O jumatate de secol de comunism si douazeci de ani de tranzitie ne-au deprins cu tehnica strutului. Indiferent ce se intampla, te faci ca nu vezi. Astfel consideri ca nu ai nici o raspundere.  E  jefuit un trecator langa tine, te faci ca nu vezi. E batuta o femeie, treci mai departe. Zace un om pe trotuar, te uiti in alta parte. Astfel ne amagim ca nu am stiut. Ca nu avem nici o raspundere. Asa am reusit sa supravietuim anilor de dictatura, asa am reusit sa supravietuim anilor de tranzitie. Nu ne-a interesat nici cati oameni au murit nevinovati si nu ne-a interesat nici cum a fost jefuita tara.

Am sa incerc sa va istorisesc experienta mea scolastica si impresiile cu care am ramas dupa ce am absolvit.
Am inceput scoala pe timpul comunismului si va pot spune ca atunci chiar se facea scoala cu adevarat, pretentiile erau foarte mari, iar Scoala Romaneasca scotea genii pe banda... La olimpiadele nationale si internationale, nu mergeau decat cei care erau cei mai buni.
Acum pot spune ca pe acestia ii numaram pe degete, oare de ce?, pentru ca in prezent nu se mai pune atat de mare accent pe invatat si pe materia de calitate.

Cea mai frumoasa amintire pe care o am din Romania se leaga de verile petrecute pe Valea Teleajanului, mai exact la Maneciu Ungureni, in judetul Prahova, la matusa mea, Vasilica Matei, care e artista plastica si de la care luam si eu lectii de pictura. Mergeam si cu o buna prietena de a mea, pe care am adus-o ca sa cunoasca si ea frumusetiile locului, barajul de acumulare si "podul" Maneciu, dar si livada de meri, gradina cu flori...

Iubesc Romania! Iubesc Romania, pentru cele mai frumoase culori ale drapelului. Iubesc Romania pentru manastirile ce contin picturi exterioare, unice in toata lumea. Iubesc Romania, pentru ca avem cele mai frumoase cetati. Iubesc Romania, pentru Transfagarasan. Iubesc Romania, pentru Delta Dunarii unde salasluiesc cateva specii de plante unice in toata lumea. Iubesc Romania, pentru traditiile, obiceiurile si costumele populare. Iubesc Romania, pentru cele mai vechi izvoare istorice ce atesta vechimea civilizatiei noastre. Iubesc Romania, pentru cei mai frumosi oameni din lume.

Eu locuiesc in Valea Calugareasca si fiindca in aceasta perioada, 24, 25 si 26 septembrie, are loc Sarbatoarea Vinului Valea Calugareasca, editia a IX-a, o sa va spun cate ceva despre acest eveniment la care am participat. Importanta comunei Valea Calugareasca in cadrul podgoriilor de pe dealurile subcarpatice muntenesti creste odata cu aceasta sarbatoare organizata incepand cu anul 2002. Este cel mai mare targ al viticultorilor, la care participa atat firme de profil, cat si producatori particulari.

E reconfortant atunci cand te trezesti prins in arena Cetatii de entuziasmul generatiei de maine. Uitasem ca in 19 septembrie sarbatorim Ziua Elevilor din Bucuresti... Dar am avut surpriza sa descoperim o defilare plina de entuziasm, in care pe fata fiecaruia din cei 15.000 de elevi se putea citi mandria de a-si putea reprezenta scoala al carei nume nu pridideau sa-l scandeze plini de mandrie. Disciplina si intelegerea perfecta dintre cadrele didactice, organele de ordine si elevi ar putea reprezenta un raspuns elocvent pentru oricine se indoieste de viitorul scolii romanesti sau cel putin a celei din Bucuresti.

Ce mi se pare bun in sistemul romanesc de invatamant? M-am tot gandit pentru a gasi macar un lucru bun, dar, din pacate, nu l-am gasit.

Pot sa va spun pentru inceput ca in Romania zilelor de azi se face pseudoscoala, adica noi ne facem ca invatam, iar profesorii se fac ca predau. De ce spun acest lucru? Pentru ca o simt pe pielea mea.

Eu am fost multumita de ce si cum am invatat. Am intrat in clasa I in 1989, apoi la liceu - in 1998, la facultate - in 2002, iar la master - in 2006.
La inceput, nu erau internet, dar erau in schimb biblioteci. Am avut poate manuale mai invechite, dar se facea carte, acum mi se pare cam aiurea cu manualele alternative, nu ca n-ar fi atragatoare, frumos realizate, insa unele sunt mai slabute, iar altele chiar contin informatii eronate (Varul meu e acum la liceu si m-am tot uitat pe manuale.)
E un progres, dar si cu un pas inapoi!

