Parintele Dionisie, seful cuhniilor de la Manastirea Caldarusani, imi marturisea cu un deceniu in urma ca niciodata nu i-a fost teama ca nu va avea ingredientele necesare in camara. Si asta pentru ca simpla rugaciune era de ajuns pentru a completa ceea ce lipsea. Imi spunea parintele ca daca n-avea zahar, sau orez, ori ceapa, bulion, atunci staretul manastirii il indemna: Roaga-te, parinte Dionis, si vei primi ce-ti lipseste. Si numai ce termina rugaciunea, ca intra in curte un binecredincios care-i aducea, ca danie pentru cuhnie, taman ceea ce-i trebuia. De la parintele Dionisie citire, eu va aduc... Reteta de bors manastiresc. De post, cu variatia lui pentru Saptamana Alba.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta italiana Tagliatelle con vitelo. Reteta a fost oferita si preparata de Bellini Tineretului si poate fi degustata zilnic la restaurantul cu specific italian din Bulevardul Gheorghe Sincai, nr. 2-4, Sector 4, Bucuresti. In luna februarie este promovata bucataria italiana, iar restaurantul partener al proiectului este Bellini Tineretului.

In inima Baraganului, iarna, ca si vara, graul tine loc de orice alta cereala. Nu-i de mirare, deci, ca-n vremurile de demult - cateodata si astazi - umplutura de sarmale se facea cu grau - si nu cu orez, cum tot cu grau erau umplute si legumele, dupa cum se va vedea in aceasta reteta culeasa cu vreo doua decenii in urma din Stelnica ialomiteana. Trecand din bucatarie in cult si din ritual din nou pe masa fiecaruia, graul - mai cu seama acum, in pragul postului cel mare - poarta daltuit, dupa credinta taranului roman - chipul lui Hristos pe fiecare bob. Dar sa trecem la reteta zilei: Legume umplute cu grau, ca in Baragan.

Vechea controversa a proportiei sarii in bucate se incheie o data cu aluaturile. Acestea nu pot fi nici prea sarate (decat daca asa le vrem) si nici nesarate la gust. Exista o masura in toate. La aluaturi, ea este medie. Ganditi-va la painea cea de toate zilele. Intotdeauna e potrivit de sarata, incat, pur si simplu, ne place! Si unde am fi putut cauta o reteta de felul acesta, daca nu in chiar patria painii, in Campia Romana?

Am intrat deja in Saptamana Alba, cea in care, dupa traditie, crestinii ortodocsi nu consuma carne, dar pot manca branza, lapte si oua. Exista multe interdictii si cutume in aceasta perioada si ele nu se refera neaparat la alimentatie. De exemplu, daca vrei sa nu incaruntesti inainte de vreme, e bine ca in Saptamana Alba sa pui in apa in care te speli pe cap... o bucatica de branza.
Dar sa reintram in bucatarie si sa pregatim o reteta de papanasi, culeasa de pe Valea Muresului.

Veti fi gandind poate ca-n bucataria olteanului toate se fac cu praz. Nu e chiar asa, desi prazul ar putea fi si el ingredient in aceasta reteta. Saramura de pui isi are si ea originile in tara haiducilor olteni. La fel mielul la groapa, friptura de raci si... gaina olteneasca, al carei mod de preparare vi-l dezvalui acum.

Prieten cu Anton Pann si cu multi carturari romani de la jumatatea veacului al XIX-lea, J.C. Hintescu era de fapt sas - pe numele sau real: Hintz -, librar in Scheii Brasovului. Era insa impatimit dupa tot ceea ce venea din lumea romaneasca, fapt pentru care publica, inaintea lui Anton Pann, o culegere de proverbe ale romanilor, in doua volume, iar mai tarziu vrea sa redacteze o carte de bucate in care adauga retetelor romanesti pe cele germane, maghiare si franceze. Din aceasta carte, tiparita la Brasov in 1874, am ales reteta Curcan fript.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta italiana Platou din fructe de mare cu biban (lup de mare). Reteta a fost oferita si preparata de Bellini Tineretului si poate fi degustata zilnic la restaurantul cu specific italian din Bulevardul Gheorghe Sincai, nr. 2-4,  Sector 4, Bucuresti. In luna februarie este promovata bucataria italiana, iar restaurantul partener al proiectului este Bellini Tineretului.

