Unul dintre cei mai iubiti actori din Romania, Ion Dichiseanu, s-a stins din viata pe 20 mai 2021, la varsta de 87 de ani, dintre care peste 40 de ani i-a petrecut pe scena Teatrului Nottara, care i-a fost "acasa". A facut parte din celebra "tripleta de aur" a Teatrului Nottara, alaturi de George Constantin si Cristea Avram, si a jucat aici, in teatrul de pe bulevard, zeci de roluri care i-au adus gloria. Povestea lui Ion Dichiseanu, barbatul iubit de toate femeile si actor adulat, a inceput in Teatrul Nottara, in anul 1961, cu rolul care l-a facut celebru, Antoniu, in spectacolul Antoniu si Cleopatra, de W. Shakespeare, dupa ce destinul l-a purtat pe multe si intortocheate cai.

Oriunde ai calatori in aceasta lume, indiferent de destinatia aleasa, unul dintre lucrurile pentru care vei fi intotdeauna felicitat este impartirea nationalitatii cu una dintre cele mai cunoscute personalitati autohtone. Nadia Comaneci reprezinta insa mai mult decat un simbol, reprezinta de fapt vocea reusitei privita prin prisma sportului, numele ei fiind emblematic de-a lungul istoriei gimnasticii.
Numele Nadiei Comaneci ne starneste multora dintre noi o serie de amintiri pe care nu credeam ca le vom trai vreodata. Nascuta la Onesti, Nadia a concurat pentru prima data pentru Romania in anul 1970. De atunci a urmat o lunga serie de participari si premii la diverse competitii sportive in ceea ce priveste gimnastica. Nadia a excelat in acest domeniu, iar marturie stau nenumaratele medalii pe care ea le-a castigat la diverse categorii precum individual compus, paralele inegale, barna sol sau in competitiile pe echipe.

Artistul, ca si literatul, trebuie sa apartina timpului sau; numai cu aceasta conditie operele lui se vor transmite posteritatii. El trebuie sa apartina tarii sale, numai astfel va fi uimitor. El trebuie sa-i exprime opiniile, daca tine sa fie adevarat si admirat de ganditori. El trebuie sa se arate concret in cugetarile lui, numai astfel va avea un ideal, asa descrie Theodor Aman artistul si modul in care acesta isi face cunoscuta opera in lume.

In anul 2013, energeticienii romani au sarbatorit 130 de ani de la nasterea celui care este considerat, pe buna dreptate, a fi parintele energeticii romanesti: Dimitrie Leonida. Sunt bine-cunoscute realizarile lui Dimitrie Leonida din domeniul tehnic, si nu numai. In schimb, omul Dimitrie Leonida este mai putin cunoscut. Se stie mai putin despre cum isi petrecea Dimitrie Leonida timpul liber. De asemenea, se stie si mai putin despre ceea ce a urmat dupa disparitia profesorului Leonida, despre ce s-a intamplat cu mostenirea materiala lasata de marele energetician.

Zi trista pentru cinefili, zi trista pentru toti cei ce simt romaneste si tin la valorile nationale. Astazi ne-am luat ramas bun de la inca o personalitate marcanta a culturii romane. Regizorul si actorul Sergiu Nicolaescu s-a stins din viata la varsta de 82 de ani, pe 3 ianuarie 2013. Si-a dedicat intreaga viata Cinematografiei - una dintre marile sale iubiri, alaturi de Mama si Tara, asa cum el insusi marturisea. In cariera sa prolifica, desfasurata pe mai bine de patru decenii, Sergiu Nicolaescu a creat o colectie impresionanta de nu mai putin de 60 de filme, in care a fost, pe rand sau, uneori, in acelasi timp, regizor, scenarist si actor. Cu peste 135 milioane de spectatori in Romania si peste 1 miliard de spectatori in intreaga lume, Sergiu Nicolaescu a trait pentru si prin film.

