Vascul este o planta neobisnuita, un fel de arbust care se pare ca este foarte, foarte vechi. Practic, ea nu are radacini, ci isi fura hrana de la gazda sa, caci este o planta semiparazita, crescand pe ramurile anumitor copaci, chiar si la 5 metri de la sol. Ajunge la 1 metru inaltime, dezvoltandu-se in forma sferica in jurul plantei-gazda, ca o tufa atarnatoare. Are ramuri drepte, frunze cu aspect de piele, galbene-verzui, vesnic verzi, tulpina ei e ramificata, face flori mici, galbene, care dureaza foarte putin, iar fructele sunt sticloase, avand forma de bobite albe sau galbui, in interior sunt gelatinoase, cleioase, au multi samburi, apar in octombrie, noiembrie si decembrie si sunt toxice.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta romaneasca Scaricica afumata in sos de bere neagra. Reteta a fost preparata de Celebration Garden si poate fi degustata zilnic la restaurantul cu specific romanesc din str. Pajurei nr. 1, Bucuresti. In luna decembrie, programul de educatie culinara 50 de saptamani in bucatariile lumii promoveaza bucataria romaneasca.

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata o reteta din Muntenia: Praznicul porcului. Este un tip de mancare romaneasca, preparata atat in Muntenia, cat si in alte zone ale tarii, in perioada cand se taie porcul si in perioada Craciunului. Reteta a fost preparata la restaurantul cu specific romanesc Casa Oprescu, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti! Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Praznicul porcului, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

Coacazul negru (Ribes nigrum, din genul Ribes, familia Grossulariaceae) este un arbust originar din nordul Europei si Asia. Creste si in America de Nord, dar cel mai intens este cultivat in Noua Zeelanda, unde solul, clima si soarele ii priesc de minune. Fructele sale sunt utilizate in multe bauturi si preparate culinare, fie singure, fie in combinatie cu alte fructe. Chiar daca sunt acrisoare, sunt foarte gustoase, fiind preferate mai ales sub forma de gemuri si dulceturi, precum si ca ingrediente in prajituri si in sucuri.

Pomul de Craciun este una dintre cele mai raspandite traditii crestine. De asemenea, el reprezinta sarbatorile de iarna in general, nefiind, practice, legat de religie, ci mai mult un obicei laic pus in legatura cu o celebrare crestina, nasterea lui Isus Hristos. Desigur, pomul este un brad, iar acest lucru nu este lipsit de semnificatii.
Originea obiceiului nu este foarte clara, existand multe controverse in legatura cu aparitia sa. Multi spun ca este, de fapt, un obicei pagan, al religiilor politeiste, preluat apoi de crestinism. Copacii si plantele care ramaneau verzi peste iarna au avut, dintotdeauna, o semnificatie speciala. Oamenii obisnuiau sa atarne crengi inverzite deasupra usilor si ferestrelor, pentru a-i feri de spiritele rele, vrajitoare, stafii si boli. Egiptenii aduceau in casa ramuri de palmier pentru a sarbatori solstitiul de iarna, considerat cea mai scurta zi din an. Le considerau un simbol al triumfului vietii asupra mortii. Se pare ca si primele populatii din Insulele Scandinave omagiau bradul, iar druizii tineau in casa ramuri de plante perene, verzi, considerandu-le sacre si simboluri ale vietii vesnice.

Pelincile Domnului sau Scutecele Domnului sunt numele unei prajituri traditionale de post ce se prepara mai ales in mediul rural, in Ajunul Craciunului. Reteta difera usor de la o regiune la alta a tarii, in mare fiind asemanatoare si avand acelasi sens ritualic: intampinarea pioasa a Pruncului Iisus.
Femeile evlavioase din vechime au simtit, probabil, nevoia de a face ceva deosebit pentru aceasta zi de Ajun, cand se aud peste tot colindatorii, cantand despre scutecele pruncului Sfant. De aceea, simbolic, aceasta prajitura, ce se face pentru a fi mancata in casa drept singura hrana din ziua respectiva, dar si pentru a fi data de pomana, se numeste chiar scutecele sau pelincile Domnului, avand forma unor scutece subtiri.

Este perioada sarbatorilor, prin urmare perioada cadourilor de tot felul. Fie ca le cautam pentru a le oferi celor dragi, fie ca le primim din partea celor dragi si ne bucuram de ele, chestiunea cadourilor nu este chiar atat de simpla.
Un studiu efectuat in Statele Unite, intitulat Partea intunecata a cadoului si coordonat de John F. Sherry Jr., a demonstrat ca, atunci cand vine vorba de cadouri, suntem ambivalenti si chiar negativisti. Se pare ca ne temem atat de a primi un cadou nepotrivit, cat si de a oferi un cadou nepotrivit. Un asemenea cadou, care nu-si atinge scopul, lasa in urma o amprenta emotionala negativa, care ramane in memoria noastra. Gama de sentimentele de nemultumire este larga – poate fi vorba de un simplu disconfort sau chiar de o veritabila suferinta. Un alt psiholog, Barry Schwatz, sustine ideea potrivit careia cadourile sunt, de fapt, un mod de a exprima imaginea pa care ceilalti o au despre noi. Cu cat un cadou este mai personalizat, cu atat mai mult el descrie personalitatea celui care il ofera.

