Frumusetea, la fel ca perfectiunea, este o notiune relativa. Frumusetea este o calitate absolut personala, se naste odata cu fiinta si o va insoti pentru totdeauna deoarece provine din interior si intotdeauna frumusetea sufletului se reflecta in expresia fizica si psihica; acestea impreuna intr-un amestec de amanunte, de duiosie si putere, de intelegere, de seriozitate, optimism si spontaneitate dau o armonie ce emana liniste, echilibru si eleganta.

De la geamul meu lumea parca pare altfel... Vantul rece imi adie prin parul lung. Locuiesc intr-o zona destul de circulata, astfel pot observa cat mai bine oamenii. Ii ador... Imi place sa le studiez gesturile, sa admir sau sa critic vestimentatia sau coafura, sa incerc sa ghicesc ocupatia fiecarui trecator. Ma uit atent intai la cersetoarea din coltul blocului, imbracata saracacios, haine peticite si murdare, chipul... neingrijit. O suvita bruneta aluneca de sub caciula... Doi ochi negri ma privesc, buze senzuale, o fata mica si rotunda... Ingrijita si cu un pic de make-up ar arata super, imi spun, ba chiar frumoasa ar putea fi.

Frumusetea este un cuvant care in aceasta perioada in care noi traim reflecta mai mult uratenia oamenilor, ceea ce cred ei ca este frumos este, de fapt, urat... Se pare ca am uitat de unde vine frumusetea si anume din iubirea lui Dumnezeu fata de oameni si natura... Iar oamenii au inchis frumusetea intr-o celula si au eliberat uratenia cu masca frumusetii. Frumusetea adevarata inseamna natura, cea care ne ingrijeste si ne face mai frumosi, iar oamenii in loc sa prefere frumusetea adevarata o prefera pe cea falsa, chimica... (Andreea Ghinet)

Frumusetea pentru mine inseamna tot ceea ce ma inconjoara si imi place. Poate fi o floare, poate fi o persoana sau poate fi, pur si simplu, un siret de la pantof. Daca acel lucru imi place, pentru mine este frumos. O floare este frumoasa daca are culoarea si mirosul pe care eu il ador.

Aparent de o vizibilitate fatisa, frumusetea nu este doar ceea ce pare a fi. Nu, nu recunosc sablonul si nici tiparele care incearca sa ne limiteze viziunea despre frumusete. Frumusetea inseamna mult mai mult decat fizic, frumusetea este un har!

- Ce frumoase sunt florile de cires, bunicule! De ce nu e copacul mereu inflorit? De ce florile dispar? - il intreb eu pe bunicul, intinsa pe un pres, cu un ochi inchis din cauza razelor de soare care strabateau printre crengi.
Bunicul zambeste usor in barba alba. Cu o frunza de brusture, alunga cateva furnici care se urcau pe mine, curioase si ele sa afle raspunsul.
- Frumusetea florilor de cires, draga mea, nu tine o vesnicie... Vezi tu, Dumnezeu a creat mii de lucruri frumoase pe acest pamant, insa dintre toate, cel mai frumos este sufletul. La inceput, omul a ascultat intocmai cuvantul lui Dumnezeu, apoi alte lucruri pamantesti au inceput sa i se para mai frumoase, mult mai frumoase decat sufletul...

Niciodata n-am inteles indeajuns dorinta excesiva a unor oameni de a se mula perfect pe tiparele superficiale create de societate; n-am inteles sensul operatiilor estetice de tip moft si nici indrazneala uneori dusa la extrem a omului de a modifica ceea ce Dumnezeu a creat cu atata dragoste.
Incercand sa aflu cat mai multe despre frumusete si despre om in general, mi-am adus aminte de legenda Ioanei, o poveste despre care oamenii din satul meu spun ca este cat se poate de reala.

Cui nu ii place frumosul? Dar ce este el? Exista sute de nuante aici. Estetic, etic, original, inovativ... Frumosul devine "frumos" cand opinia majoritara il aproba (de exemplu, Mona Lisa a ajuns simbol al frumusetii artistice) sau cand obiectul supus discutiei starneste controverse, lansand multe mesaje neinteligibile (de exemplu, Picasso - rebelul artei). Mintea umana percepe frumosul sau si-l creeaza, pentru a-l recunoaste intr-un "cineva" sau "ceva". Haideti, sa ne indreptam atentia spre latura superficiala a omului. Cat de mult conteaza pentru noi cum arata o persoana? Este o intrebare grea, pentru ca nu sunt multi aceia care apreciaza mai mult inteligenta, spiritualitatea, caldura unui om. Este usor in schimb sa spui nu ma intereseaza cum arati, ci cum gandesti, insa multi spun asta si de fapt poarta o masca, judecand aspru un om dupa aspectul fizic sau dupa tinuta.

