Balmosului muscelean, Bogdan Gilculescu, unul dintre cei mai patimasi gurmeti din prima ceta de scaun a Tarii Romanesti, ii spunea fondue roumaine, alintandu-l si, in acelasi timp, relevand superbul arc in timp si spatiu intre ciobanii din Carpati si pastorii din Alpi.
Respectand regulile oricarui fondue din Alpi, si balmosul ciobanilor din Muscel se face din trei feluri de branza. Mai precis, din branza de burduf, telemea de oaie proaspata si urda grasa de oaie, careia i se mai adauga si ceva unt de oaie, ingredient pe care, din pacate, nu-l gasim decat la stana sau, cel mult, in locurile unde ciobanii isi desfac produsele.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta ceheasca Svickova servita cu paine preparata la abur. Este o reteta traditionala ceheasca, preparata din carne de vita si sos cu smantana, servita cu paine preparata la abur. Reteta a fost oferita si preparata de The Pub Universitatii si poate fi degustata zilnic la restaurantul din Bd. Regina Elisabeta, nr. 9, Sector 1, Bucuresti. In luna mai a fost promovata bucataria ceheasca, iar restaurantul partener al proiectului in aceasta luna a fost The Pub Universitatii.

Inainte vreme, femeile obisnuiau sa pregateasca un anume fel de bors, numit "holtei", adica lipsit cu totul de vreo bucatica de carne. In locul lor se puneau legumele care se gaseam prin gradini sau camari, servindu-se doar cu paine si mamaliga. Borsul acesta nu este doar gustos, ci are si un efect terapeutic, curatind organismul dupa mai multe zile de infruptari din bucate de soi.

Se spune despre peste ca ar fi una dintre primele vietati arhetipale despre care s-a spus ca intruchipeaza fortele germinative si generative ale naturii. Pestele este prezent in simbolismul multor culturi si religii ale lumii: il intalnim la egipteni, alaturi de Osiris, zeul vietii, dar si ca simbol al zeitei Isis, zeita magiei si a reinvierii, simbolul armoniei matrimoniale. Exista insa si culturi in care el simbolizeaza reincarnarea sau forta vitala.
Datorita numarului mare de icre depuse, pestelui i-a fost atribuit simbolul fecunditatii, al perpetuarii vietii. In China, pestele simbolizeaza norocul, iar in combinatie cu cocorul, este simbolul longevitatii. Pestele apare, in plan cosmic, asociat cu soarele sau cu luna, Iar in mitologia indiana este unul dintre avatarurile lui Vishnu. Pestele este cel care il salveaza de la potop pe Manu, fiul lui Brahma, zeul creatiei.

O femeie sensibila, delicata si, totodata, cu maini puternice. Maini care stiu sa framante aluatul. Fata de la tara, cum se zice - fiind nascuta in acelasi sat cu bunica-mea dinspre tata, in Rucarul muscelean - este in acelasi timp un om respectat de o lume-ntreaga. Si cand spun lume, ma gandesc la lumea de dincolo de granitele tarii. Marele atuu al Corneliei Ghisoi este ca e priceputa in bucatarie. Dar cate femei nu sunt asa? Da, dar ea este o profesionista a gastronomiei. Si-o sa va aud intrebandu-ma ce-i cu asta, caci multe alte femei lucreaza in bucatariile restaurantelor. E-adevarat, insa ea este unica. Este unica Lady Chef a Romaniei.
De 30 de ani, de cand lucreaza ca bucatar, a strans si a creat sute, poate mii de retete. Si pentru ca nu-i place sa tina pentru ea ceea ce stie, o parte dintre ele le-a asezat intr-o carte: Retetele Corneliei. Dintre acele preparate care poarta amprenta ei am ales-o pentru domniile voastre pe aceasta:

La Moara Vlasiei se fac vreo 6.000 de paini pe zi. In satul din vechii codri voievodali, mamaliguta face concurenta painii doar iarna, cand se apropie Craciunul si la toata casa se taie cate un purcel. Painea-i de baza, la timp de vara...
De la Balotesti, la dreapta, spre Manastirea Caldprusani. Drumul trece prin sate lungi, strajuite din zare de ramasite din codrii Vlasiei. Pana sa ajungi la apa Cociovalistei - al carei nume e dat de plaurul pe care, mai demult, locuitorii il foloseau in loc de pluta, sa treaca apa de la un mal la altul; cocioc inseamna plaur - opresti la brutarie sa cumperi o paine. Paine rotunda, semialba si cu un gust tocmai potrivit sa-l asociezi cu cel al carnii preparate pe gratarul cu carbuni, la umbra padurii. Ori, daca mergi la manastire si-i zi de pomenire a mortilor, tot aici opresti sa cumperi colaci sau prescuri. Se stie ca la brutaria din Moara Vlasiei (Ilfov) poti gasi painea pentru hrana sau pentru pomenire, dupa cum ai nevoie.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta mediteraneana Antricot de vita cu salata verde si rosii cherry coapte. Este o reteta delicioasa, preparata la tigaie si la cuptor, cu ulei de masline. Reteta a fost oferita si preparata de La Senna si poate fi degustata zilnic la restaurantul din Str. Nicolae Caranfil, nr. 33, Sector 1, Bucuresti. In luna aprilie a fost promovata bucataria mediteraneana, iar restaurantul partener al proiectului in aceasta luna a fost La Senna.

