. Ei sunt gingasi si se multumesc cu putin. Nu cer nimic. Susan, mac si chiar cate o bucatica de covrig e tot ce vor. Tu nu zambesti cand ii privesti?

Romania viitorului este o imagine clara a Romaniei de ieri si a celei din zilele noastre, din prezent. Daca ne folosim putin de imaginatie si de istorie, atunci vom avea o imagine clara a ceea ce va urma. Eu unul sunt optimist din acest punct de vedere. Poate ca acum suntem intr-un impas cultural si de identitate nationala, si poate, ca de atatea ori in istoria noastra, nu reusim sa ne regasim mandria nationala si ceea ce ne defineste ca romani. Si sunt multe care ne definesc ca si romani. Suntem un popor pasnic, de oameni simpli si darji.

Eu as vrea ca Romania de maine sa arate ca orice alta tara europeana, cu conducatori care sa ajute poporul roman, nu sa il afunde mai rau in criza, cu oameni increzatori si de bun-simt, cu rabdare sau macar cu bun-simt. Pe mine sunt doar cativa oameni care ma fac sa ma simt increzator, si in mare parte sunt din familie.

Viitorul oricarei natiuni depinde, in mare masura, de modul in care le sunt educati puii... iar daca puilor li se induc dragostea si respectul fata de natura, atunci acea natiune poate merge mai departe, cu capul sus, respirand aerul curat si nepoluat. Pare o gandire idealista, rare sunt natiunile ai caror pui dezvolta o asemenea iubire fata de ecosisteme. Cu toate acestea, in ultimul timp au existat numeroase incercari de a face tinerii si copiii sa constientizeze rolul pe care il are o natura curata in viitorul planetei. Totul incepe de la modelul pe care copiii il vad in noi, uneori ne vad aruncand in padure peturile, alteori ne vad lasand in urma noastra - dupa un gratar pe cinste – cateva gramezi de gunoaie. Asadar, cum percepe copilul toate acestea? Le percepe ca pe o realitate fireasca! E firesc sa faca si ei la fel, daca asa au vazut la noi.

Padurea se intinde de o parte si de alta a scarilor care duc spre Cetatea Sucevei. Ma opresc din cand in cand... Pentru Alexandra mea, efortul este unul destul de mare. Admiram verdele viu al frunzelor neatinse inca de degetele toamnei. E liniste si padurea pare sa ascunda mii de povesti... vechi de sute de ani. Un fosnet strabate lin, ca o adiere de vant. E un cavaler, unul pe care fetita mea nu il vazuse decat in desene animate. Poarta o mantie lunga si manusi. Fata ii este acoperita de o gluga imensa, de culoare albastra. Imi iau inima in dinti si il opresc, nu de multe ori am avut ocazia sa intalnesc un adevarat cavaler. Ii fac o fotografie cu fetita mea si inaintam apoi, intalnind si alti cavaleri, alte domnite si personaje istorice sau de poveste. Cine ar fi crezut ca in Cetatea lui Stefan, in august 2011, oamenii aveau sa se stranga cu sutele ca sa fie martorii turnirurilor medievale intre cavaleri?

Visez la o Romanie in care oamenii isi savureaza cafeaua, isi saruta copiii, ii duc la scoala, iar apoi se duc cu placere la serviciu pe drumuri bune, fara trafic, fara nervi si fara dureri de cap. Apoi, pe la ora pranzului, servesc masa in oras, la restaurante romanesti, cu mancare sanatoasa si gustoasa, la preturi mici. In weekend, familia pleaca la iarba verde, la tara sau pur si simplu in parc, zambind din nou. Vanzatoarea de la magazin zambeste si saluta respectuos, ospatarii sunt foarte atenti, saluta si zambesc respectuos.

Trecerea timpului inseamna progres. Am simtit asta, mai ales in ultimii ani. Odata cu indepartarea regimului comunist, libertatea care a patruns in tara noastra a adus si bine, si rau deopotriva. A fost ca si cum am fi baut apa rece de izvor dupa un efort indelungat. Ne-a fost potolita setea, dar ne-am ales cu alte probleme. Le-as putea numi “efecte secundare”, pentru ca au aparut ca urmare a administrarii unui supliment de care toti romanii aveau atat de mare nevoie: libertatea. Atat de gresit inteleasa de catre multi dintre noi, iata ca aceasta mult-dorita eliberare a adus cu sine si o serie interminabila de necazuri; unii spun ca s-a deschis Cutia Pandorei, altii cred cu tarie ca sfarsitul lumii este foarte aproape. Si cum sa nu creada asa, cand emisiunile de televiziune aloca din ce in ce mai mult timp acestui subiect.