Sunt studenta, iar de-a lungul vietii mele scolare nu mi-am permis luxul de a avea vreodata 10 pe linie, dar am facut cursuri de teatru, de astronomie, de ecologie, am mers la doua olimpiade nationale si doua concursuri internationale.
A cui munca depusa s-a vazut aici?
A mea. S-au vazut noptile in care citeam la lumina telefonului mobil, orele in care-mi ascundeam diferite carti sub banca sau sub manualul de curs.
Cum am reusit toate acestea?
Facand echipa cu profesori care au terminat doar cei trei ani de facultate, dar care sunt insetati de munca si de performata.

Pentru ca am trecut prin toate etapele sistemului educativ din Romania, incepand cu scoala primara in mediul rural, liceul si facultatea absolvite la unele din cele mai prestigioase unitati de invatamant din tara, pot spune ca am intalnit profesori devotati meseriei lor, dar si cei care se perindau si erau constienti de instabilitatea locului lor de munca.

As incepe povestirea mea prin a mentiona ca sunt clasa a X-a la un liceu cu profil uman, filologie bilingv - engleza. Inca nu am trecut de bacalaureat, desi profesorii ne avertizeaza inca de pe acum ce "frumos" va fi. In schimb, am trecut prin experienta numita teza unica. La terminarea gimnaziului, eu nu am prins examenul de capacitate, ci aceasta teza unica. Cum mi s-a parut? Usor, deoarece am invatat. Cum li s-a parut celorlati colegi, mai putin stresati de scoala? Floare la ureche! Se putea cu usurinta comunica prin clasa, iar raspunsurile se trasmiteau "prin grai viu", multe dintre subiecte avand o gramada de exercitii tip grila. Deci si cel mai prost si-a luat teza si a fost admis la un liceu. Ma bucur totusi ca am scapat de capacitate, deoarece era mai multa materie, iar istoria era obligatorie - ceea ce nu ma prea incanta. Insa de ce ti-e frica nu scapi! Iar daca bacalaureatul va ramane asa pana cand voi fi eu clasa a XII-a, atunci istoria va fi proba obligatorie la profilul uman.

Scoala romaneasca este un mediu si un domeniu al discrepantelor profunde. In aceeasi unitate de invatamant coexista diletanti cu profesori remarcabili care se bucura de proaspetii absolventi ca de familiile lor, pentru ca sunt convinsi ca le-au insuflat un etalon inflexibil la ignoranta, de folosit ca reper pentru intreaga existenta. In viziunea mea, profesionalismul cadrelor didactice nu este neaparat direct proportional cu varsta sau cu numarul de ani petrecuti la catedra. Dupa mine, tine mai degraba de propriul cod de exigenta. Un profesor de limba romana, de exemplu, are o pasiune puternica pentru lectura, face recomandari din afara ariei curriculare si, atunci cand este cazul, reciteste operele discutate pentru a avea limpede in minte toate detaliile si a evita momentele penibile de blocaj. Un profesor adevarat este deschis la nou, imprumuta din facilitatile tehnologice, invata sa lucreze cu instrumente noi in afara cretei si markerului. Este creativ, hotarat, comunicativ, motivator si intelege ca parintii sunt partenerii sai in procesul de educatie, iar elevii sunt echipa lui de lucru prin care el insusi se realizeaza profesional si evolueaza.

Imi doream mult sa am timp sa va scriu, mai ales ca al meu copil este in clasa a III-a si am legatura, prin intermediul lui, cu scoala romaneasca.
Ce-mi place? Inca se invata carte, mai ales in clasele mici, in care copii privesc invatatorul ca pe o icoana.
Ce nu-mi place? Multitudinea de manuale, de autori, fiecare cadru didactic are autori agreati si le cumparam "opera", insa manualele sunt pline de greseli. Daca tot platim atat pe carti si culegeri, nu se poate sa fie verificate de catre autori inainte de a fi incredintate tiparului, ca banuiesc ca primesc niste drepturi de autor, nu? O intrebare retorica...

Cea mai frumoasa amintire dintr-o vacanta in Romania a fost exact in vara anului trecut. Am mers intr-un sejur la mare, cu familia si nepotelul. Credeam ca va fi plictisitor, dar panala urma a fost super!

N-as parasi niciodata Romania! Doar mai avem atat de multe locuri de basm de explorat la noi in tara... In strainantate suntem atrasi doar de calitate serviciilor si ofertele agentiilor de turism, insa in Romania gasim atractii turistice mult mai exotice decat in orice alta tara de peste hotare. Ar trebuie mult mai promovat turismul si fiecare coltisor al Romaniei. Va recomand din propria experienta aceasta zona minunata a Dobrogei - Delta Dunarii.