Frumusetea este o enigma, o persoana poate avea trasaturi frumoase si totusi sa ni se para mai putin atragatoare. Frumusetea emana din interior. Sunt zile in care imbraci aceleasi haine, folosesti aceleasi cosmetice, dar te vezi altfel decat ieri. Multumirea de sine ne face increzatoare si frumoase. Un spirit tanar si optimist va emana frumusete si ii va incarca cu energie pe cei din jur. Frumusetea este un dar de la Dumnezeu. Fiecare ne nastem cu el, dar tot fiecare decide cum sa-l puna in valoare. Nimeni nu e urat.

Demult vroiam sa scriu despre asta. Despre frumusete, in special despre cea feminina. Deci imi place sa le admir, pe toate, de toate culorile, de toate varstele. Vad atata frumusete in jurul meu, frumusete care nu se urca pe bannere, nu sta cocotata pe vitrine, nu luceste metalic pe coperta Vogue. E frumoasa, pentru ca nu stie ca e frumoasa. Sau poate stie, dar are alt stil, nu in sens de moda... E vorba de un STIL, de existenta, de a tine mainile pe brate, de a scrie, de a bea ceaiul... Lucruri care par invizibile, neglijabile, nimicuri. Pentru mine ele sunt fundamentale!

Cand eram mica, ma gandeam ca frumusetea inseamna sa arati bine, sa fi admirata, ca lucrurile sa fie aproape perfecte, armonioase, pentru a infatisa frumusetea. Insa, in timp, am inceput sa-mi pun intrebari cu privire la valorile si ideile mele despre frumusete si la ce fel de persoana devenisem in interior. Mi-am dat seama ca anii trec si ca nimeni nu poate ramane vesnic frumos la exterior. Am inceput sa inteleg ca frumusetea este ceea ce se gaseste in interior, in sufletul tau. Mi-am dat seama ca frumusetea adevarata se naste in inima noastra, in noi, din credinta, siguranta, incredere, devotament, sinceritate, respect, stima de sine.

Frumusetea pentru mine e atunci cand vad pe strada chipuri senine, ingrijite, care radiaza si te fac sa intorci privirea. Femei frumos pensate, cu un ten curat, ruj pe buze, manichiura impecabila. Nu imbratisez mitul important e sa fii frumos pe dinauntru si nici cine ma place, ma place asa cum sunt. Oamenii folosesc aceste expresii doar asa, pentru a se scuza ca nu au suficienta grija de aspectul lor exterior, ca sunt delasatori.

Desi sunt noua pe acest site, as vrea sa ma inscriu si eu la acest concurs cu povestea mea despre ce inseamna frumusetea pentru mine. In conceptia mea, frumosul este ceea ce vezi tu frumos, nu trebuie neaparat sa fie chiar superb acel lucru, insa daca tu asa il vezi, este OK. De exemplu, poti sa vezi un om frumos sufleteste si fizicul sa arate altceva... Pentru mine, nu conteaza frumusetea exterioara, care este trecatoare, sufletul ramane de-a pururi, iar daca acesta (sufletul) este frumos, eu zic ca esti mult mai castigat. Frumusetea pentru mine inseamna zambetul fetitei mele cand se trezeste dimineata si ma ia in brate zicandu-mi: Mami, te iubesc!, frumusetea inseamna siguranta pe care ti-o ofera o relatie, fie ea de prietenie, iubire, casatorie...

Pentru mine frumusetea reprezinta ceva cu mult mai profund decat aspectul fizic. Adevarata frumusete vine din interior. O persoana care poate nu a fost inzestrata cu trasaturi fizice frumoase, dar care emana caldura, siguranta de sine, este poate cu mult mai frumoasa decat o persoana cu un aspect fizic placut, dar care nu emana lucruri frumoase din interior. Fiecare om este frumos in felul sau pentru ca este unic. Frumusetea fizica este efemera, ea se stinge cu trecerea timpului; adevarata frumusete este cea interioara care ramane pentru intreaga viata. (R.R.)

Sunt inconjurata de frumusete si acest lucru nu poate decat sa ma faca mai fericita. Vreau sa va vorbesc despre lucrurile frumoase din viata mea, vreau sa va arat ce inteleg prin frumusete, vreau sa va arata frumusetea asa cum o concep. Cele mai importante persoane din viata mea sunt copiii, imi insenineaza viata prin frumusetea lor. Nimic nu se compara cu un zambet, o imbratisare, o plimbare alaturi de cei mai frumosi copii de pe pamant, copii mei. Da, sunt sigura ca anumite persoane vor spune acum: Si cioara isi lauda puii spunand ca ai ei sunt cei mai frumosi. Asa este, dar acum nu vorbim despre ceea ce consideri tu, ei sau ele frumos, vorbim despre lucrurile frumoase din viata mea.

Acum multi ani, intr-un orasel, locuia o fata. Avea 22 ani, era numai buna de maritat, doar ca nici un baiat nu era suficient de frumos sa-i fie pe plac. Multi tineri si-au incercat norocul, i-au adus cadouri, flori, invitatii in oras, dar nici unul nu a impresionat-o. Ba erau scunzi, ba prea inalti, unii aveau nasul mare, altii - dintii strambi si uite asa fata noastra nu isi gasea perechea. Intr-o zi in fata casei sale, cobori dintr-un Lamborghini rosu un tanar. Parul brunet ii scotea in valoare ochii mari si albastri, pielea maslinie si buzele rosii erau in contrast cu dintii de un alb stralucitor, inalt, bine facut, imbracat in haine alese. Cand l-a vazut, fata a iesit la geam si a inceput sa cante in timp ce-si pieptana cositele blonde.