Salut initiativa de a alege aceasta tema de concurs. Multi romani se gandesc la Romania de maine, fara a-si dori ceva concret. Am ajuns la o varsta la care am termen de comparatie fata de trecut, fata de alta perioada istorica a Romaniei, am si familie, o fetita de 9 ani, astfel incat am toate motivele sa ma gandesc la evolutia civilizatiei romanilor in patria lor.

Cred ca singurul principiu care ma face sa cred intr-o Romanie mai buna este patriotismul. Nu sunt foarte multi oameni care se pot mandri ca sunt patrioti. Nevoile si societatea in care ne aflam ne fac sa uitam complet de patriotism si de tara.

Romania este tara in care am vazut lumina de doua ori: o data cand m-am nascut si alta data cand ne-a electrificat Ceausescu. Este tara in care eu am petrecut toata viata mea. Ma uit pe geam si vad muntii si brazii mereu verzi. Vad blocurile nou-construite pentru locatarii cu ceva bani care vor si ei sa se bucure de peisaj. Vad oameni care merg grabiti pe strada. O aud pe vecina care tipa la copii. Deschide cineva din blocul vecin geamul si se aude muzica bine ritmata data la maximum - manele bineinteles.

Calatorind si prin alte tari mi-am dat seama ca si noi avem o tara foarte frumoasa, dar din pacate nu stim sa profitam de acest lucru; banuiesc ca si voi impartasiti aceasta opinie si imi dati dreptate cand spun ca avem ce vizita in Romania si avem cu ce ne mandri. Locuiesc in Iasi, un oras foarte frumos, linistit as putea spune, cu o incarcatura istorica si culturala deosebita, un oras pentru romantici si iubitori de frumos.

Recunosc ca nu mi-as dori sa traiesc intr-o lume perfecta. Adica ce-ar fi daca maine ne-am trezi intr-un oras fara o frunza pe jos, fara o groapa mica pe sosea, fara praf pe ici, pe colo, fara rufe murdare etc. Suna bine, insa totul ar deveni banal. Am ajunge sa ne plictisim de viata intr-o lume atat de perfecta. La polul opus insa nu ne place sa traim in mizerie, in nesiguranta si in minciuna. Concluzia este ca trebuie sa existe un echilibru in toate. Din pacate, oamenii au devenit prea indiferenti cu ceea ce se intampla in jurul lor, arunca hartii pe jos gandindu-se ca nu vor mai trece curand pe acolo, asa ca nu le pasa ce fel o sa arate locul respectiv, ba, mai mult, zilele trecute am fost in parcul din oras si am vazut un morman de gunoaie aruncate langa un cos de gunoi gol. Cineva le strangea intr-adevar, cu mana, si le punea intr-un sac mare de plastic.

Locuiesc in Suceava si nu cred ca in Romania este un loc mai minunat decat judetul meu. Aici parca trecutul si prezentul se impletesc formand un spatiu mirific. La tot locul vezi biserici vechi, locuri vechi, dar si noi, cu accente internationale. Sunt mandra ca locuiesc aici si sunt sigura ca si ceilalti suceveni sunt mandri, ca dovada stau fericirea de pe chipul lor si mandria produsa atunci cand trec pe langa un obiectiv cultural din Suceava.

Romania pe care eu o iubesc nu e Romania aceea sufocata de praful marilor orase, ci e Romania aceea pe care o descopar prin drumurile mele de vacanta, prin drumurile care ma poarta prin Apuseni sau prin Obcinele Bucovinei.
Cred ca Apusenii sunt un brand puternic, un brand in cazul caruia nu ne-am pus problema sa-l cream sau sa-l mentinem, ci pe care pur si simplu il avem... Mergeti in Apuseni si veti vedea ca aerul pe care-l respirati si ritmul cel lent al oamenilor de acolo va vor aduce aminte de ceea ce inseamna sa fii roman. Merita! (Cristina)

Romania dintotdeauna a constituit un spatiu legendar si virgin din punctul de vedere al informatiilor. Dincolo de fanatismul unora, regionalismul traditional si pamantul sunt valori latente ale romanilor si ale spatiului in care traiesc, care abia asteapta sa fie scoase la lumina si valorificate. Cred, cu toata taria, ca avem cel putin doua resurse – una, mult prea putin exploatata, iar cealalta, lasata prada lacomiei, acelor ce incearca sa scoata peste noapte un profit, nejustificat prin calitatea serviciilor oferite – susceptibile de a ne ridica mult din punct de vedere economic: agricultura si turismul. Ambele cer investitii si rabdare. Investitii, atat in privinta bugetului, cat, mai ales, in oamenii din sistem, la toate nivelurile. Agricultura ar fi o sursa foarte bogata, cu conditia sa se tina cont si de fluctuatiile climaterice inregistrate in ultimul timp. Turismul, la fel, este un punct de inceput pentru a atrage atentia; daca nu putem exporta turism, o putem face cu produsele agricole, exporturile fiind cele care intaresc valuta adusa in tara si economia statului.