La inceputul secolului XX, radioul si electricitatea s-au dezvoltat in stransa legatura. Aceasta datorita similitudinilor tehnice si tehnologice, precum si a specialistilor implicati in noua cucerire a stiintei. Notiunea de electronica apare in anul 1930, dar stiinta numita electronica, mult mai tarziu. De problematica tehnicii radioului s-au preocupat, atat ca profesionisti, cat si ca amatori, multi ingineri din domeniul electric, si nu numai. Dintre romani, mentionam pe academicianul Constantin Budeanu, binecunoscut pentru rolul sau important in dezvoltarea electrotehnicii, dar care a fost si membru al Asociatiei "Radiofonia". Deosebita este insa si contributia fratilor Konteschweller, Mihail si Titus, mai ales a acestuia din urma, ale carui realizari sunt mai putin cunoscute in Romania zilelor noastre. Incercam astfel, prin acest prim demers, sa indreptam lucrurile. 

Anul acesta, pe 27 februarie, s-au implinit 130 de ani de la premiera operetei Crai Nou, prima lucrare de gen din muzica romaneasca, ce i se datoreaza lui Ciprian Porumbescu, artistul bucovinean care ocupa un loc aparte in randul muzicienilor romani, in ciuda carierei sale mult prea scurte, sfarsite la numai 29 de ani. Alaturi de opereta Crai Nou, creatia lui Ciprian Porumbescu cuprinde peste 250 de compozitii, dintre care cele mai cunoscute sunt Cantecul Tricolorului, Imnul Unirii - Pe-al nostru steag, Balada pentru vioara. Toate sunt izvorate din imensa dragoste pe care talentatul compozitor si luptatorul inflacarat pentru afirmarea muzicii nationale a purtat-o poporului roman.

Prin peisajele sale, Ion Andreescu vorbeste despre sine si povesteste, melancolic,  realitatea, asa cum este ea. Desi, in epoca, nu s-a bucurat de aceeasi apreciere de care au avut parte alti colegi de breasla, Andreescu a reusit sa lase posteritatii, inainte de a pleca din aceasta lume prematur, o creatie impresionanta, admirata astazi in marile muzee si in galerii, alaturi de panzele lui Grigorescu, Tonitza, Luchian sau Pallady.

Constantin Noica este omul care probabil ca a sapat cel mai profund in sufletul si spiritul romanesc, in uitarea limbii noastre, construind un sistem filosofic de adanca respiratie romaneasca si de autentica deschidere universala, prin tratatul sau de ontologie, Devenirea intru fiinta, publicat in 1981, si cel de logica, Scrisori despre logica lui Hermes, aparut in 1986. Dar inraurirea cea mai mare asupra spiritului epocii a avut-o fara indoiala prin celelate scrieri ale sale, nenumarate studii si eseuri de o inegalabila profunzime si frumusete. Din pacate, poate ca tocmai eleganta si fascinatia exercitata de aceste texte i-a facut pe multi sa le trateze cu o anumita superficialitate. Iar in anii de dupa ’89, asistam la un regretabil con de umbra ce tinde sa cuprinda scrierile si viata acestui om de exceptie. Dar Constantin Noica a reprezentat, in acelasi timp, o personalitate aparte si un destin incredibil. In plina perioada comunista, filosofia avea sa dobandeasca datorita lui Noica o notorietate, pe care cel putin in Romania nu a mai cunoscut-o si nici probabil nu o va mai cunoaste vreodata. Catre nici un alt laic nu s-au mai indreptat atatia oameni, tineri, maturi ori batrani, femei si barbati, intr-un adevarat pelerinaj, asa cum veneau in anii ’80, din toate colturile tarii, la Paltinis, langa Sibiu, pentru a-l cunoaste, a-l vedea si auzi pe Noica. Aici, la Paltinis, traind ca un anahoret, Noica a dat fiinta celei mai ciudate si inimaginabile scoli de filosofie. Cu aceeasi atitudine curtenitoare si prevenitoare pe care a avut-o dintotdeauna, Noica oferea imaginea unui barbat uscativ, plin de entuziasm si dovedind o rabdare politicoasa cu oricine venea sa-l vada.