Padurile de conifere sunt cele mai intinse de pe planeta noastra, caci acesti copaci vesnic verzi rezista acolo unde este prea frig pentru foioase si prea cald pentru tundra. Acopera zone immense de pamant mai ales in emisfera nordica – padurile boreale. Nu exista foarte multe specii de conifere, insa importanta lor ecologica este deosebit de mare, caci ele absorb imense cantitati de dioxid de carbon din atmosfera. Diviziunea Pinophyta (cunoscuta si sub numele de Coniferophyta sau Coniferae) cuprinde 8 familii, 68 de genuri si doar 630 de specii. Cele mai cunoscute sunt molidul, pinul, bradul, zada, tuia, tisa, chiparosul, jneapanul (unul dintre putinii arbusti), cedrul. In general, coniferele sunt copaci inalti, cu tulpina dreapta, fara ramificatii, cu ace acoperite cu ceara in loc de frunze. Coniferele sunt foarte bine adaptate iernii: forma lor conica si crengile inclinate in jos permit zapezii sa alunece, evitand astfel supraincarcarea. Multe dintre specii isi schimba procesele biochimice pe durata sezonului rece, pentru a deveni si mai rezistente.

A face un cadou poate fi o mare provocare, mai ales acum, in prag de sarbatori, cand fiecare persoana draga noua trebuie sa primeasca ceva in plus fata de atentia pe care i-o oferim in mod curent. Nu trebuie sa uitam ca respectul pe care-l avem fata de persoana careia ii daruim trebuie sa se reflecte in darul respectiv. Si pentru ca traim intr-o vreme in care nu ne permitem intotdeauna sa facem daruri costisitoare, trebuie sa apelam la arta de a darui, sa tinem cont de anumite coordonate, cum ar fi caracterul si dorintele acelei persoane. Cel mai lipsit de respect gest este sa faci cuiva un cadou la intamplare, fara sa staruiesti macar putin asupra unor aspecte care tin de ceea ce isi doreste persoana in cauza. Chiar si atunci cand se face cadou un buchet de flori, acestea nu trebuie alese la intamplare, ci trebuie sa se tina cont atat de caracteristicile evenimentului in virtutea caruia se face darul, cat si de preferintele persoanei careia i se daruieste.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata o reteta mediteraneeana: Prajitura cu ricotta, nuca si miere (Ricotta Cheese Cake). Reteta mediteraneana Prajitura cu ricotta, nuca si miere a fost oferita si preparata de Cucina di Eleni si poate fi degustata zilnic la restaurantul cu specific mediteranean si italian din str. Stefan Mihaileanu, nr. 35, Bucuresti. Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta mediteraneeana, Prajitura cu ricotta, nuca si miere, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata o reteta olteneasca: Polonice oltenesti. Reteta a fost preparata la restaurantul Celebration Garden, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti!. Este un tip de reteta de gustare rece, cu carnati, oua si cascaval, folosita in special in perioada sarbatorilor de iarna, dupa ce se prepara carnatii. Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Polonice oltenesti, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

Infloreste in preajma sarbatorii de Craciun, creand un adevarat spectacol de culoare, nu doar al florilor, ci si al frunzelor. Craciunita, cunoscuta si sub alte denumiri, precum Steaua Craciunului sau Floarea Noptii Sfinte, a fost descoperita in anul 1825 de catre ambasadorul Statelor Unite in Mexic, Joel R. Poinsette. Acesta a facut-o cunoscuta atat in America de Nord, cat si in America de Sud, iar intr-un timp foarte scurt, floarea a devenit simbolul sarbatorii Craciunului pe ambele continente. La scurt timp dupa aceea, moda craciunitei s-a extins si in Europa. Astazi, ea este foarte populara si este prezenta in majoritatea caselor, mai ales in prag de sarbatoarea nasterii Mantuitorului.

A darui si a primi reprezinta doua coordonate care confera omului echilibru, iar de sarbatori, ne place sa simtim bucuria de a-i incanta pe cei dragi cu cele mai frumoase atentii. A darui este un miracol pe care poti sa-l simti in suflet si acest miracol se intampla atunci cand daruiesti din toata inima si fara sa astepti ceva la schimb. Aceasta este, de fapt, adevarata esenta a daruirii – sa nu astepti nimic, ci sa te simti privilegiat ca ai putut sa simti bucuria de a fi daruit, de a fi creat cuiva drag o bucurie. Exista, cu siguranta, multe reguli care au aparut de-a lungul anilor, legate de ce trebuie si ce nu trebuie sa daruim, exista chiar si un capitol special in codul bunelor maniere, destinat artei de a darui, insa dincolo de aceste reguli, esential este ca ceea ce daruiesti sa fie facut cu sufletul deschis.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta romaneasca Saramura boiereasca de crap. Reteta a fost oferita si preparata de Celebration Garden, in cadrul programului de educatie culinara 50 de saptamani in bucatariile lumii, care, in luna decembrie, promoveaza bucataria romaneasca.

