In noaptea aceasta au mai murit zece oameni. Nenumarate case au fost avariate sau distruse. Se pastreaza codul galben pentru nenumarate judete, iar pe portiuni, avem cod rosu sau portocaliu. Pericolul de noi inundatii, in loc sa dispara, se agraveaza. Dincolo de actiunile jandarmilor si ale pompierilor, asistam un dezinteres total. Parlamentul se pregateste sa plece in vacanta, iar guvernul nici nu vrea sa auda de inundatii.

Stiam ca politicile sunt facute pentru oameni. Dar iata ca astazi oamenilor nimeni nu le mai da atentie. Singurul lucru care conteaza sunt, pur si simplu, politicile. Ma scuzati pentru confuzia de termeni. Nu despre politici este vorba, caci acestea lipsesc cu desavarsire, este vorba doar de interesul politicienilor. Politici nu are cine sa elaboreze.
De saptamani de zile, Romania este sub ape. Asta inseamna, morti, disparuti, sinistrati, mii de case total sau partial distruse. Nenumarate diguri care stau sa cedeze, iar situatia se agraveaza de la o zi la alta. Dar in afara de emisiunile de stiri, nu intereseaza pe nimeni, cu toate ca acesti oameni au nevoie de ajutor.

Am asistat zilele trecute din nou la o punere in scena demna de filmele lui Sergiu Nicolaescu. Ma refer, evident, la spectacolul oferit de procurori in nou creatul caz Dan Diaconescu. Nu stiu daca este vinovat sau nu. Si nici nu stiu de ce ar trebui sa ma intereseze. Ma intereseaza insa altceva. Daca nu e vinovat, ar trebui sa fie lasat in pace. Daca e vinovat, politia, procuratura si instantele judecatoresti ar trebui sa-si faca datoria decent, profesionist si in liniste. Nu cu mascati, desfasurari de forte pe masura contracararii unei invazii de extraterestri.

Aflam ca Romania sufera de o serie de vulnerabilitati. In primul rand, pare de mirare ca presa ar reprezenta o vulnerabilitate, deoarece ea pare destul de virulenta, de diversa in pareri si simpatii si destul de vocala. Intr-o tara democratica cred ca presa ridica o problema atunci cand ea nu indrazneste sa critice puterea, nu indrazneste sa ia atitudine pe cele mai diverse probleme. Atunci cred ca statul este intr-adevar slab si vulnerabil. Atunci cand presa este docila si tacuta. Atunci cand repeta ce spune puterea si se grabeste sa-i dea dreptate. Din fericire - Slava, Domnului! - , am depasit anii puterii populare. Deci imi este foarte greu sa inteleg in ce sens poate reprezenta astazi presa o vulnerabilitate a statului.

Festivalul international de folclor "Cantecele Muntilor" care a avut loc la Sibiu, vara trecuta, este un eveniment de exceptie, o dovada a caracterului cultural al batranului oras. Pentru ca am ajuns anul trecut la Sibiu exact in acea perioada frumoasa, va prezint cateva imagini graitoare ale acestui eveniment al folclorului romanesc si nu numai (veti vedea in imagini si alte tari vecine participante: Serbia, Bulgaria, Grecia, Republica Moldova etc). Evenimentul a capatat culoare si distinctie datorita binecunoscutei prezentatoare TV, iubitoare si cantareata de muzica populara Iuliana Tudor. Mi-as dori sa pot participa si in acest an la acest festival.

Fascinati de jocurile politice si de amenintarile crizei, riscam sa pierdem din vedere aspecte chiar mai dramatice decat acestea. Nu este pentru prima data cand sub presiunea mai multor interese se incearca desfiintarea Institutului de seruri si vaccinuri "Dr. I. Cantacuzino". Este o crima la adresa securitatii noastre nationale. Activitatea de cercetare si de productie de seruri si vaccinuri a fost inceputa de profesorul dr. I. Cantacuzino deja din 1901, pentru ca in 1921 sa fie infiintat institutul. Obiectiv special ce tine, prin natura lui, de securitatea nationala, s-a bucurat de o atentie speciala din partea statului. Cu rezultate deosebite apreciate pe plan international, activitatea de cercetare si de productie de seruri a continuat neincetat inclusiv pe parcursul celor doua razboaie mondiale, chiar si in conditii de evacuare, asigurand necesarul atat pentru armata, cat si pentru populatia civila.