As dori sa va recomand o vacanta fabuloasa chiar la noi in tara unde cred ca avem mereu de vizitat cate ceva nou, cate o locatie de vis... Nu cred ca voi renunta niciodata la concediile din Romania! Daca stim cum sa ne organizam, descoperim mereu locuri incredibile, pe care nu asteptam sa le vedem chiar la noi in tara. Trebuie doar sa exploram fiecare coltisor al Romaniei.

Problema invatamantului este, intr-adevar, de actualitate. Criza invatamantului nu este noua, dar niciodata pana acum nu am fost atat de aproape de intrarea in colaps. Si este problema nationala cea mai grava, pentru ca invatamantul este primul de care depinde viitorul si insasi fiinta noastra nationala.
Romania a beneficiat in prima jumatate a secolului trecut de o scoala de cea mai buna calitate, admirata si apreciata in toata lumea. Invatatorii, profesorii si directorii de scoli reprezentau elita comunitatilor carora le apartineau. Aveau venituri care le permiteau sa traiasca decent, fara sa fie nevoiti sa apeleze la activitati si venituri suplimentare, astfel incat puteau  sa-si dedice timpul unei continue dezvoltari profesionale si grijii fata de elevi.

Cea mai frumoasa amintire dintr-o vacanta petrecuta in tara o am de la mare, din prima mea vacanta la malul Marii Negre, de acum vreo 6 ani. Eram casatorita de circa un an si, in vacanta de vara, sotul meu a fost trimis in interes de serviciu la un curs de specializare la Constanta. Eram cam nefericita acasa, fiindca nu am putut sa-mi iau concediu in aceeasi perioada. Dar surprizele nu au intarziat sa apara...

Sunt bucuroasa! Sistemul nostru scolar incepe sa functioneze. Cu toate ca mentalul nostru colectiv se bazeaza pe zicala Da-i, Doamne, romanului mintea cea de pe urma!, se pare ca in sfarsit ne-am trezit. Incerc in cele ce urmeaza un exercitiu de sinceritate absoluta: am absolvit liceul si am fost incantata de faptul ca tot mai multi profesori sunt adevarati formatori de opinie educationala! Dupa parerea mea acesta este factorul cel mai important in sistemul educational!

In mizeria cotidiana de astazi a raspunde realitatii cu o idee inseamna un adevarat act de curaj. Sunt obisnuita ca in Romania sa se puna diverse piedici celor care vor sa reuseasca in viata fara banii lui tata sau fara sa fie un accesoriu la bratul unui om bogat', dar mi se pare inacceptabil sa se schimbe sistemul de invatamant dupa cum bate vantul. Sunt studenta in primul an si credeti-ma ca bacul de anul acesta a fost o adevarata lupta pentru noi. Proba de limba straina, acele "competente lingvistice", reprezinta o adevarata aberatie. Sa ne gandim logic, ce folos sa se acorde o diploma care nu are decat doi ani de valabilitate? Am luat nota maxima, dar la ce-mi foloseste?

Cand ma gandesc la scoala, ma gandesc la faptul ca acum sunt intre doua etape: am terminat liceul si incep facultatea. Mi-e putin mai greu sa privesc scoala din perspectiva obiectiva! Am avut sansa de a studia intr-un liceu foarte bun din judetul Buzau, de care sunt foarte mandra. Amintirile mele din cei patru ani se deruleaza melancolic pe retina, in surdina auzindu-se mai mereu aceeasi melodie (de la Talisman) N-am sa te uit niciodata! Am plans impreuna cu colegii si cei mai iubiti profesori pe aceste versuri! Exista momente in care cadrele didactice sunt pentru noi cei mai iubiti dintre pamanteni.

Imi aduc aminte si acum de primii ani de scoala care au coincis cu anii copilariei mele, apoi de adolescenta care a marcat si emotiile primelor examene importante. Privind in urma, imi aduc aminte, cu emotie si bucurie, de inocenta si frumusetea acelor ani. Simplitatea acelor ani ii fac parca si mai frumosi, si mai intangibili, si mai misteriosi in acelasi timp, mai ales in virtutea vremurilor noastre pline de tehnologie si de graba.

In orice stat din lume politia se bucura de un statut aparte. Ea este chemata sa asigure ordinea si siguranta fiecarui cetatean. Este acolo pentru a te apara si a te ajuta. In S.U.A., care se bucura probabil de cea mai dura politie din zona nord-atlantica, aceasta politie, care pune la pamant un presupus infractor din prima secunda, este una dintre cele mai atente in a te ajuta atunci cand e nevoie. In multe cazuri, daca te vad mai neajutorat te ajuta chiar sa-ti schimbi roata la masina. In Belgia am rugat un echipaj de politie sa-mi explice cum pot ajunge la o anumita adresa. M-a condus ca antemergator pana la destinatie! Insa noi suntem inca obisnuiti cu politia comunista menita sa apere statul, nu cetateanul...