DACIC COOL

Vineri, 25 Apr

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Traditii Legende, datini si obiceiuri Martisorul, un talisman magic

Martisorul, un talisman magic

Email Imprimare

Martisorul reprezinta una dintre cele mai vechi sarbatori ale poporului roman, obiceiul fiind cu mult anterior crestinismului si aflandu-se in legatura cu scenariul ritual al noului an agrar, celebrat primavara. Sarbatoarea si-a pierdut insa, din pacate, complet vechile semnificatii. Astazi, martisorul reprezinta un simbol al dragostei si al prieteniei, un semn de apreciere si respect. S-a pierdut insa complet, cel putin in zona urbana, caracterul lui de talisman cu intreaga sa incarcatura magica. Astazi, drept martisor se fac cadou cele mai felurite obiecte, uitand cateodata sa se ataseze chiar si traditionalul snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu. Initial, martisorul reprezenta o amuleta formata din pietricele vopsite in alb si rosu sau dintr-o moneda rotunda de argint sau de aur, plasata pe un fir alb-negru sau alb-albastru, astazi impunandu-se insa varianta - si ea traditionala - de alb-rosu.

Conform descoperirilor arheologice de la Schela Cladovei, care au scos la iveala amulete asemanatoare martisorului traditional, aceste obiceiuri dateaza pe meleagurile noastre de acum aproximativ 8.000 de ani. Prima atestare documentara apare insa abia intr-o lucrare a lui Iordache Golescu.
Aceasta sarbatoare traditionala a inceputului primaverii o regasim in toate tinuturile locuite de romani si de aromani. Ea apare insa si in unele zone invecinate. Cu diferente minore, o regasim in Bulgaria, sub numele de Martenitsa si, in forme asemanatoare, in Albania si Italia. Majoritatea specialistilor considera ca originea sarbatorii este daco-tracica. Ea prezinta insa si influente romane. Atat la romani, cat si la geto-daci, anul incepea la 1 martie. Numele lunii martie, numita popular martisor sau mart, este originar in numele zeului Marte, zeu al razboiului, dar si al fertilitatii si al vegetatiei, luna martie si, in particular, sarbatoarea martisorului fiind si ele direct legate de renasterea naturii. Dar si la traci il gasim pe Marsyas Silen, considerat inventatorul flautului, zeul trac al carui cult era dedicat fertilitatii si vegetatiei, o la fel de plauzibila originare a numelui de Martisor.
Sosirea primaverii si in particular martisorul sunt legate si de o alta straveche zeitate a pamantului, Baba Dochia, personaj traditional de la care ne vin si celebrele babe, de la 1 la 9 martie. Legendele Babei Dochia pun in paralel, pe deoparte, toarcerea firului Martisorului in timp ce aceasta urca oile la munte, fir simbolizand zilele anului, iar pe de alta parte, firul vietii copilului, tors de Ursitoare la nasterea micutului. In legenda apare si Martisor, un tanar barbat, care, cu o floare magica, o salveaza pe fata babei de rautatile acesteia, pentru ca apoi sa o pedepseasca pe insasi Baba Dochia, Martisor purtand semnificatia luptei binelui cu raul.
In afara de legendele Babei Dochia, o alta poveste ne relateaza cum Soarele, coborand pe Pamant in chip de fata, a fost rapit de un zmeu si inchis in palatul acestuia. Vaduvita de binefacerile soarelui, intreaga natura a fost cuprinsa de jale pana ce un tanar curajos a pornit in cautarea zmeului, pentru a o elibera pe preafrumoasa fata. Dupa un an de cautari l-a descoperit si a reusit sa-l infranga, la capatul unei lupte grele. Soarele s-a reintors pe cer, aducand primavara si fericirea in sufletele tuturor, dar preaviteazul tanar, ranit de zmeu, a ramas insangerat in zapada, dandu-si ultima suflare. In locurile in care zapada s-a topit au rasarit ghioceii, adevaratii vestitori ai primaverii. Si povestea spune ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului, Martisorul vestind in fiecare an venirea primaverii, firul alb-rosu simbolizand dragostea si curajul tanarului si prima floare a primaverii.
Dupa o alta poveste, raspandita in special dincolo de Prut, la inceput de martie, frumoasa Primavara, observand ca de sub zapada rasare un ghiocel, a dat zapada la o parte si a rupt ramurile spinoase din jurul lui. Dar Iarna s-a infuriat si a dezlantuit vantul si gerul pentru a ingheta si a distruge frageda floare. Primavara, incercand sa o salveze, s-a grabit sa o acopere cu mainile ei. S-a intepat insa intr-un spin si din deget i s-a prelins o picatura de sange, care a readus ghiocelul la viata, iarna fiind astfel definitiv invinsa. Culorile Martisorului simbolizeaza de atunci sangele rosu al Primaverii si zapada alba a Iernii.