Limonada rece este, cu siguranta, bautura preferata pe timpul verii! Iata cum poti sa o prepari la tine acasa, din ingrediente naturale. Astfel economisesti bani si eviti bauturile din comert, care contin prea mult zahar.
1. Limonada clasica. Ingrediente: 4 lamai, 4 linguri miere cruda, apa rece, gheata, cateva frunze de menta proaspata. Se storc lamaile si se adauga mierea, se amesteca totul intr-un recipient peste care se adauga apa rece si gheata. La final, se orneaza cu frunze de menta. Atentie, cantitatea de miere difera in functie de preferinte! Inlocuirea zaharului cu mierea este un plus pentru sanatate, dar astfel limonada capata si un gust minunat!

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta mediteraneana Muschi de vita aromatica cu legume sote. Este o reteta delicioasa, preparata la tigaie, cu ulei de masline si vin alb. Reteta a fost oferita si preparata de La Senna si poate fi degustata zilnic la restaurantul din Str. Nicolae Caranfil, nr. 33, Sector 1, Bucuresti. In luna aprilie a fost promovata bucataria mediteraneana, iar restaurantul partener al proiectului in aceasta luna a fost La Senna.

Inainte de a se numi Rimetea, satul a purtat alte trei nume, care amintesc de cele trei etnii ce sunt legate de istoria lui. Trascau i s-a spus imediat dupa Marea Unire, facandu-se referire la Muntii Trascaului, ce se afla in apropiere. Aceeasi referinta o are si numele unguresc: Torocko. In germana, i s-a spus Eisenburg. Dupa unele surse, insusi numele Muntelui Trascau (si, evident, al localitatii) vine de la imparatul Maximinus Thrax, pe vremea carora s-au deschis primele exploatari miniere. "Thrax" - "Trascau". Reteta pe care v-o propun nu poate fi fixata exact in timp si e sigur ca toate cele trei etnii legate de istoria locului si-au insusit-o.

Tehnicile sanatoase de gatit nu sunt nicidecum dificile, nu ne cer un efort considerabil si, cu siguranta, folosindu-le vom avea posibilitatea sa ne tinem in frau greutatea.
Atunci cand tocmai am pierdut una dintre bataliile duse pe frontul alimentatiei sanatoase (dar nu razboiul!), prima "scuza" care ne vine in minte este faptul ca nu avem destul timp pentru a gati corect. Preferam, in consecinta, sa ne potolim foamea cu o punga de chipsuri sau un produs fast-food, amanand sine die momentul cand vom intra in bucatarie si vom gati "ca la carte".
Dar sa facem o trecere in revista a celor mai sanatoase tehnici de gatit:

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta mediteraneana File de sibas cu spaghetti si sos mediteranean. Este o reteta delicioasa si sanatoasa, preparata cu ulei de masline, file de sibas si servita pe un "pat" de paste fierte. Reteta a fost oferita si preparata de La Senna si poate fi degustata zilnic la restaurantul din Str. Nicolae Caranfil, nr. 33, Sector 1, Bucuresti. In luna aprilie a fost promovata bucataria mediteraneana, iar restaurantul partener al proiectului in aceasta luna a fost La Senna.

Gastronomia Ardealului a fost, in istorie, unul dintre marile castiguri ale artei culinare. Ceea ce avem de facut este sa redescoperim acel mix de culturi si ingrediente care au facut-o candva celebra.
Unul dintre cei mai importanti critici culinari din ultima jumatate de secol din Marea Britanie, Egon Ronay, maghiar de origine, obisnuia sa scrie – in editorialele sale din Daily Telegraph – ca gastronomia a dat lumii trei concepte culinare complexe: bucataria franceza, cea chineza si… bucataria Transilvaniei.
Celebru indeosebi pentru ale sale Egon Ronay’s Guide to British Eateries (primul a fost publicat in 1957, intr-un tiraj de 30.000 de exemplare), criticul scria ca timp de patru secole, in arcul carpatic, romanii, maghiarii, sasii, armenii, evreii – precum si celelalte comunitati etnice care traiau aici – au reusit sa-si imbogateasca unii altora cultura gastronomica, prezervand insa si propria identitate, dinaintea cratitei cu mancare.

Ardeiul (Capsicum annuum) face parte din familia Solanaceae si, alaturi de rosie si castravete, este una dintre cele mai gustoase si mai sanatoase legume din lume. La scurt timp dupa descoperirea Lumii Noi, a fost adus in Europa de catre Cristofor Columb din America Centrala si de Sud, unde era cunoscut si folosit la scara larga de peste 5.000 de ani. De altfel, numele de chili, chilli sau chile al binecunoscutei varietati de ardei provine, evident, de la Chile, locul in care se pare ca ardeiul era cunoscut chiar cu 7 milenii inainte de Hristos. Desi a fost si este numit, in mod ciudat, pepper, ardeiul nu are absolut nicio legatura cu piperul (Piper nigrum din familia Piperaceae), binecunoscuta mirodenie. Este clar ca marele Columb i-a dat ardeiului acest nume pentru ca era convins ca adusese din gradinile caraibiene un soi piper, care era, la vremea aceea, un condiment foarte important si foarte cautat pe pietele din Europa. De altfel, el asta si cautase in America, piper.