Avem o Romanie cu locuri, oameni minunati, dar nu stim sa ne pretuim aceste lucruri si sa valorificam aceste minuni pe care ni le ofera natura, nici oamenii, care pleaca tot mai multi sa lucreze in strainatate. Nu stim sa ne pretuim si sa respectam valorile. Cei din afara stiu sa pretuiasca orice bucatica de pamant si sa valorifice orice lucru. (Ana Porumb)

Atunci cand cineva important este investigat, politicienii se asaza frumos in spatele persoanei investigate si niciodata in spatele agentiei publice care face investigatia. Aceasta este prima si cea mai importanta critica, iar cea de-a doua se leaga de prescriptia dosarelor penale care se afla in instanta, pentru ca se face distinctia intre dosarele care privesc oameni politici importanti si care dureaza la nesfarsit in instanta, ca si cum ar fi nu stiu ce lucruri foarte complicate, si cazurile care privesc oameni obisnuiti, si care sunt rezolvate intr-un termen rezonabil. Dar, de indata ce este vorba de o persoana influenta, lucrurile se blocheaza, mai ales la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Am fotografiat cerul intr-o zi innorata, cu plafonul de nori foarte jos. Desi unii oameni erau nemultumiti de faptul ca afara nu era insorit, eu am remarcat, totusi, frumusetea cerului. Nemaiintalnit. (Ana-Florina Fecioru)

A fost odata un mare cronicar... sunt sigura ca ati auzit macar o data vorbindu-se despre cronicile lasate drept mostenire romanilor. Se numea Miron Costin si a luat-o de sotie pe Elena, fiica lui Teodor Movila. Se spune ca la nunta Teodor Movila a oferit drept zestre o mosie imensa, cu pamant fertil, cu dealuri numai bune pentru pasune. Marele cronicar a desemnat un om de incredere sa poarte functia de stafetar, dar si de baci, in acelasi timp. Pe vremea aceea, meseria de baci era una respectata si mult ravnita de catre flacaiii care se aflau la varsta alegerii unei meserii. Iscusitul baci stafetar se numea Burduja, iar regiunea vasta pe care isi purta turmele se afla in jurul Manastirii Teodoreni.

Niciodata nu am fost un patriot convins... Poate din cauza faptului ca in copilarie eram obligati sa ne accesorizam cu acel puternic sentiment patriotic. Cu toate acestea, iubesc Romania... Atat cat m-a lasat ea sa o iubesc. Iubesc vorba aceasta romaneasca si mi se pare ca nici o alta limba nu se ridica la valoarea melodica a limbii romane. Recunosc, nu fac parte dintre acei oameni carora le dau lacrimile cand rostesc cuvantul roman, dar apreciez performantele sportive ale echipelor de romani care ne fac cunoscuti in strainatate. Cu alte cuvinte, nu sunt un roman exagerat, nici unul care-si neaga originile... Sunt, as putea sa spun, un roman autentic, acel roman care se intreaba mereu ce va fi maine, acel roman care traieste cu teama ca raul se poate transforma in mai rau.

Romania a devenit pentru multi dintre noi un simplu spatiu in care suntem prinsi si din interiorul caruia visam la ceea ce se desfasoara pe meleagurile altor tari. Ma aflu din pacate printre cei care nu se identifica cu Romania de acum, considerand ca inima romanului devine tot mai incarcerata in el insusi, fara a mai putea sa aiba o voce, un ecou. Sunt putine momente in care imi pun speranta intr-o Romanie de maine mai libera. Incultura si lipsa desavarsita de onoare a cetateanului obisnuit nu fac decat sa scada respectul pentru cei care au uitat sa promoveze adevaratele valori. Exista totusi situatii rare care din pacate capata atributul "neobisnuite". Vorbesc in sensul acesta despre incercarile unor edituri sau a unor reviste literare care inca mai cred in poezia de astazi, care promoveaza valori si vor in continuare sa se intoarca la numele nemuritoare ale tarii noastre care au aratat candva ce inseamna arta, sub toate formele ei.

Ne-am saturat sa vedem in fiecare zi negativism, nemultumire, pesimism in aceasta tara si de aceea eu m-am hotarat sa va prezint partea frumoasa a Romaniei, locurile sale mirifice si ospitalitatea oamenilor. Romania este o tara care merita vizitata pentru ca este surprinzatoare si fascinanta, iar modernismul si traditionalismul se imbina minunat. Istoria tarii ne uneste pe toti, iar locurile care ne-o descriu trebuie apreciate la adevarata lor valoare.