In primavara aceasta pensionarii au devenit brusc principalii dusmani ai progresului, principalul balast al Romaniei, cauza recesiunii, povara pe care economia istovita nu mai are cum s-o tina in spinare. Concluzia a venit firesc. Pentru a supravietui, trebuie sa-i sacrificam. Ca pentru aceasta trebuia sa incalcam Constitutia si jurisprudenta europeana nu interesa pe nimeni. Cu toate ca masurile erau urgente si in fapt si in declaratii, ele au fost tergiversate pana ce s-a considerat ca s-a asigurat majoritatea in Curtea Constitutionala. Dar surpriza! Majoritatea nu a functionat. Reducerea pensiilor a fost declarata neconstitutionala. Ca atare este marit TVA-ul la 24%. Diriguitorii iau o figura de doliu si constata ca nu au fost lasati sa salveze Romania asa cum au incercat.

Recent, o batranica de 98 de ani pe nume Irene a murit... Dar, dincolo de banalitatea acestei morti, Irene, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind de etnie germana, a cerut permisiunea sa lucreze in lagarul de concentrare pentru evrei din Varsovia ca si croitoreasca sau femeie de serviciu. Mai tarziu s-a dovedit a avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentii marsave aveau nazistii cu copiii evreilor. Asa ca, zilnic, ea scotea copiii supusi pieirii intr-o cutie de unelte sau un sac de panza groasa (pentru copiii mai mari) pe care le cara cu ea intr-un carucior!

In sfarsit, Curtea Constitutionala s-a pronuntat. Reactii de manie si de euforie. Cred insa ca acest vot a venit in primul rand sa ne demonstreze, daca acest lucru mai era necesar, ce reprezinta, de fapt, Curtea Constitutionala. O instanta strict politica. O demonstreaza in mod cat se poate de clar, fara a lasa loc de dubiu, modul in care au votat cei noua magistrati.

Eu una imi doresc sa bat tara asta in lung si in lat, ca tare frumoasa mai este! Avem niste locuri superbe, oameni minunati... Te indragostesti de Sighisoara, de dealul de la Cucuteni, de mancarea traditionala si muntii impaduriti, de litoralul romanesc, pe scurt de intreaga Romanie!

De mic copil visam sa merg si eu la mare. Asemenea celorlalti copii. Parintii nu au avut posibilitatea asta, iar marea a fost pentru mine locul cel mult visat si dorit. De aceea, anul 2008 a fost cel mai frumos din viata mea. S-a nascut baietelul nostru Raul si am mers pentru prima data la mare. Asteptam cu nerabdare acea clipa, acea senzatie de bucurie chiar si la 25 de ani. Drumul de la Suceava la Constanta mi s-a parut o eternitate, dar a meritat.

Eu traiesc in Bucuresti, undeva langa Parcul Carol. Despre oras stie toata lumea cum este: aglomerat, lume pestrita, locuri frumoase, economie mai dezvoltata decat in restul tarii, agitatie... Despre zona in care locuiesc stiu mai putini poate... E plin de biserici si cimitire... si avem doua parcuri foarte frumoase acum.

Alarma de pe telefonul mobil suna inevitabil la ora 6 in fiecare dimineata. Cafeaua se asorteaza cu stirile de la prima ora. Dincolo de toate nenorocirile care devin subiecte fierbinti la stiri, doar Neti mai poate sa imi inveseleasca ziua, insinuand ca astrele se vor aseza atat de strategic incat voi avea o zi buna.
Plec la serviciu, ca majoritatea romanilor, fara imboldul acela obsesiv de a-mi servi firma cat mai bine, dar totusi cu bucuria ca ma aflu printre privilegiatii care au de unde sa isi castige o paine.

Cea mai frumoasa vacanta pe care am avut-o?... A fost acea vacanta prin care trece fiecare om in procesul de maturizare. Daca am considera viata o poveste, o carte, ea ar avea introducere, cuprins si incheiere, deznodamant. Dar, asa cum orice inceput are un sfarsit, se poate spune ca orice sfarsit are un inceput. Introducerea vietii ar fi copilaria, cuprinsul ei ar incepe cu adolescenta... Pot spune, prin urmare, ca vacanta cea mai frumoasa pe care am avut-o a fost adolescenta. Adolescenta este vacanta vietii, este pragul pe care trebuie sa il trecem pentru a intra in camera vietii care urmeaza a ne gazdui...

Romania, este o tara frumoasa, cu potential turistic, dar fara infrastructura si promovare. Locul de care m-am indragostit este Slanic Moldova, o statiune balneoclimaterica, foarte bine intretinuta, cu locuri de cazare excelente, cu trasee montane, teren de baschet, tenis, parculet de joaca pentru copii, izvoare cu ape curative, SPA si bazine de inot in unele hoteluri. (Dorina Taralunga)

Cea mai frumoasa vacanta am avut-o la un an dupa casatorie. Ne-am luat concediu si intr-o seara ne-am gandit sa plecam in vacanta. Nu eram decisi unde sa mergem, doar simteam nevoia de a evada de grijile cotidiene si aglomeratia orasului. La ora 23 faceam bagajul inca nehotarati asupra locatiei. Ne-am informat asupra mersului trenurilor si am aflat ca la ora 6 dimineata aveam tren spre Constanta, dar si spre Targu Ocna.