Ce vremuri erau odinioara! Chipul matusii Ioana a lu Mos Florea Nicolae din Licuriciul Teleormanului se umple de zambet cand isi aduce aminte de bucatele de demult, asa cum se gateau in vremurile de saracie, dar pline de bucurii ale copilariei si tineretii dumisale. Si ce ritualuri erau atunci!... Si ce retete! Iat-o, bunaoara, pe aceasta: iutica de raci. Racii fiind ardeii rosii specifici Olteniei, cu carne subtire si pielita tare.

Ion Lumanare, din Hotarele, e mandru de femeia lui si de bucatele pe care le gateste. Cand i-am trecut pragul casei, ea - mama Lina, adica - tocmai deschidea usita cuptorului in care se coceau painile. Paini mai mici, de le zicea picioi. Puse laolalta intr-o cratita mare, rotunda si mai naltuta.
Dar acolo, in campie, se fac in special ciorbe si tocane, cu legume multe. Nu de alta, dar pline sunt solariile, la ceasul asta, iar in camp incep de-acum a se pune rasadurile.

In satul bucovinean Poiana Stampei traia odata o femeie pe nume Floarea. Floricica ii spuneau pe cand era mai tanara, dar dupa ce trecusera anii peste ea i-au zis Floarea. Floarea Bucatareasa. Si asa i-a ramas numele si dupa ce n-a mai fost pe lume. De la ea a mai ramas si aceasta reteta - rulada Mamei Floarea, pregatita din carne de porc, umpluta tot cu carne, dupa cum se va vedea. Iar nepotii si stranepotii ei o pregatesc azi, pomenindu-i numele.

Cele cateva zile petrecute in Basarabia de Sud, cu densitatea lor de intamplari, cu oamenii pe care i-am intalnit si care m-au captivat cu povestile lor, vor ramane pentru totdeauna gravate in memorie. Istorii si locuri pe care le credeam cunoscute din carti si-au definit imaginea si au prins viata prin oamenii lor. Stiu de pe acum ca ma voi intoarce in sudul Basarabiei, de dragul unor oameni precum mos Arhip din Borisauca ori Nicolae Mosu din Tatarbunar, pentru mos Nichita, Ion Culcia, Viorel Popescu sau Alexandru Cepoi din Erdec-Burnu, pentru mos Toader si matusa Dochia Stiuca din Babele sau pentru vrednicul primar al locului, tanarul literat Grigore Cozma. Acum, pofticioasa cum ma stiti, marturisesc si ca m-as intoarce pentru inca un blid cu bors de gaina cu taitei de casa, pregatit dupa reteta locului.

In cadrul proiectului 50 de saptamani in bucatariile lumii a fost prezentata reteta mediteraneana Piept de curcan cu sos sweet chilly si sparanghel. Este o reteta delicioasa si sanatoasa, preparata cu ulei de masline, chilly si sparanghel si servita pe un ”pat” de taitei de orez. Reteta a fost oferita si preparata de La Senna si poate fi degustata zilnic la restaurantul din La Senna. In luna aprilie a fost promovata bucataria mediteraneana, iar restaurantul partener al proiectului in aceasta luna a fost La Senna.

Descoperisem, intr-un miez de primavara ca aceasta de-acum, cand inviorata de floare, cand infiorata de ploi si ninsori, o vale vranceana cu oameni cuminti si frumosi si cu bucate gatite pe-ndelete. Intr-o casa de oameni gospodari, la Lepsa, am aflat si reteta acestei zile.

Reteta ce urmeaza ne-a fost daruita de unul dintre cei mai cunoscuti monahi de pe Muntele Athos din zilele noastre. Nu, nu este unul dintre acei schimnici duhovnici, cautati de toata lumea pentru vorbele-i intelepte. Parintele Epiphanios Mylopotamitul este autorul unei carti de bucate athonite, publicata deja in trei limbi de circulatie internationala. Am avut rarul privilegiu de a-l vedea gatind, in Grecia si in Romania, si de a-i afla retetele. Cum este si aceasta de placinta cu spanac.

Prima vineri de dupa Pasti contrasteaza puternic cu Vinerea Neagra, cea a Rastignirii Domnului. Numita si Vinerea Scumpa, este ziua in care viata tasneste din adancuri prin intermediul apei. De aceasta data este inteleasa ca sursa a vietii, ca elixir universal (vindeca boli, readuce organismul la viata - apa vie), dar si ca modalitate de curatire, atat fizica, cat si spirituala (agheasma - apa sfanta a crestinilor). La fel ca si de Boboteaza, in Vinerea Scumpa (sau de Izvorul Tamaduirii, asa cum este numita in calendarul ortodox), toate apele sunt sfintite. Si pentru ca am amintit de ape, reteta zilei de astazi este una... cu peste.