O legenda din Bulgaria, culeasa in secolul al XX-lea, povesteste cum un personaj de poveste, vrand sa trimita un mesaj cu ajutorul unui porumbel alb, acesta a fost lovit de o sageata. Mesajul a ajuns totusi la destinatie, dar firul alb, cu care era legata depesa, a fost inrosit de sangele porumbelului. De atunci ar fi aparut traditia firului alb-rosu.
Deosebit de interesant este si un studiu dedicat Martisorului de catre George Cosbuc. Cum, traditional, Martisorul era reprezentat in special de un ban de argint si cum, in traditia populara, rotundul este asociat soarelui si albul - puterii si fortei, Cosbuc putea afirma ca martisorul este un simbol al soarelui primaverii, facand in acelasi timp afirmatia ca: Martisorul e un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui. Poporul nostru il cunoaste si il tine in mare cinste, si il poarta copiii, fetele si mai rar nevestele si flacaii, fiindca el e crezut ca aducator de frumusete si de iubire. Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca Martisorul trebuie purtat ca lucru sfant, nu asa ca podoaba ori ca jucarie.  Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul, cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Hristos in san. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet.
In acelasi timp, se poate spune ca snurul martisorului impletit din cele doua fire - alb si rosu - reprezinta la randul lui un simbol al trecerii de la iarna cea alba la primavara clocotind de viata, ca focul sau ca sangele. Conform credintei populare, se poate spune ca rosul - dat de foc, sange si soare - corespunde vitalitatii femeii, iar albul zapezii, al apelor inspumate si al norilor de pe cer semnifica intelepciunea barbatului, astfel incat snurul exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, feminin si masculin.
In varianta alb-negru, el reprezinta unitatea contrariilor, intuneric-lumina, frig-cald, moarte-viata, pe care o gasim in „funia anului” toarsa de Baba-Dochia, la fel cum binele si raul se regasesc in firul vietii tors de Ursitoare. Albul este simbolul puritatii, lumina ca suma a tuturor culorilor, reprezinta Cerul si Tatal Atotputernic. Negrul este culoarea distinctiei, a originarii, a fecunditatii si fertilitatii, a solului roditor, reprezinta mama originara, pamantul.
Daca ne referim la varianta rosu-alb si ne reamintim de traditia romana, conform careia luna martie reprezenta perioada optima pentru a incepe o campanie militara, putem asocia firului rosu vitalitatea, iar celui alb, victoria. Rosu simbolizeaza focul, sangele si viata, fiind asociat principiului feminin, in timp ce albul corespunde zapezii, apei inspumate, norilor si intelepciunii masculine. Astfel, firul martisorului reprezinta unitatea principiilor feminin si masculin, forta vitala care asigura ciclul etern al naturii. Si moneda de argint, adica martisorul traditional, corespunde acestei reprezentari, forma rotunda a monezii fiind asociata soarelui, respectiv principiului masculin, in timp ce argintul este asociat lunii, adica principiului feminin.
Este important de subliniat ca acest cuplu de culori, alb-rosu, este omniprezent in folclorul daco-roman, astfel il regasim in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi.
Martisorul avea rolul unui talisman magic menit sa-l apere pe cel care il purta, snurul alb-rosu trebuind sa-i asigure putere si sanatate. Se credea ca, in felul acesta, copiii erau aparati de rele si de boli si ca aveau sa fie sanatosi precum argintul si rosii la fata precum culoarea rosie din snur. Fetele isi atarnau firul impletit la gat, in credinta ca nu vor fi arse de soare peste vara, conform zicalei: Cine poarta martisoare / Nu va fi parlit de soare.
