Din multimea de pelicule care apar pe piata uneori am reusit sa selectez si sa vizionez cateva, care chiar mi s-au parut interesante. Noroc cu cronicile din publicatiile on line sau site-urile agenda.liternet.ro, filmetari.ro, cinemagia.ro, cinemarx.ro etc., pentru ca, altfel, as fi cautat mult si bine. Oricum, am constatat ca filmele cu adevarat bune, nu neaparat realizate pentru entertainment, ci pentru a te face sa mai si gandesti si sa simti (macar un pic!), nu sunt promovate in mod deosebit, ramanand, undeva, intr-o semiobscuritate.

Se apropie 1 mai si multi dintre noi, profitand de cele cateva zile libere, aleg sa-si petreaca weekendul prelungit pe malul marii. Ani buni am parcurs traseul catre mare, pornind din orasul meu natal, Bacau, prin Giurgeni, preferand trecerea peste Dunare pe pod. La indicatiile unor prieteni, anul trecut am facut o schimbare, alegand trecerea cu bacul la Braila – Smardan. Si bine am facut!

Lipsiti de bucuria de a creste cu ambii parinti, noi simtim abia acum ce inseamna dragostea unul in bratele celuilalt... E greu de spus daca povestea noastra are un inceput. Totul a decurs de la sine, la fel ca in romanele de dragoste, unde soarta face ca doua jumatati de suflet, menite sa fie impreuna, sa se regaseasca peste ani si sa ramana unite pe viata.

Povestea Salamului de Sibiu incepe, ca orice poveste, cu A fost odata…! A fost odata un italian pe nume Filippo Dozzi, originar din Frisanco-Udine, care s-a stabilit in fostul catun Poiana Tapului. Acesta, constatand ca in Sinaia conditiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare, foarte lung, si cu garantie de luni de zile, s-a hotarat sa cumpere, in 1910, o cladire care adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si un hotel. In aceasta cladire fondeaza Intreprinderea individuala Filippo Dozzi.

Am scris la un moment dat pentru Dacic Cool un articol intitulat Mie nu mi-e frica de globalizare. Credeam in naivitatea mea ca nimeni si nimic nu poate sterge cu buretele identitatea, cultura, credinta si valorile unui neam. Spuneam asa: Eu vad Europa ca pe un mare lac, pe suprafata caruia plutesc nuferi albi. Flori frumoase care impreuna alcatuiesc un buchet splendid, insa fiecare floare ascunde sub apa cate o tulpina lunga cu radacinile bine infipte in pamant. Fiecare nufar reprezinta cate un neam, iar fiecare neam isi trage seva din propriul pamant. Trebuie doar sa fim cu luare aminte sa nu dezradacinam florile. Un nufar fara radacina va fi in deriva si apoi va muri.

Pe langa atractia turistica binecunoscuta (complexul turistic, in statiune, este amplasat la o altitudine de 1.380 de metri, fiind format din 210 cabane, case de vacanta, pensiuni si vile - dintre acestea, 38 omologate cu 1, 2 si 3 stele), masivul Straja este renumit si pentru incarcatura istorica si religioasa a locului. De altfel, denumirea de Straja are semnificatie istorica – aici, in Primul Razboi Mondial, au murit peste 800 de soldati, o parte din ei fiind inmormantati in cimitirul eroilor din Lupeni. Prima datare a localitatii Lupeni este realizata in urma cu 350 de ani.

Manastirea Raducanu din orasul Targu Ocna, judetul Bacau, numita ulterior si Biserica Raducanu sau Buna Vestire, a fost construita la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea, de catre marele logofat Ion Buhus si un targovet bogat, Paval. In anul 1763, marele logofat Radu Racovita, casatorit cu Maria Buhus, a refacut si impodobit aproape integral biserica. El s-a considerat ctitorul ei, dupa textul pisaniei plasat deasupra usii de la intrare. Este singura biserica din tara cu text francez in pisanie.

Pentru ca inceputul de primavara este dedicat eternului feminin, omagiem si noi romance de care suntem sau ar trebui sa fim mandri. A fost martora zborului istoric al lui Aurel Vlaicu. De aici s-a inscris la Scoala de Pilotaj a Ligii Aeriene. Apar multe reactii negative, iar autoritatile romane au refuzat in mod sistematic sa ii acorde brevetul de pilot. Elena Caragiani a plecat in Franta, s-a inscris la Scoala Civila de Aviatie din Mourmelon le Grand, a sustinut apoi examenul teoretic pe care l-a luat cu brio si in 1914 Federatia Aeronautica Internationala i-a eliberat Brevetul International de Pilot.

De sarbatori, romanii se intorc acasa. Aproape un sfert dintre noi sunt plecati peste hotare cu nadejdea unui trai mai bun, insa nu au putut taia cordonul ombilical care-i leaga de origini. Poate au un job bun, sunt respectati, bine imbracati, bine vazuti, sunt bine din multe puncte de vedere, dar nimeni nu stie ce e cu adevarat in sufletele lor. Bucati din ele au ramas acasa. Pe multi ii mistuie dorul ce nu poti sa-l stingi cu nimic din lumea aceasta.