Eu consider ca toata viata mea de pana acum a fost o vacanta, desi nu totdeauna "de vis", tocmai pentru ca nu am avut niciodata un serviciu atat de solicitant, incat sa simt nevoia aceea nebuna de-a evada. Pentru mine, "vacanta de vis" inseamna sa te duci intr-un loc in care sa te linistesti, sa te detasezi de tot, de aglomeratie, de munca, de vecini, de tot ce poate fi stresant. Cateodata, ma ascund si eu in cate un colt linistit, dar, repet, sunt norocoasa sa fi facut toata viata mea numai ce mi-a placut si atunci nu prea am resimtit stresul specific zilelor noastre. Pentru mine, pana acum, viata a fost o vacanta mare, in care am avut si vreme buna, si vreme rea.

Cea mai frumoasa vacanta... Nici nu trebuie sa ma gandesc prea mult, inima incepe sa bata sacadat, un zambet usor nostalgic imi lumineaza fata, iar amintirile vacantelor din copilarie imi invadeaza sufletul. Ah, ce frumoase mai erau vacantele mari, in care ne avantam cu un entuziasm debordant si cu o energie inepuizabila. Le asteptam cu atata nerabdare, incat pregatirile incepeau cu mult timp inainte de incheierea mediilor de la scoala.

N-am calatorit foarte mult pana la aceasta varsta, insa in locurile pe care le-am vizitat niciodata nu am avut sentimentul ca acel oras ma poate adopta. De multe ori am vrut sa evadez, sa las in urma orasul natal si sa incerc o viata noua intr-un alt oras, dar intotdeauna am simtit un dor cumplit de casa, uneori atat de acut, incat imi tresalta inima de bucurie doar cand vedeam o masina cu numar de Suceava... Si m-am intors de fiecare data acasa...

Ati reusit sa ma determinati sa devin o prezenta constanta. Scriu deoarece ma incita temele propuse, nu pentru eventualele premii. Vreau sa va arat cum vad eu tara, prin obiectivul unui aparat foto simplu. Va trimit o serie de poze cu descrierile de rigoare.

Ma numesc Raluca Kratki si m-am gandit sa va scriu despre comunitatea din care fac parte. Sunt din orasul Nadlac, din judetul Arad. Oras de frontiera, Nadlacul are o bogata istorie culturala. Nu stiu cati dintre cetatenii din Romania stiu ca in Nadlacul se afla o comunitate de slovaci. Da, am zis bine, o comunitate slovaca! De aceea, daca aveti ocazia doar sa traversati Nadlacul in drumul vostru spre alte tari, veti fi intampinati la intrare de urarea Vitame Vas!, adica Bine ati venit!

Marii artisti sau marii savanti obisnuiesc sa spuna ca in reusita lor se gaseste 10% talent sau inspiratie si 90% munca. La noi, multi cred ca succesul se obtine doar prin relatii sau "iuteala de mana", iar altii sunt dezamagiti de faptul ca nu ajunge doar munca. Intr-un stat civilizat, munca trebuie sa fie suficienta pentru un trai decent, ceea ce la noi evident nu este cazul, pentru ca de 20 ani ne-am obisnuit sa desconsideram munca si ne-am transformat intr-un stat mafiot. Dar, pentru a avea succes, indiferent ca vorbim de stiinta, de arta sau de afaceri, mai ai insa intotdeauna nevoie de ceva. De talent, de inspiratie, de intuitie, de viteza de reactie…

Pana acum o saptamana, nu as fi stiut exact cum as putea raspunde acestei provocari lansate de dumneavoastra, dar pe 5 iunie - de Ziua Mediului - am participat la o actiune pilot de curatenie. In urma cu cateva luni m-am inscris voluntar in proiectul Let's do it, Romania! si am fost extrem de incantata sa aflu de curatenia ce se va desfasura sambata. In Romania mea, oamenii au uitat sa aiba grija de locurile in care traiesc ca si cum si-ar ingriji propriile gospodarii, au uitat de elementarul bun-simt si de dorinta de a contribui la mentinerea unui spatiu verde curat.

Pentru mine, vacanta ideala poate fi de doua tipuri: reala si... mai putin realizabila.
Cea reala, de care m-am bucurat acum un an, mi-am petrecut-o la Campulung Moldovenesc, Nordul Moldovei, turul manastirilor, 10 zile la o manastire… No phone, no TV, no PC… Mancare sanatoasa... A fost ca un sport extrem pentru mine!
Nimic nu este mai relaxat decat un tur al manastirilor din Moldova, nopti furtunoase ramase la manastiri! Sau o vizita prin Sighisoara, cartierul vechi etc...