Martisorul era un simbol purtat cu multa demnitate si chiar solemnitate de catre membrii societatii traditionale, care evitau orice comportament necivilizat in perioada in care martisorul le impodobea imbracamintea. Rostul lui era ca prin magia impletirii armonioase a celor doua fire ce simbolizau unitatea contrariilor sa aduca sanatate si paza de boli. Dar el reprezenta in acelasi timp o intrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viata, un semn prin care oamenii salutau renasterea naturii. Martisorul a reprezentat simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti si probabil ca nu gresim daca spunem ca a darui un Martisor inseamna a darui o farama de soare. Folcloristul Simion Florea Marian presupune ca în Moldova si Bucovina Martisorul era compus dintr-o moneda de aur sau de argint, prinsa cu un snur alb-rosu, si era purtat de copii in jurul gatului. De obicei, femeile il purtau in primele 12 zile sau pe tot parcursul lunii martie, pana la alte sarbatori, Mucenici, Florii, Paste, Arminden sau pana la inflorirea anumitor copaci, pana ce se aude cucul cantand sau pana la venirea berzelor sau a altor pasari calatoare, in functie de traditia fiecarei zone in parte. Cu ajutorul monedei era cumparat cas si vin rosu conform credintei ca astfel fata lor va ramane, pentru tot anul urmator, alba precum casul si rumena precum vinul rosu. De altfel, ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita bautul martisorului. In final, martisorul era prins de ramurile inflorite ale unui pom fructifer pentru a aduce belsug sau era aruncat in directia din care veneau pasarile calatoare spunand: Ia-mi negretele si da-mi albetele! In unele zone era pus sub closca sau agatat la icoana. Exista de asemenea credinta ca dorinta pusa in timp ce atarnai martisorul in copac urma sa se indeplineasca numaidecat, astfel ca la inceputul lui aprilie in multe sate pomii sunt impodobiti de martisoare. Dar agatatul martisorului in copac era legat si de credinta ca astfel magia lui era transmisa asupra naturii, sporindu-i roadele.
In unele localitati transilvanene martisoarele sunt agatate de usi, ferestre sau de coarnele animalelor domestice, pentru ca astfel sa fie speriate duhurile rele. In unele zone ale Moldovei, de 1 martie, fetele ofera martisoare baietilor pentru ca ulterior si acestia sa ofere la randul lor martisoare fetelor. In unele comunitati traditionale ale Bucovinei, si astazi fetele mai ofera martisoare flacailor din sat. Aromanii arborau martisoarele in ajun, adica in seara zilei de 28 sau de 29 februarie. La sfarsitul secolului al XIX-lea, copiii, atat fetele, cat si baietii, primeau de la parinti, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui, cate un martisor. Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, dragastosi si norocosi, feriti de boli si de deochi. In vechime, martisorul era daruit atat fetelor, cat si flacailor si era purtat fie prins in piept, fie legat la mana sau la gat.
Astazi, traditia, semnificatia si magia s-au pierdut. A disparut banutul purtator de noroc al dacilor. S-a mai pastrat firul alb-rosu, dar fara sa se mai cunoasca semnificatia lui. S-a incetatenit insa obiceiul ca orice femeie, doamna sau domnisoara, sa primeasca cate un martisor si sa se mandreasca cu ele. In egala masura, este o adevarata obligatie pentru orice barbat sa ofere cate un martisor iubitei, sotiei, mamei, altor rude de sex feminin, sefei, colegelor si prietenelor. Astazi, martisoarele au cele mai felurite forme si sunt realizate din cele mai diferite materiale. Dar cele mai apreciate sunt in continuare cele de argint.
(Precizare: Martisorul nu are nici o legatura cu ziua de 8 martie, o sarbatoare care a aparut in 1910 cu o bogata incarcatura ideologica, in cadrul Conferintei Internationale a Femeilor Socialiste desfasurate la Copenhaga. Revolutionara  Clara Zetkin, nascuta in Saxonia si decedata in URSS, a facut atunci aceasta propunere pentru a omagia miscarea de protest desfasurata la 8 martie 1857 la New York de catre un grup de revolutionare ce isi cereau drepturile, dar si abolirea valorilor traditionale si religioase.) (Foto: Stock.XCHNG)

Comentarii (1)


Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu


busy
 

CONCURS

SCRIE-NE DESPRE ROMANIA TA!

ConcursScrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa office@daciccool.ro.

Le vom posta si le vom premia pe cele mai bune.

Arata-ne Romania asa cum o vezi tu!

Poti castiga premii constand in produse romanesti oferite de magazinul online DACIC COOL.


 

CONCURS

FII COOL! DACIC COOL!

Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. Descopera Romania prin ochii lor!
Scrie-ne despre o viata sanatoasa intr-o Romanie sanatoasa, scrie-ne despre cum iti doresti sa fie viata ta in tara ta!
Asteptam materialele tale pe adresa office@daciccool.ro.
Le vom premia pe cele mai interesante.
Poti castiga unul dintre cele 10 premii pentru sanatatea ta.