Faptul ca Lucian Blaga, unul dintre cei mai importanti ganditori, creatori si oameni de cultura ai Romaniei, a fost atat de greu acceptat de editurile comuniste mai poate fi inteles, dar modul in care este aproape ignorat astazi reprezinta o cu totul alta poveste.
Blaga reprezinta o personalitate covarsitoare, in egala masura filosof, poet, dramaturg, romancier, profesor, diplomat, jurnalist sau traducator, dar inainte de toate un impresionant ganditor roman, cu o sensibilitate a cuvantului si o profunzime a gandului cum rar mai poti intalni.
Nascut intr-o familie de preoti, la 9 mai 1895, in judetul Alba, in satul Lancram, langa Sebes, al noualea copil al lui Isidor Blaga si al Anei, nascuta Moga, a fost deja, de mic, un copil iesit din comun. Asa cum avea sa spuna mai tarziu, a fost la inceput, mut ca o lebada, incepand sa vorbeasca abia la patru ani. Primele clase le-a urmat la scoala primara germana din Sebes, 1902-1906, iar apoi a urmat Liceul Andrei Saguna din Brasov, 1906-1914, unde era profesor si ruda sa Iosif Blaga si unde sustine pentru absolvire o lucrare despre atat de proaspata teorie a relativitatii, a lui Albert Einstein. In acelasi timp, debuteaza deja in 1910 in Tribuna aradeana cu poezia Pe tarm, pentru ca in 1914 sa publice studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson.

Alteta Sa Principesa Maria, Principesa de Marea Britanie si Irlanda, nascuta Marie Alexandra Victoria, a vazut lumina zilei la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park (fosta resedinta regala in comitatul Kent), in Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, fiu al Reginei Victoria a Angliei, principe de Saxa-Coburg Gotha si duce de Edinburgh, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea. Pana in 1893, cand consimte la o casatorie cu printul Ferdinand de Hohenzollern, viitor rege al Romaniei, principesa Maria are o adolescenta in care isi cultiva predilectia pentru meditatie si arta.
Pasiunea pentru calatorii si dragostea pentru mare le mosteneste de la tatal sau, Alfred. De educatia viitoarei regine s-a ocupat mama ei, Maria Alexandrovna. De la ea a deprins gustul de mai tarziu pentru pictura, poezie si muzica.

Stefan Luchian este pictorul care l-a facut pe Nicolae Grigorescu sa exclame: In sfarsit, am si eu un succesor! si pe care Iosif Iser il socotea cel mai roman dintre pictorii nostri. Nascut la 1 februarie 1868, la Stefanesti, un sat (astazi oras) in judetul Botosani, Stefan Luchian a dominat pictura romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea, continuand pe calea deschisa de Grigorescu si Ion Andreescu. Farmecul simplu al peisajelor de pe malul Prutului si-a pus amprenta asupra biografiei lui Luchian, temperament dinamic, al carui elan exprimand bucuria pe care o trezeste contactul cu lumina pura a zilei, a fost frant, prematur, in 1916.

S-a ridicat dintre buni moldoveni din partile de sus, pline de trecut si poezie, un copil care a minunat pe cei mai cunoscatori ai unei arte pe care o avea din instinct. Si copilul s-a facut tanarul, vesnicul tanar, nou ca in ziua intaia, cand a infiorat strunele viorii cu atingerea sufletului. Acestea sunt cuvintele prin care savantul Nicolae Iorga il descria pe George Enescu, muzicianul de geniu care a transpus in mod desavarsit pe portativ bucuriile si zbuciumul din sufletul romanesc.