Cunoscut si folosit inca dinaintea aparitiei primelor texte scrise, medicina straveche il prescrie pentru tratarea multor afectiuni, in special datorita calitatilor sale bacteriologice. Astfel, chinezii, egiptenii, grecii si romanii il foloseau mai ales pentru calitatile lui vindecatoare generale si pentru tratarea unor leziuni ale pielii. Istoricul roman Plinius ne relateaza in textele sale ca medicii utilizeaza propolisul ca medicament, deoarece reduce umflaturile, usureaza durerile si trateaza inflamatiile atunci cand pentru acestea nu mai este nici o speranta. La randul lui, Hipocrate, realizand cat de important este propolisul folosit de catre albine pentru igienizarea stupului si pentru protejarea puietului, il utiliza in special pentru inflamatii si ulcere. Tinand cont de proprietatile remarcabile ale propolisului si de istoria generala a albinaritului, nici nu este de mirare...

Propolisul, acest asa-numit clei de albine, cu aspect de rasina, reprezinta astazi marea speranta a apiterapiei. Deja obiect a nenumarate studii, propolisul reprezinta, totusi, in continuare o mereu mai contrarianta enigma, chiar daca sunt demonstrate deja peste 20 de actiuni farmacologice si au fost evidentiate deja peste 200 de substante active ce stau la baza miraculoaselor lui rezultate. Desi este cunoscut de peste 5.000 de ani, nenumaratele lui proprietati fiind valorificate din plin pe cele mai diferite meleaguri, actiunea lui nu este inca nici astazi pe deplin clarificata. Atat grecii si romanii, cat si aztecii utilizau propolisul pentru tratarea celor mai diverse boli. In Grecia antica era folosit ca remediu impotriva contuziilor si plagilor supurande, Aristotel considerand propolisul ca fiind o purificare a cerii. In acelasi timp, in Egiptul antic, preotii sacerdoti il foloseau la imbalsamarea mortilor. Astfel, era asigurata pastrarea nealterata a mumiilor de-a lungul milenilor. Actiunea incredibila pe care o manifesta in lupta impotriva infectiilor a facut ca acest produs apicol, ce se prezinta la temperaturi de pana la 20 de grade sub forma solida, sa fie denumit si antibioticul albinelor.

Cu greu ai putea gasi lucratori atat de destoinici precum albinele. Cat e ziua de lunga, micutele albine nu contenesc sa zboare neincetat in cautarea polenului, a nectarului, dar si a acelor incredibile substante din care reusesc sa dea nastere minunii numita propolis, alaturi de bine cunoscuta miere, pastura, laptisor de matca, dar si venin si ceara. Si zborurile se succed necontenit unul dupa altul, durand in general intre 10 si 15 minute. Astfel, micile albine sunt in acelasi timp si inegalabili chimisti si farmacisti. Pentru a realiza atat de pretiosul propolis, albinele colecteaza produsele biologice necesare de la cel putin 20 de specii de arbori care produc secretii rasinoase. Printre favoriti se numara si plopul, mesteacanul, prunul, fagul, arinul, frasinul, castanul, pinul sau bradul, mugurii acestora fiind cei mai vizitati de harnicele albine. Substantelor astfel colectate li se adauga secretiile propriilor glande salivare care contin enzime, ceara si alti compusi biochimici. In functie de anotimp si de flora zonei repective, compozitia chimica a propolisului poate prezenta variatii semnificative, avand aspect de rasina, iar culoarea acestuia poate varia intre verde, maro si negru.

Sterilitatea totala a stupului de albine, plin de minunatele zaharuri, care reprezinta insa un mediu optim de dezvoltare pentru bacterii, este o adevarata minune. O minune perfect explicata de actiunea miraculosului propolis, numit si farmacia albinelor. El este cel care asigura sanatatea intregului stup, astfel ca nu este de mirare ca a fost supranumit si farmacia albinelor, caci el este intr-adevar in stare sa rezolve aproape orice problema de sanatate. Aceasta substanta cleioasa, puternic aromata, care se poate prezenta sub diferite culori si diferite forme fizice, chimice si biologice, se bucura de o complexitate rara. El este facut de catre albine pentru a apara viata coloniei, fiind prezent aproape peste tot in stup, avand insa de fiecare data o alta functie. Cu ajutorul lui sunt astupate micile crapaturi ale stupului si este evitata aparitia curentilor nedoriti de aer. Cu ajutorul lui, peretii stupului sunt captusiti cu un strat lucios si etans si sunt dezinfectate ramele destinate cresterii puietului. Tot din propolis este realizat un covor de protectie la intrarea in stup.