Ma numesc Ivanov Carmen Nicoleta, sunt din Braila si incerc in cateva randuri sa conturez frumusetea.
Dragostea de frumusete este Gust. Crearea de frumusete este Arta. (Ralph Waldo Emerson) Am indraznit sa abordez subiectul "frumusete" printr-un citat deoarece "gustul" unei persoane determina un lucru finit...

Stiti, m-am gandit ca frumusetea este un termen abstract, supus fara indoiala subiectivismului. O definitie la care ma gandesc: a fi "frumos" este acel ceva care place pentru armonia liniilor, miscarilor, culorilor, care trezeste admiratia, care are valoare estetica. Frumusetii femeii i s-a ridicat un piedestal inca din cele mai vechi timpuri. Frumusetea femeii este cea care a stat apoi la baza unor adevarate industrii, iar evolutia a condus la nevoia de autocunoastere si autoapreciere, de educatie, de discernamant. Si aici, de fapt, interveniti voi, cei de la DACIC COOL, si ma ajutati sa fac alegerile potrivite, ca sa fiu cea mai frumoasa, chiar daca imbatranesc si in organismul meu au loc transformari.

Frumusetea este ceea ce ne dorim sa vedem cand privim in oglinda, e starea de fericire a sufletului nostru ce radiaza in exterior.
Este ceea ce fiecare primim de la Dumnezeu. Ne nastem cu ea, iar apoi facem tot posibilul sa o mentinem. Este un melanj intre "suprafata" si interiorul nostru.

Mi se intampla de aproximativ un an de zile sa exclam: Frumusete! atunci cand o vad pe nepotica mea, atunci cand o tin in brate, fiind inca o fetita care nu poate merge, avand numai 11 luni. Pentru mine, acest termen reprezinta puritate, ceva ce te face sa te bucuri, sa fii binedispus.

Eu cred ca frumusetea adevarata vine din interior. Frumusetea aceea naturala e din ce in ce mai greu de vazut in ziua de azi. Bine ar fi sa mai fim asa... naturali, dar cu atatea "imagini perfecte" din ziua de azi lumea recurge la retusuri, uneori pentru a corecta ceva mai putin placut vederii (cum ar fi o situatie post accident, unde chiar e necesar), dar alteori pentru a fi mai impacata cu imaginea de sine care nu corespunde standardelor proprii, intr-o lume competitiva.

Frumusetea, un subiect atat de mediatizat si, totusi, atat de diferit in viziunea fiecarui om! Eu o sa vorbesc de o altfel de frumusete: cea din jurul nostru, adica cea care poate exista pretutindeni atat timp cat suntem capabili s-o vedem... Frumusetea de a povesti cu un prieten, de a vedea copiii jucandu-se afara, de a bea un suc pe terasa, de a te plimba prin padure admirand ce ti-a fost dat etc. E ca si cum frumusetea zilei cauta imbratisarea noptii, iar imbratisarea noptii este cea care cheama misterul, taina, ceea ce ramane mereu ascuns privirii omului de rand, ceea ce doar inima poate dezvalui omului.

Cinema Paradiso e prea lacrimogen, spun criticii. Insa mie mi-a placut. Pentru ca si eu am crescut intr-un cinematograf...
Chiar daca avea o suprafata mai mica cu un metru patrat decat casele ce urmau a fi nationalizate, casa strabunicii mele, Irma Karalyos, a fost totusi transformata in cinematograf. Obligata sa inchirieze parterul pentru a fi folosit in acest scop, strabunica mea, imbracata elegant, cobora din camera ei de la etaj pentru a se uita la filme, ca si cum ar fi coborat in propriul ei salon pentru a-si primi musafirii. Tin minte ca nu uita sa-si puna manusile de matase si ca-i placea Hirosima, mon amour.

Zilele trecute, pe 31 mai, a demisonat presedintele Germaniei, Horst Koehler. Este o stire care s-a pierdut in eter, fara sa intereseze pe nimeni. Nu a atras atentia nici macar pentru faptul ca Horst Koehler provine dintr-o familie de origine germana din Basarabia. Este adevarat ca presedintele Germaniei este lipsit de atributii executive si, implicit, de o anumita putere si expunere politica, functia lui fiind mai mult reprezentativa. Astfel, nu era o stire de tabloid… Ca atare nu merita nici o atentie... De ce si-a dat demisia? A facut o simpla declaratie ce contravenea optiunii majoritatii electoratului german. O simpla reactie negativa fata de declaratia lui a fost suficienta pentru ca acesta sa demisioneze, cu toate ca anterior se bucurase de simpatia electoratului si de o presa buna.