Buna ziua, caciula, ca stapanu n-are gura! Ba... Buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat! Azi vom vorbi inainte de toate despre cum trebuie sa salutam. Pe ulita satului de odinioara si pe... ulita satului planetar. Celor care nu stiu cum se da binete pe ulita satului ori cum se cade sa se poarte fara cusur, in vizita, la nunta ori la masa, le voi divulga cateva reguli de conduita de care sa tina seama.

Peisaje rustice pitoresti la fel de spectaculoase ca cele din Elvetia, Franta, Belgia sau Olanda gasim din belsug si in tara noastra. Sate, care inca mai pastreaza viu stilul taranesc autentic, binecuvantate cu o incadrare naturala ce abunda in peisaje de o frumusete greu de descris in cuvinte gasim din nordul Moldovei pana in Transilvania sau Maramuresul istoric. Va prezentam un top al celor mai frumoase sate din Romania, o chintesenta de valori istorice, oaze de frumusete si modele de arhitectura care scot la lumina comorile pe care le ascunde tara noastra si care ne ajuta sa descoperim adevarata Romanie.

Tara noastra este "pavata" cu unele dintre cele mai frumoase lacuri naturale din lume. Pierdute printre depresiunile montane sau incadrate in peisaje naturale de poveste, lacurile noastre ii lasa muti de uimire chiar si pe turistii plimbati prin lumea larga. Lacurile glaciare de pe cele mai inalte piscuri montane sau barajele naturale desavarsite de natura emana o frumusete incredibila in orice anotimp, oferind linistea si desfatarea de care cu totii avem nevoie.

Cu ocazia sarbatorii Bunei Vestiri, la 25 martie 2018, sinaxarul s-a imbogatit. Un Mitropolit si un mirean au fost recunoscuti de catre Biserica Ortodoxa Romana in randul sfintilor. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, si a Sfantului Gheorghe Pelerinul a avut loc la Catedrala Mitropolitana din Iasi. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii s-au citit tomosurile de canonizare, s-au scos spre inchinare icoanele si raclele cu sfintele lor moaste, apoi s-au cantat troparele. Nu ne mai surprinde nicidecum canonizarea unui mitropolit.

De curand am trecut din nou pragul unei frumoase biserici, aflate in centrul cochetului oras Rasnov. Biserica Evanghelica de aici reprezinta punctul de intalnire al locuitorilor de origine germanica si nu numai. Locul radiaza de spiritualitate si istorie, iar daca doriti sa ii treceti pragul in afara orelor de program, puteti beneficia, la alegere, si de informatiile unui ghid specializat, unul din tinerii comunitatii evanghelice rasnovene! Plasata in centrul comunitatii de aici, biserica se integreaza foarte bine in peisajul istoric rasnovean, dar si in cadrul natural citadin, fiind de obicei inconjurata de flori, arbori si verdeata, in sezonul cald. In sezonul rece, trecem mai rapid prin curtea interioara si zabovim pe indelete inauntrul bisericii, acolo unde avem atatea marturii istorice cu care sa ne delectam privirea si sa ne imbogatim cunostintele.

Catedrala Inaltarea Domnului din Bacau este cel mai mare lacas de cult care se construieste in provincie, al doilea din tara, dupa Catedrala Mantuirii Neamului, care se inalta in Bucuresti. Amplasata la capatul bulevardului Nicolae Balcescu, care traverseaza centrul orasului, catedrala intregeste ansambul arhitectural al municipiului, conferindu-i o anumita grandoare. Constructia este o imbinare arhitectonica a stilurilor bizantin si romanesc, abordate intr-o nota contemporana.

De multe ori nu ne dam seama de rapiditatea cu care trece timpul, de multe ori simtim ca unele momente ne sunt luate, altele se duc, altele se pierd pur si simplu. Important este sa realizam faptul ca orice secunda care trece este una in care putem schimba cursul vietii noastre. Suntem atat de focusati spre viitor, incat uitam prezentul, nu mai acordam importanta celor din jur, ci lucram neincetat la implinirea telului produs, fara sa ne dam seama ca momentele cu adevarat importante sunt pierdute pentru totdeauna. Este bine sa apreciem fiecare moment, fiecare gest. Sa incercam, deci, sa ne facem viata mai frumoasa, dand la o parte orice grija. Nici un bun nu ne este de folos daca nu suntem pregatiti sa-l pierdem. Pierderea unui lucru ne poate ajuta sa devenim mai puternici, sa prindem curaj sa indraznim, sa cerem mai mult.

Desi traim intr-o lume in care traditiile si obiceiurile strabunilor nostri au cam fost date uitarii, exista in tara noastra locuri in care ramasite ale vietii romanesti in cel mai pur stil au fost pastrate cu sfintenie, ca o marturie peste timp, menita sa ne demonstreze ca viata simpla  nu este deloc monotona si lipsita de farmec.Este vorba despre muzeele noastre etnografice, care aduna creatia de veacuri a taranului roman, ce nu se inconjura de lucruri multe. Putinul, dar suficientul cu care acesta isi ducea traiul era reprezentat de lucrul viu al mainilor lui, care prelucra materia si o innobila prin suferinta.