Li se spunea candva... plamanii Dunarii. Erau acele alveole de apa prin care fluviul respira primavara ori toamna, cand veneau apele mari. Baltile din lunca Dunarii, pe care le usca Baltaretul, vantul caldicel ce incepea a bate spre sfarsitul iernii, baltile acelea pline de peste nu mai sunt ce au fost. Ne-au ramas insa retetele acelor vremuri, cum ar fi si aceasta, pe care am aflat-o in satul giurgiuvean Greaca.

A venit vremea sa dam din nou iama prin camari si sa gatim mancaruri aflate din vechile carti de bucate. Pe la 1888, cand romanul se invatase deja sa aiba-n bucatarioara, pe raft, carti de soiul acesta, publicate in dulcele lui grai, in vremea aceea apare si volumul la care vrem sa facem referire. Prin retetele cu ingrediente simple si usor de gatit, da masura a ceea ce-n epoca insemna a gati sanatos. Din acest volum, va propunem reteta Fasole verde gatita mocaneste.

Despre bucatele din Tansa, sat de razesi din buza Iesilor, mi-a vorbit mai demult pictorita naiva Catinca Popescu, veche si buna prietena din Bacaul tutelar al amintirilor mele de tinerete. Pictorita a satului natal, cu lanurile lui de floarea-soarelui si stupinele raspandite pe coaste de deal, imi povestea despre bucatele din casa parintilor, agricultori si apicultori, pentru care aurul mierii era adevarata avere. Nu-i de mirare, deci, ca-n iernile bogate-n zapezi, gateau batranii ei... Dovleac copt, cu miere.

Doua retete mi-au incantat copilaria si mi-au pus la grea incercare, la varsta frageda, judecata si cunostintele mele despre natura si despre rosturile fiintelor vii. Mama, in bucataria ei de la bloc, cu mobila noua si aragaz, ne pregatea... lapte de pasare. Dulce pretios, care-si avea corespondent in iles-flottantes din gastronomia franceza. Bunica, indiferent de anotimp, ne facea... lapte de bou. Ni-l aducea fierbinte, in strachina de lut, cu bucati de mamaliga rece, din ajun, dand fiecaruia dintre nepoti cate o linguroaie de lemn, s-avem cu ce-l duce la gura. Laptele de bou din copilarie are si el o reteta.

Reteta pe care v-o daruiesc astazi am primit-o in dar de la Mama Luta din Ampoita, celebritate a satului de la poalele Apusenilor, loc unde se zice ca ar fi poposit si Dumnezeu, intr-una dintre peregrinarile sale pe pamant. Pe Valea Ampoiului a gasit salas de odihna si tarani vrednici, care l-au omenit cu placinta pe lespede si cu... ciorba de fasole cu laste de casa. Cum se prepara aceasta ciorba?

Mai avem pana la Pasti. Nici in post nu am intrat inca. Dar, asa cum taranul roman isi face vara sanie si iarna car, de pe acum ar trebui gospodinele sa-si intocmeasca meniul pentru ziua cea luminata. Nu de alta, dar trecand deunazi prin Mehedinti, pe la Strehaia, dada Ileana ne-a adus aminte de reteta de Miel cu spanac, pe care vrem sa v-o daruim si domniilor voastre. Si mai zicea dada Ileana ca, la ziua sorocita, bine-ar fi sa aveti pregatita, la-ndemana, si o ulcica de vin rosu de prin partea locului, o Feteasca Neagra de Vanju Mare.