De o incredibila varietate, orhideele fac parte din cea mai mare familie de plante din lume, familia Orchidaceae cuprinzand pana la 30.000 de plante, cu flori care mai de care mai frumoase, mai viu colorate. Orhideele au fascinat omenirea, atat prin diversitate, cat si prin aura lor misterioasa. Pot creste atat in regiunile semidesertice, in conditii de seceta, cat si in regiunea Cercului Polar, la temperaturi foarte scazute. Intalnim orhidee atat in copacii muntilor, la altitudini de pana la 3.000 m, dar acestea pot creste si sub pamant, private de lumina zilei.
In functie de mediul in care cresc, orhideele se impart in trei categorii: terestre (orhidee care cresc pe sol), epifite (care cresc in copaci sau pe alte plante) si lithofite (orhidee care cresc in conditii extrem de austere, in soluri sarace, lipsite de substante nutritive.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata o reteta mediteraneeana: Cozze al vino bianco (Midii cu vin alb). Reteta mediteraneeana Cozze al vino bianco (Midii cu vin alb) a fost oferita si preparata de restaurantul Cucina di Eleni, in cadrul programului de educatie culinara 50 de saptamani in bucatariile lumii. Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta mediteraneeana, Cozze al vino bianco (Midii cu vin alb), pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata o reteta olteneasca: Sarmale in dovleac. Reteta olteneasca Sarmale in dovleac este folosita in Oltenia si preparata la restaurantul Celebration Garden, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti! Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Sarmale in dovleac, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

In cadrul proiectului Descopera traditiile culinare romanesti! a fost prezentata o reteta din Moldova: Cotlet de porc cu mamaliguta si cartofi. Reteta moldoveneasca Cotlet de porc cu mamaliguta si cartofi este folosita in satele din Moldova de peste Prut. Reteta a fost preparata la Crama Moldovita, in cadrul campaniei Descopera traditiile culinare romanesti! Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta, Cotlet de porc cu mamaliguta si cartofi, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata o reteta mediteraneeana: Panna Cotta cu fructe de padure. Reteta mediteraneeana Panna Cotta cu fructe de padure a fost oferita ÅŸi preparata de restaurantul Cucina di Eleni, in cadrul programului de educatie culinara 50 de saptamani in bucatariile lumii. Va prezentam in cele ce urmeaza aceasta reteta mediteraneeana, Panna Cotta cu fructe de padure, pe care va invitam sa o incercati si dumneavoastra!

Denumita planta nemuririi de catre vechii egipteni, Aloe Vera este considerata, datorita virtutilor sale terapeutice, o regina a plantelor medicinale. Originara din Africa de Nord, aceasta este o planta cu frunze carnoase, suculente, cu aspect de sulita, inconjurate de tepi. Acestea au un ritm de crestere foarte rapid. Florile pot fi galbene, portocalii sau rosii, sunt asezate in forma de spic, avand forma tubular, si apar mai des la planta crescuta spontan, decat la cea crescuta in ghivece, in special cele tinute in interior. La fel ca si ceapa, usturoiul, laleaua sau crinul, Aloe Vera face parte din familia Liliaceae. Creste spontan in tarile tropicale, din Asia, Africa si America, dar si in partea de sud a Europei, insa ea este si cultivata pe suprafete destul de mari, in tari precum Republica Dominicana, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Alte tari mari cultivatoare de Aloe Vera sunt California, Arizona si Mexic.

Migdalul (Prunus dolcis, familia Rosaceae) este cultivat de 6 milenii, provenind din muntii Asiei Centrale si de Vest, al caror sol e bogat in minerale. Acum 2.000-3.000 de ani era cultivat in Spania, Maroc, Grecia si Israel si exportat in China pe Drumul Matasii. In ultima perioada, il gasim in tot mai multe regiuni ale lumii, avand o mare importanta comerciala. Fiind niste fructe foarte delicioase, migdalele au fost considerate multa vreme un semn al bunastarii si al sanatatii. In Biblie, in cartea Numeri, se spune ca toiagul lui Aaron a inflorit si s-a umplut de migdale coapte – un semn bun inaintea lui Moise. Iar romanii aruncau pumni de migdale peste tinerii casatoriti, ca semn al bunastarii.

Remarcat prin frumusetea incantatoare, insa trecatoare a florilor sale, irisul, cunoscut si sub denumirea de stanjenel, este o planta perena, cu peste 200 de soiuri, originara din Europa si Africa de Nord. Are un rizom orizontal, carnos, din care se inalta frunze in forma de teaca. Acestea invaluiesc tulpina la baza, iar spre varf cresc alte frunze, mai mici. Fara a avea un parfum intens, florile lunguiete apar in partea de sus a tulpinii, sunt albastre spre violet si in lunile mai-iunie creeaza adevarate peisaje de culoare. Desi irisul nu este o planta cu pretentii speciale, crescand atat in medii cu o umiditate ridicata, pe marginea apelor sau chiar in apa, dar suportand si medii cu soare din abundenta sau chiar cu umbra, acesta creste cel mai bine in soluri unde apa nu stagneaza.