Cofeina sau cafeina se regaseste in boabele de cafea si in frunzele de ceai si este drogul cel mai raspandit din lume, de aceea multe persoane trec la consumul de cafea decofeinizata pentru a scapa de dependenta. Problema este ca si in cafeaua decofeinizata se gaseste cofeina, intr-o cantitate mult mai mica decat in cafeaua normala, asa cum au relevat numeroase studii de specialitate. Cu toate acestea, cofeina nu are doar dezavantaje, ci si unele avantaje care echilibreaza balanta. Astfel, ea contribuie la sustinerea performantelor intelectuale (in combinatie cu lecitina, spirulina sau gingko), imbunatatind atentia si reducand oboseala.

Chiar, cu cine te aduni dragul meu prieten in zilele, orele, minutele, clipele in care ai nevoie de oameni?! Si, daca te afli in compania cuiva, e asa de importanta alegerea pe care ai facut-o? In asa fel incat sa ne dea voie, noua, celorlalti, sa te catalogam ca fiind bun, rau, destept, cu caracter? Poate ca acest proverb nu actioneaza intotdeauna, el fiind valabil pentru perioadele speciale in care ne insotim de cei pe care ii numim prieteni adevarati, caci rudele nu ni le alegem, nu? Sau, poate nici n-ar trebui sa-i dam atata importanta unui proverb care, la prima vedere, ne obliga sa fim atenti la cei pe care ii acceptam in viata noastra, doar pentru ca ei ne pot scrie cartea de vizita?!

Zicem, cateodata, fiind excesiv de critici la adresa cuiva ce ni se pare ca pierde mult timp nefacand nimic, adica, batand apa in piua, de dimineata pana seara, de foarte multi ani. Suntem parinti, frati mai mari, prieteni buni, vecini adevarati si ne uitam cu ingrijorare la cate un personaj de care ne pasa si care nu vrea sa-si ia viata in maini, nefacand nimic, nu atat pentru noi cat, mai degraba, pentru el.

Ma numesc Evelin-Elena Rosu si am 12 ani. Intrucat mami este o colaboratoare mai veche a dumneavoastra, i-am cerut permisiunea sa va scriu, pentru a doua oara. De aceasta data, va trimit o poezie si un desen despre primavara, sperand ca va sosi cat de curand, nu doar calendaristic. Va doresc ca primavara sa va aduca un martisor norocos si calde adieri de fericire!

Aflati in vizita sau doar in trecere prin judetul Hunedoara, nu puteti rata ruinele celebrei cetati romane Sarmizegetusa Ulpia Traiana, traind astfel un dram de istorie antica si transpunandu-va in postura celor care aveau sa isi puna atat de viguros amprenta la crearea poporului roman. Felul in care au trait, cum se imbracau, caror zeitati se inchinau, cum isi organizau romanii orasul, pe toate le puteti descoperi aici. De la legi si judecata pana la masurarea timpului si jocuri de noroc, toate acestea aveau un rol foarte important in societatea romana.

Numele Anei Bathory, sora principelui Gabriel Bathory al Transilvaniei, a fost asociat cu magia neagra si cu practica imbaierii in sange de fecioare cu scopul de a-si pastra vesnic tineretea. Profesorul Vladimir Bogosavlievici a citit mai multe despre acest caz care a facut valva in epoca si a ajuns pana in fata justitiei. Elisabeta Bathory avea o verisoara, Ana, care a locuit in casa din Piata Unirii nr. 27. Se spunea ca si ea avea aceste obiceiuri de a ucide tinere slujnice, de a se imbaia in sangele lor. De asemenea, a fost pusa sub oprobriul public din cauza vrajitoriilor pe care le facea. A fost acuzata in epoca ca si-a ucis primul sot si multe altele, dar se pare ca acuzatiile erau lipsite de temei. Adevarata cauza era bogatia ei: dupa toate procesele care i s-au intentat, averea i-a fost confiscata si bineinteles ca a intrat in posesia principelui Gabriel Bethlen (ca in timpul sau, la inceput de secol XVII, au avut loc aceste procese de vrajitorie), spune Vladimir Bogosavlievici.

Pe terasa superioara a Dunarii, la cinci kilometri de localitatea Corabia, se vad inca zidurile de aparare cu turnuri complet dezvelite ale cetatii romane Sucidava, o constructie unica. Aceasta dateaza de mai bine de 1.800 de ani, cu o insemnata incarcatura istorica. Din cetatea sucilor, cucerita de romani, ce se intindea pe doua hectare, au mai ramas astazi doar zidurile, insa, in ciuda trecerii anilor, constructia este cel mai bine pastrat sit din Oltenia. Cine ajunge prin aceste locuri este intampinat de custodele cetatii, nea Gica Sapca. El stie legendele cetatii geto-dacice si despre stilul de viata al locuitorilor cetatii. Se spune ca aici au locuit circa 3.000 de oameni. Cercetarile arheologice au scos la iveala existenta unui hipocaust, un sistem de incalzire care a inspirat si tehnologiile din zilele noastre.