Cand, prin 1918, vizita Manastirea Ratesti, Nicolae Iorga admira casutele-chilii ale celor 60 de maicute, scriind ca, in locul acesta, se simte ca intr-o statie de aer: oaspetii se vedeau mai mult decat surorile, iar unele locuinte ii pareau niste vile in stil nou. Daca astazi istoricul ar ajunge la manastirea ascunsa intre dealurile buzoiene, s-ar intrista vazand-o in starea de-acum, dupa alunecarile de teren din ultimii ani. Biserica veche, pictata de Nicolae Teodorescu si de nepotul sau, marele Gheorghe Tattarescu, necesita serioase interventii de consolidare si restaurare. Sunt insa cateva repere la Ratesti care au ramas ca-n vremea lui Iorga. Intre ele, si retetarul maicutelor. Cu ani in urma, de la Maica Domitiana, aflam reteta Tocanei manastiresti.

Hribii, cu haina lor maronie, rotunjori si bonomi ca niste... burghezi parizieni din veacul XIX! Odata ce ati poposit cu ei in bucatarie, puteti totusi sa faceti un lucru: sa inchideti ochii si, tragand in piept mirosul de reavan, de frunza umeda, de pamant, sa va imaginati pentru o clipa ca sunteti in padure. Dar cum ii preparati?

Nu-s nici pe departe vreo experta. Sunt doar un om preocupat sa manance cat poate de sanatos, cat mai putin spre deloc semipreparat. Apoi bucuria copiilor mei, cu linguritele la inaintare si mustatile lipicioase, nu este compensata de nici-o cutie colorata si nici o punga congelata. Am zis ca-ncerc sa limitez consumul unor alimente ce mi-ar putea afecta traseul pe-un termen nedefinit. Nici nu ma preocupa sa-l definesc, imi testez si vointa si limitele intrucat timpul nu iarta pe nimeni! Sa nu credeti insa ca eu nu gust! Tocmai, ca-s mai pofticioasa decat puii de om laolalta! Incerc, combin, gustam. Merge, va spun! Nu? Apoi nici ca zic ceva.

Zilele acestea, in care pare ca lumea toata da fuga-fuga pe Valea Prahovei si mai departe, spre Brasov, va starnim rostogolul delicioaselor amintiri cu o fabuloasa friptura de purcel, tologita in sos de bere si aromata cu frunze de telina. Sosul de bere poate nu va pare... romanesc, dar el inca este apanajul unor bucate din Tara Barsei, in care hameiul si-a aflat o adevarata patrie. Si berea, asijderea. Ce-ar fi s-o punem in sos?

La Harjauca, pe Valea Ichelului, in Basarabia, manastirea veche de trei veacuri, am gasit-o pe Valentina Podgurschii, cea care gateste pentru sfintii parinti, si am aflat-o pregatind o reteta cu un nume straniu: Tolstolob umplut! Tolstolobul este, in Basarabia, numele dat crapului fitofag cu capul lat. Pregatirea lui este speciala, pentru ca trebuie sa scoti carnea fara a vatama capul, pielea si coada. Pentru aceasta, pestele se curata de solzi, se taie pe burta si se jupoaie asa cum ai jupui un carlan. Coloana vertebrala se taie de la cap si de la coada.

Potarnichile! Pasaruici mari abia cat pumnul unui barbat invatat cu munca la camp ori la padure. Oratanie la care nu avea acces tot omul odinioara, cum nici azi nu se incumeta multa lume sa pofteasca. Astazi am rememorat o reteta fastuoasa, pe care arareori o pregateau gospodinele din satul bunicii, numind-o, cu un soi de reverenta in glas: potarnichi boieresti, caci demult de tot se gatea la conacul frumoasei grecoaice, nevasta boierului de prin partea locului.

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata reteta munteneasca Zabic. Reteta este folosita in Muntenia si a fost preparata la restaurantul cu specific romanesc Casa Oprescu, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti! Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Zabic, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

Prima voastra rezolutie pentru anul 2015 este sa aratati si sa va simtiti excelent? Atunci detoxifierea dupa sarbatori este primul pas pe care il puteti face chiar acum catre o forma fizica de invidiat! Bucurati-va de beneficiile unor retete de smoothie care va vor ajuta sa eliminati rapid toxinele din organism si va vor energiza din plin. Le puteti pregati in doar cateva minute cu ajutorul mixerului vertical Infiny Force de la Tefal.